Săptămâna politicienilor în Almedalen

De mâine începe săptămâna politicienilor în Almedalen, celebrul parc din orașul suedez Visby de pe insula Gotland. În fiecare an, vara, politicienii se întâlnesc pentru dezbateri și discuții legate de domeniul lor de activitate. Această săptămână capătă o importanță și mai mare în acest an, deoarece vin alegerile parlamantare la toamnă. Mulți consideră așadar că această săptămână este startul campaniei electorale.

Eu unul sper că opinia publică din Suedia va continua să evolueze în direcția în care a evoulat ultimele luni; alianța de dreapta câștigă voturi iar alianța de stânga pierd voturi. Eu chiar nu pot înțelege cum lumea ar putea să voteze cu stânga o dată ce politica de stânga a arătat cât de dăunătoare poate să fie (Grecia, Portugalia etc).

Suedia este lăudată pe plan european ca fiind o țară cu o economie foarte puternică, că a trecut de criză mai mult sau mai puțin intactă. Ceea ce lumea uită este că asta spune mai multe despre situația economică din Suedia înainte de criză, atunci când economia globala se afla în plină creștere. Socialdemocrații au condus Suedia printr-o creștere economică globala în așa fel încât o criză financiară n-a prea contat.

Eu cred că starea destul de nasoală a economiei suedeză înainte de criză, împreună cu o politică care încuraja pauza de cafea și descuraja investitori, adică o politcă de stânga, a făcut în așa fel încât economia suedeză să fie mai proastă relativ cu alte țări înainte de criza. Ș-atunci, normal, criza s-a simțit mai puțin în Suedia. Ceea ce încerc să spun este a crescut relativ la alte țări pentru că celălalte țări au coborât. Este destul de important să conștientizăm asta. Iar acuma va urma o creștere economică din nou; ar fi o mare tâmpenie ca socialdemocrații să fie încredințați din nou.

Nu susțin că asta este toată explicația pentru succesul economiei suedeze. Am o părere foarte bună despre Anders Borg, ministrul finanțelor care a condus Suedia în timpul crizei. Deși au fost atacați de populism pseudo-marxist, guvernul suedez n-a cedat celor de la Ford de exemplu, iar asta mi-a plăcut foarte mult; le-au spus directorii de la firma americană Ford că nu le dă banii, că nu acceptă socializarea pierderilor firmelor private și că mai degrabă dau acei bani angajațiilor în caz că Ford închide fabrica SAAB. Adică: ”ne pasă de cetățenii pe care-i representăm și care lucrează la SAAB, însă nu o să băgăm bani în buzunarele directorilor americani de la Ford”. Dacă toți politicieni ar fi fost așa, noțiunea de a fi ”prea mare pentru a se prăbuși” n-ar fi existat.

Stânga în Suedia trece acuma printr-o criză profundă de identitate. Clasa muncitoare, daca mai există așa ceva, a început să simtă că de fapt partidul suedez de dreapta Moderaterna, aflat acum la guvernare, îi reprezintă mai bine și că socialdemocrații reprezintă o clasă de oameni care vor să trăiască o viață întreagă pe banii altora. Evident că nu mă refer la cei care au probleme medicale reale, ci mă refer la cei care chiar au opinia că și un șomer are dreptul - da, cred ca este un drept cetățenesc! - la o vilă, la mașină și la un iPhone. Și ce dacă nu muncesc?

Am mai spus și o mai spun: alegerile parlamentare din toamna vor arată calea pe care o va urma Suedia următorii 20-50 de ani. Dacă Suedia o ia la stânga la toamnă, vor ajunge umăr la umăr cu românii pe câmpurile de căpșuni din Europa; dacă o iau la dreapta chiar cred că Suedia s-ar putea dezvolta într-o societate în care oameni harnici sunt plătiți bine, unde educația este răsplătită și unde cei care au nevoie de sprijin sunt sprijiniți.

B.

Trec zile

Curg zilele spre cimitir
Trist, una câte una,
Şi destrămând al vieţii fir
Se duc pe totdeauna.

Şi-acolo, încet, molcomitor,
Se-adună în suspine -
Cu-un dor de "mâine" sora lor,
Cu-un dor de mine.

George Bacovia

Alea iacta est!

În această seara am luat o decizie pe care trebuia s-o iau de mult, însă m-am tot eschivat fiindcă nu vroiam să mă confrunt cu ceea ce înseamnă această decizie. N-am de gând să intru în detalii, chiar dacă este fix împotriva ceea ce aș fi vrut să fie, fix ceea ce creșterea mea-mi spune că ar fi normal.

Această decizie este confirmarea că sunt pe drumul cel bun, sau, cel puțin, asta îmi place să cred. Pâna la urmă, o persoană se satură ca mereu să fie nevoit să-și întoarcă celălalt obraz sau să se lase batjocurit. Nu știu cât de batjocurit sunt, poate cuvântul nu este cel adecvat, însă mă berberesc zilnic și asta implică că mă privesc zilnic în oglindă. Deși momentan nu se simt prea roz, sunt sigur că am luat decizia corectă și că timpul îmi va da dreptate.

Mai încolo, atunci când va fi momentul potrivit, atunci când chiar va fi interesant pentru voi, dragi cititori, am să vă dau mai multe, sau chiar toate detalile. Toate însă la timpul lor. Acum pot doar spune că am ales o cale, un anumit drum și n-am să dau înapoi. Alea iacta est! Până la urmă sunt doar un om și vreau să fiu tratat ca atare.

Apropo de cu totul altceva; vreau să mulțumesc tuturor de urăririle de ziua mea. Toate, de la cap la coadă și fără excepții, m-au bucurat enorm de mult.

B.

Gary Moore & BB King - The Thrill is Gone

Alb

Orchestra începu cu-o indignare gratioasă.
Salonul alb visa cu roze albe --
Un vals de voaluri albe ...
Spatiu, infinit, de o tristete armonioasă ...

În aurora plină de vioare,
Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări --
Cântau clare sărutări ...
Larg, miniatură de vremuri viitoare ...

George Bacovia

Gitenstein despre expresia "asta este"

Am mai spus-o și eu de mai multe ori; una dintre cele mai mari probleme în românia este mentalitatea "asta este" a româniilor. Acum o spune și ambasadorul american de la București, Mark Gitenstein. Dânsul a ținut un discurs și a menționat această mentalitate dăunătoare, invocând schimbarea expresiei cu moto-ul președintelui Obama: "Yes we can!" (Da, putem!)

De ce n-ar putea și românul? Sau o întrebare și mai interesantă; ar putea și românul? Bineînțeles că ar putea, nu există nici un motiv pentru ca să nu poată, românul este însă prea comod pentru a încerca. Spunând "asta este", românul are așadar un alibi pentru a nu încerca. Iar neîncercând, nimic nu se va schimba și atunci, firește, au avut dreptate. Este mult mai greu să încerci, să nu te dai bătut, să eșuezi de câteva ori pentru ca ulterior să dovedești că se poate. Pentru a rămâne în mociârlă nu trebuie să faci absolut nimic iar asta este mult mai ușor și lasă timp de șpriț, semințe și table în fața blocului.

Vă recomand cu plăcere articolul de pe mediafax.ro. Unii sau luat de mine, făcându-mă naiv și nu mai știu ce, chiar fără să mă cunoască; acum poate acești atotștiutori, câțiva români din Suedia cu prea mult timp la dispoziție, înțeleg ceea ce vroiam să zic. Sau poate nu. Link către articol...

B.

Sal Khan

Unul dintre eroii mei!

Chestii cu care nu mă împac

Nu pot concepe unele lucruri. Sunt anumite chestii pe care eu chiar nu am cum să le înțeleg. Oricât de mult aș încerca tot enigmatice rămân, acele chestii, și eu, atunci când nu înțeleg; mă oftic și devin cam insuportabil prietenilor mei.

Am decis însă să fiu mai hakuna matata, să nu mă agit degeaba și să încerc să-mi trăiesc viața așa cum știu mai bine. Chir dacă unele chestii, cele pe care nu le înțeleg, îmi stau în gât, neînghițite, cu un gust nu de tocmai fructe de pădure și furându-mi energie care, și așa, de abia îmi ajunge. N-ar fi vorba că sunt obnosit; sunt doar foarte foarte ocupat deoarece toate lucururile care nu de mult mi le-am propus, încep să se contureze și necestiă foarte multă atenție. E fain și chiar n-am timp de nimicuri.

Apropo de off topic; azi am aflat, mai mult din întâmplare, de ce lumea financiară și mecanica cuantică seamănă atât de mult din punct de vedere matematic. A fost o zi faină cu alte cuvinte.

B.

Miracolul de după criză

Pe blogul economistului american Paul Krugman putem citi despre miracolul - cu ghilimele de rigoare - care s-a produs în Islanda după criză. Toată lumea își aduce aminte cum Islanda aproape că a dat faliment după ce a fost ruinată de câteva bănci, care își asumaseră riscuri nebune.

Paul Krugman ne arată că Islanda, prin măsurile sale, care au fost destul de diferite față de măsurire de austeritate luate în mai multe țări din UE în acest an, s-a descurcat mai bine decât multe alte țări. Link către articolul de pe blogul domnului Krugman.

Trebuie subliniat că domnul Krugman este ironic atunci când folosește cuvântul "miracol". Politica Islandei imediat după criza este ceea ce domnul Krugman ar vrea să vadă în Europa și i se pare domniei sale că, din păcate, politicienii fac din nou aceleași greșeli pe care le-au făcut și politicienii la putere în timpul marii depresii, acum aproximativ 80 de ani.

Sper că bunul domnul Krugman să nu aibă dreptate, însă mi-e teamă că s-ar putea să aibă...

B.

Statură

Să nu prelingă, să nu pice
Viu spiritul, robit în ea,
La azimi albe să-l ridice:
Sfiit pruncia ei trecea.

Sori zilnici, grei, ardeau sub dungă,
Uşor sunau în răsărit;
Şi nori ce nu ştiau s-ajungă
Şi munţii, câţi va fi-ntâlnit,

Suiau cu iezerii, să cate
La anii falnici, douăzeci.
Vedeau din ceasul ce nu bate
- Din timp tăiat cu săbii reci.

Ion Barbu