France24 critică dur decizia de a include presa printre amenințările securității naționale
Sunt un susținător aprig ale drepturilor democratice și bineînțeles și presa liberă, independentă și obiectivă. Dar cum este acuma, să fii jurnalist este să fii o javră în leșa stăpânului; o javră care latră la comanda și direcția dictată de patron.
De mult mă întreb cine le-a dat jurnaliștilor dreptul să mintă după indicațiile patronul fără să suporte consecințele? Se întâmplă peste tot, iar toți jurnaliștii știu că în clipa în care ei trebuie să răspundă personal pentru ceea ce vomită prin presa, atunci s-a terminat totul.
Trebuie totuși să recunosc că respect câțiva dintre ei; sunt unii care chiar își respectă meseria și nu se vând. Din păcate ei sunt mai puțin de cinci în fiecare dintre țările din UE. Rămân totuși foarte uimit cum se poate ca cineva, după doar câțiva ani de facultate, poate ajunge în poziția în care are puterea de a distruge vieți fără teamă de a suporta consecințe. Apoi, de fiecare dată când cineva se leagă de integritatea lor, toți încep să se victimizeze și să urle despre libertatea presei. Problema este că libertatea presei nu este nimic altceva decât libertatea patronului să facă ce vrea fără să fie prins.
Din acest motiv mi se pare normală reacția celor de la France24, chiar dacă ar fi fost mai corect dacă ziceau: ”Ce vreți de la noi? Nu înțelegeți că leșa patronului este atât de strănsă încât nu putem gândi singuri din cauza lipsei de oxigen la creier?”
Însă persoane corecte, persoane cu integritate își aleg alte meserii...
sursă: mediafax.ro
B.
miercuri, 14 iulie 2010
marți, 13 iulie 2010
Dies irae
Cât de străin sunt de ţara mea
Şi nici un dor nu mi-a rămas -
Gând rău şi-ntunecat
Închide al dreptăţii glas.
Va fi târziu în ziua-aceea...
Şi bântuie în calea mea
Tăceri de vremi, sinistra foame!
Sau cântece ce plâng mereu:
- Grăbeşte nu mai aştepta!
George Bacovia
Şi nici un dor nu mi-a rămas -
Gând rău şi-ntunecat
Închide al dreptăţii glas.
Va fi târziu în ziua-aceea...
Şi bântuie în calea mea
Tăceri de vremi, sinistra foame!
Sau cântece ce plâng mereu:
- Grăbeşte nu mai aştepta!
George Bacovia
Copiii și cutiuța cu biscuiți
Câțiva copii au fost prinși cu mâinile în cutiuța de biscuiți... LINK.
Ce au făcut ei este un nimic pe lângă ce se petrece zi de zi la toate ministerele guvernului, care toate sunt pline de adulții. Nu zic că trebuie trecut cu vederea ce au făcut pruncii, dar aștept cu nerăbdare să se procedeze la fel cu adulți precum Udrea sau Ridzi.
Ceea ce este destul de aiurea este faptul că mulți, atunci când citesc despre faptele copiilor din articol, probabil gândesc că bancherii or fi călcat câteva picioare care nu trebuiau călcate, altfel n-ar fi ajuns dați în judecată. Asta înseamnă implicit că în România, călcarea picioarelor unora este marele risc atunci când furi biscuiți. Faptul că furi este mai puțin important...
Iar asta este ceva ce în ochii mei explică de ce România arată așa cum arată.
B.
Ce au făcut ei este un nimic pe lângă ce se petrece zi de zi la toate ministerele guvernului, care toate sunt pline de adulții. Nu zic că trebuie trecut cu vederea ce au făcut pruncii, dar aștept cu nerăbdare să se procedeze la fel cu adulți precum Udrea sau Ridzi.
Ceea ce este destul de aiurea este faptul că mulți, atunci când citesc despre faptele copiilor din articol, probabil gândesc că bancherii or fi călcat câteva picioare care nu trebuiau călcate, altfel n-ar fi ajuns dați în judecată. Asta înseamnă implicit că în România, călcarea picioarelor unora este marele risc atunci când furi biscuiți. Faptul că furi este mai puțin important...
Iar asta este ceva ce în ochii mei explică de ce România arată așa cum arată.
B.
vineri, 9 iulie 2010
Lipsă de bani în domeniul cultural este rezolvată!
Un miliard de coroane suedeze înseamnă aproximativ 92 de milioane de euro. Această este sumă pe care mâzgălia stângace roșuverde promite că va fi investită în cultură dacă vor fi aleși la toamnă.
Această știre aproape că mă face să-mi reconsider toate valorile mele politice deoarece, după multă analiză, roșuverzii au identificat adevărata problemă din Suedia: lipsa de bani în domeniul cultural!
Din cauza acestei lipse aproximativ al patrulea tânăr între vârstele 20 și 30 este șomer. Faptul că nu sunt bani pentru cultură amenință cel mai mult economia suedeză pe termen lung; nu faptul că vor fi din ce în ce mai puțini oameni care vor lucra pentru a întreține un grup din ce în ce mai mare care nu se pot întreține singuri.
Sora mea este la facultate și urmează să devină profersoară de școală generală. Acum câteva săptămâni mi-a povestit ceva foarte tulburător, ceva ce nu credeam că se poate întâmpla în Suedia.
Există o boală, al căreia nume în suedeză este ADHD, nu știu cum se numește în română, însă știu că numărul persoanelor cu această boală a crescut destul de mult în ultimiele două decenii în Suedia. Deobicei se face diagnoza atunci când copilul este mic; simptomele pot fi că persoana respectivă are un temperament foarte vulcainic, este neastâmpărat, are probleme de concentrare și așa mai departe. Boala nu se poate vindeca, se poate însă trata cu calmante care conțin printre altele o subtanță care seamănă cu heroină.
Și acum la partea șocantă: sora mea mi-a povestit că au avut o discuție la facultate în care li s-a explicat că grupul de copii pe care fiecare profesoară îl are a crescut atât de mult ultimii ani încât, în medie, o profesoară are doar 1,3 minute pe zi pe copil la dizpoziție. Dacă profesoara merge la directorul școlii și cere ajutor i se spune, în general, că nu se poate deoarece nu sunt fonduri suficiente pentru a angaja mai multe cadre didactice. Dar dacă o profesoară de clasa 1, de exemplu, are ”norocul” să aibă un copil în clasa sa care primește diagnoza ADHD, atunci directorul este obligat de lege să mai bage încă o profesoară (sau un profesor) în clasă aceea! Profesoara are așadar de ales între a nu face față sau a sacrifica un copil pentru ca ceilalți să primească o educație mai bună.
Ce înseamna asta practic? Dacă dumneavoastră aveți un copil al căruia temperament este mai vulcanic, un copil mai curios, care vorbește mult și nu prea se concentrează la un singur subiect fiindcă, din curiositate, vrea să treacă la următorul subiect, atunci există riscul ca profesoara, nefăcând față grupului prea mare, va cere o investigație asupra starea sănătății psihice al copilului dumneavoastră!
Iar voi, ca toți ceilalți părinți care înghit toate aberațiile pe care statul suedez reușește să scoată pe an, un număr impresionant de altfel, o să vă speriați și apoi o să vă conformați cu ideia că fiul sau fica dumneavoastră are ADHD și că va mănânca pirule calmante de la aproximativ 10 ani! Imaginați-vă că acel copil, poate chiar copilul dumneavoastră care probabil n-are nimic decât că seamănă mai mult cu Ilie Năstase decât cu Björn Borg, va fi etichetat cu o boală psihică toată viața. Identitatea lui va fi mereu ”am ADHD” și de aia nu pot.
Ș-apoi imaginați-vă că cei care sunt de vină pentru declinul sistemului de învățământ suedez vă spun: ”Problema este că nu sunt bani în domeniul cultural, de aia dăm 92 și ceva de milioane de euro la cultură și nu sistemului de învățământ, care cu acele milioane ar putea mări numărul cadrelor didactice!”
Pâine și spectacol pentru popor!
sursă: DN.se
B.
Această știre aproape că mă face să-mi reconsider toate valorile mele politice deoarece, după multă analiză, roșuverzii au identificat adevărata problemă din Suedia: lipsa de bani în domeniul cultural!
Din cauza acestei lipse aproximativ al patrulea tânăr între vârstele 20 și 30 este șomer. Faptul că nu sunt bani pentru cultură amenință cel mai mult economia suedeză pe termen lung; nu faptul că vor fi din ce în ce mai puțini oameni care vor lucra pentru a întreține un grup din ce în ce mai mare care nu se pot întreține singuri.
Sora mea este la facultate și urmează să devină profersoară de școală generală. Acum câteva săptămâni mi-a povestit ceva foarte tulburător, ceva ce nu credeam că se poate întâmpla în Suedia.
Există o boală, al căreia nume în suedeză este ADHD, nu știu cum se numește în română, însă știu că numărul persoanelor cu această boală a crescut destul de mult în ultimiele două decenii în Suedia. Deobicei se face diagnoza atunci când copilul este mic; simptomele pot fi că persoana respectivă are un temperament foarte vulcainic, este neastâmpărat, are probleme de concentrare și așa mai departe. Boala nu se poate vindeca, se poate însă trata cu calmante care conțin printre altele o subtanță care seamănă cu heroină.
Și acum la partea șocantă: sora mea mi-a povestit că au avut o discuție la facultate în care li s-a explicat că grupul de copii pe care fiecare profesoară îl are a crescut atât de mult ultimii ani încât, în medie, o profesoară are doar 1,3 minute pe zi pe copil la dizpoziție. Dacă profesoara merge la directorul școlii și cere ajutor i se spune, în general, că nu se poate deoarece nu sunt fonduri suficiente pentru a angaja mai multe cadre didactice. Dar dacă o profesoară de clasa 1, de exemplu, are ”norocul” să aibă un copil în clasa sa care primește diagnoza ADHD, atunci directorul este obligat de lege să mai bage încă o profesoară (sau un profesor) în clasă aceea! Profesoara are așadar de ales între a nu face față sau a sacrifica un copil pentru ca ceilalți să primească o educație mai bună.
Ce înseamna asta practic? Dacă dumneavoastră aveți un copil al căruia temperament este mai vulcanic, un copil mai curios, care vorbește mult și nu prea se concentrează la un singur subiect fiindcă, din curiositate, vrea să treacă la următorul subiect, atunci există riscul ca profesoara, nefăcând față grupului prea mare, va cere o investigație asupra starea sănătății psihice al copilului dumneavoastră!
Iar voi, ca toți ceilalți părinți care înghit toate aberațiile pe care statul suedez reușește să scoată pe an, un număr impresionant de altfel, o să vă speriați și apoi o să vă conformați cu ideia că fiul sau fica dumneavoastră are ADHD și că va mănânca pirule calmante de la aproximativ 10 ani! Imaginați-vă că acel copil, poate chiar copilul dumneavoastră care probabil n-are nimic decât că seamănă mai mult cu Ilie Năstase decât cu Björn Borg, va fi etichetat cu o boală psihică toată viața. Identitatea lui va fi mereu ”am ADHD” și de aia nu pot.
Ș-apoi imaginați-vă că cei care sunt de vină pentru declinul sistemului de învățământ suedez vă spun: ”Problema este că nu sunt bani în domeniul cultural, de aia dăm 92 și ceva de milioane de euro la cultură și nu sistemului de învățământ, care cu acele milioane ar putea mări numărul cadrelor didactice!”
Pâine și spectacol pentru popor!
sursă: DN.se
B.
Golf și calendarul încărcat
Ieri am jucat golf! Ador să joc golf și atunci când joc, o fac fără nici-o așteptare legat de rezultat deoarece nu sunt un jucător foarte bun și nici nu prea am timp să mă antrenez.
Ceea ce-mi place cel mai mult la golf este că oricum mi-ar merge, oricât de prost aș da, mă simt bine și mă plimb în aier liber. Iar asta este un câștig mare pentru mine fiindcă de ceva timp încoace chiar nu prea am avut timp să ies la aier liber.
Teoretic nici ieri nu prea am avut timp, însă mi-am făcut timp. Cred că este foarte important ca, atunci când avem un program încărcat, al meu de exemplu este atât de încărcat încât îmi poate ocupa tot timpul meu treaz, să ne facem timp pentru o pauză și să ne deconectăm puțin de la ceea ce facem. Mulți cred că odihna, sau pauza, este opțională, însă nu este așa. Avem nevoie de odihnă și de o pauză din când în când pentru a putea face față provocările vieții, al carierei și a prietenilor.
Mulți se luptă să se cațere cât mai în sus pe treapta vieții. Dar mulți nu realizează că fac aceeași greșealea pe care am făcut-o și eu data trecută, atunci când încercam să urc la vărf în domeniul în care am fost activ. Eu ajunsesem destul de sus la moment dat, dar din păcate nu prea era nimeni lângă mine să vadă. Iar să ajungi unde ti-ai propus și să realizezi că, de fapt, vroiai să fii altundeva este un sentiment care schimbă viața.
Iar acum mi-am propus să nu repet aceleași greșeli. Echilibru în viață este o alegere intelectuală, nu o binecuvântare. Fiecare dintre noi alegem cum vrem să fim văzuți și trebuie să trăim cu această alegere.
B.
Ceea ce-mi place cel mai mult la golf este că oricum mi-ar merge, oricât de prost aș da, mă simt bine și mă plimb în aier liber. Iar asta este un câștig mare pentru mine fiindcă de ceva timp încoace chiar nu prea am avut timp să ies la aier liber.
Teoretic nici ieri nu prea am avut timp, însă mi-am făcut timp. Cred că este foarte important ca, atunci când avem un program încărcat, al meu de exemplu este atât de încărcat încât îmi poate ocupa tot timpul meu treaz, să ne facem timp pentru o pauză și să ne deconectăm puțin de la ceea ce facem. Mulți cred că odihna, sau pauza, este opțională, însă nu este așa. Avem nevoie de odihnă și de o pauză din când în când pentru a putea face față provocările vieții, al carierei și a prietenilor.
Mulți se luptă să se cațere cât mai în sus pe treapta vieții. Dar mulți nu realizează că fac aceeași greșealea pe care am făcut-o și eu data trecută, atunci când încercam să urc la vărf în domeniul în care am fost activ. Eu ajunsesem destul de sus la moment dat, dar din păcate nu prea era nimeni lângă mine să vadă. Iar să ajungi unde ti-ai propus și să realizezi că, de fapt, vroiai să fii altundeva este un sentiment care schimbă viața.
Iar acum mi-am propus să nu repet aceleași greșeli. Echilibru în viață este o alegere intelectuală, nu o binecuvântare. Fiecare dintre noi alegem cum vrem să fim văzuți și trebuie să trăim cu această alegere.
B.
miercuri, 7 iulie 2010
Când le-au picat fisa...
Azi m-am jucat un pic pe o oglinda, mâzgălind-o cu legiile lui Kepler și cu unele expresii care descriu mișcarea periodică cu viteza constantă. Nu că a fost nevoie, fiindcă cineva a făcut asta acum vreo 350 de ani și a ajuns la legea generala a gravitației (sau cum se numește în română), dar am vrut să văd cum sir Isaac Newton a ajuns la
F=GmM/r^2
Pentru mine, acest exercițiu a fost ca și cum aș fi mers la muzeu. Sunt conștient că această obsesie de-a mea pare cel puțin curioasă pentru mulți, însă eu nu vreau doar să tocesc ecuația de mai sus deoarece ar fi mult prea ușor și n-ași înțelege cu adevăratelea; ca să dorm noaptea sunt nevoit să înțeleg și cum s-au gândit. Oricât de infantilă, sau ușoară ni se pare azi, eu vreau să simt pe pielea mea ce a simțit Brahe, Kepler, Newton și alții.
Eu, nefiind ca alții, de bine și de rău, văd acest lucru ca pe o aventură frumoasă. Atunci când unii merg la polul Nord, sau alții încearcă să ajungă pe Mount Everest, eu vreau să simt ce au simțit marii maeștrii a omenirii în clipa în care le-a picat fisa. Și să nu credeți că nu este vorba de adrenalină; chiar e!
Eu, nefiind ca alții, de bine și de rău, văd acest lucru ca pe o aventură frumoasă. Atunci când unii merg la polul Nord, sau alții încearcă să ajungă pe Mount Everest, eu vreau să simt ce au simțit marii maeștrii a omenirii în clipa în care le-a picat fisa. Și să nu credeți că nu este vorba de adrenalină; chiar e!
Derivând chestia de mai sus pe o oglindă - neapărat o oglindă sau un geam - primesc senzația că mă întorc înapoi în timp, îmi închipui că simt ce a simțit și el - Newton - atunci când și-a dat seama ce urmează apropiându-se de concluzia de mai sus.
Mă refer la acel moment când mai ai un pic de algebra de făcut, dar ști că o să-ți iasă, și faci ultimele rânduri cu o mândrie mai mare decât cea unui matador. Apoi stai și te uiți la spectacolul de pe hârtia din fața ta, sau pe geam, sau pe tablă, sau unde ai mâzgălit; stai cu-n zâmbet, cu piele de găină gândindu-te că azi chiar ai înțeles ceva important. Apropo de chestii importante:
Mă refer la acel moment când mai ai un pic de algebra de făcut, dar ști că o să-ți iasă, și faci ultimele rânduri cu o mândrie mai mare decât cea unui matador. Apoi stai și te uiți la spectacolul de pe hârtia din fața ta, sau pe geam, sau pe tablă, sau unde ai mâzgălit; stai cu-n zâmbet, cu piele de găină gândindu-te că azi chiar ai înțeles ceva important. Apropo de chestii importante:
Cine a câștigat American Idol anul trecut? Eu habar n-am, însă la câtă isterie este mă gândesc că este important…
B.
B.
marți, 6 iulie 2010
Unde este inflația?
Paul Krugman se întreabă unde este inflația despre care toți vorbesc. În acest caz sunt de aceeași părere ca dânsul, dar sper și așa că nu va fi așa cum spune dânsul. Cred că, din păcate, greșelile aniilor 1930 se repetă chiar acum de printre alții domnul Trichet și doamna Merkel.
Economia Germană tocmai a început să ia avânt și riscul că acel avânt se va opri deodată cu lansarea măsurilor de austeritate. Vom trăi și vom vedea, însă până atunci vă recomand articolul de pe blog-ul domnului Krugman.
B.
Economia Germană tocmai a început să ia avânt și riscul că acel avânt se va opri deodată cu lansarea măsurilor de austeritate. Vom trăi și vom vedea, însă până atunci vă recomand articolul de pe blog-ul domnului Krugman.
B.
Români judecați în Suedia
Mediafax.ro publică un articol în care spune că anul trecut aproximativ 280 de români au fost condamnați la închisoare în Suedia.
Cifra este interesentă deoarece putem compara. Am să intru să caut pe unele site-uri date și statistică pentru a compara, dar nu acuma fiindcă sunt destul de obosit și n-am timp.
Link către articolul de pe mediafax
B.
Cifra este interesentă deoarece putem compara. Am să intru să caut pe unele site-uri date și statistică pentru a compara, dar nu acuma fiindcă sunt destul de obosit și n-am timp.
Link către articolul de pe mediafax
B.
Glossă
Priveşte savant
Cu inima beată
De iubire
Natura-i statică.
Amorul renaşte,
Cu focul de vară,
Cu diamante
De iarnă.
Metempsihoză,
Metamorfoză,
Şi câte încă.
La revedere,
Sau la adio.
Priveşte savant.
Dacă nu-i
Cu cine vorbi,
Se scrie.
George Bacovia
Cu inima beată
De iubire
Natura-i statică.
Amorul renaşte,
Cu focul de vară,
Cu diamante
De iarnă.
Metempsihoză,
Metamorfoză,
Şi câte încă.
La revedere,
Sau la adio.
Priveşte savant.
Dacă nu-i
Cu cine vorbi,
Se scrie.
George Bacovia
luni, 5 iulie 2010
Culmea!
Sunt într-o cafenea pe aeroportul din Praha. Am ales acestă cafenea fiindcă este singurul loc în ditamai aeroport internațional în care se fumează. Bineînțeles că la moment dat a venit o familie suedeză, în drum spre casă dintr-un concediu undeva în sudul europei, și s-au așezat la masa de lângă mine.
Ei, neștiind că eu vorbesc suedeză, au început să cârâie că vai doamne cât de mult fum este în această cafenea. Deci, ca să înțelegeți, aieroportul este plin de locuri, cafenele, baruri, magazine, saloane de înfrumusețare, cabinete medicale, bazine olimpice, pistă de atletism, stadion de fotbal, rampă pentru lansarea rachetelor în spațiu, acceleratoare de particole elementare, toalete, scări rulante verticale, scări rulante verticale - pentru puturoșii dintre noi - și în toate aceste locuri NU se fumează.
Ei au ales, bineînțeles, singura cafenea amărâtă în care se fumează și, dacă nu era destul, sau și așezat lângă mine. Iertați-mi suflețelul meu, dar așa cum mă cunoașteți; normal că n-am putut să tac! Le-am spus că netul nu prea are nu știu ce viteză în acest aeroport...
B.
Ei, neștiind că eu vorbesc suedeză, au început să cârâie că vai doamne cât de mult fum este în această cafenea. Deci, ca să înțelegeți, aieroportul este plin de locuri, cafenele, baruri, magazine, saloane de înfrumusețare, cabinete medicale, bazine olimpice, pistă de atletism, stadion de fotbal, rampă pentru lansarea rachetelor în spațiu, acceleratoare de particole elementare, toalete, scări rulante verticale, scări rulante verticale - pentru puturoșii dintre noi - și în toate aceste locuri NU se fumează.
Ei au ales, bineînțeles, singura cafenea amărâtă în care se fumează și, dacă nu era destul, sau și așezat lângă mine. Iertați-mi suflețelul meu, dar așa cum mă cunoașteți; normal că n-am putut să tac! Le-am spus că netul nu prea are nu știu ce viteză în acest aeroport...
B.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)