Michel Petrucciani Trio - Live in Concert - Stuttgart 1998

Un alt maestro. Aici găsiți mai multe despre Michel Petrucciani.

Încă un pas spre direcția mea preferată

Eu cred că fiecare om trebuie, cândva în viață, să aibă acea discuție introvertă în care-și pune la punct preferințele normale. De fapt, cred că toți fac asta într-un mod mai mult sau mai puțin conștient și rezultatul devine atitudinea persoanei respectivă vizavi de chestii ce țin de, printre altele,  moralitate, idealuri, societate și așa mai departe. Lista se poate lungi ad infinitum.

Personal, acea discuție cu mine însumi m-a convins că societatea ideală este o societate precum ceea din Star Trek. Citind asta, ți se pare o ciudățenie? De ce? În Star Trek, ceea ce motivează omenirea nu mai este goana după avere, după bani. Căpitanul Picard, cine nu știe, să se informeze!, spunea într-un film că motivația omenirii sau definiția omenirii, adică ceea înseamnă să fii om, este că vrei să te imbunătățești și nu să te îmbogățești. În Star Trek nu există foamete pe Tera. În Star Trek omul este respectat pentru ceea ce este și se încearcă încurajarea ca fiecare să-și atingă propriul maxim și nu un maxim creat de cerințele altora. Lista poate continua.

Acum mulți dintre voi probabil credeți că sunt cu capul. Aveți dreptate! Însă capul meu este irelevant. Iată, un pas mic pentru omenire. O echipă de oameni de știință au reușit în premieră să creeze o sursă de lumină care atrage obiecte către sursă. Obiecte cu masă barionică! Cu alte cuvinte, un ”tractor beam” a la Star Trek! Această tehnologie permite aplicarea unei forțe cu semn negativ, contra direcția fotoniilor, pe obiecte minuscule. Aplicațiile sunt foarte multe și, pentru un teoretician ca și mine, interesat doar de faptul că se poate, toate sunt total neînteresante. Dacă vă interesează, iată articolul pe physorg.com.

Până la Star Trek mai este, sigur, dar această știre înseamnă un pas în direcția corectă.

Vecina noastră în toată splendoarea sa

Imaginile de mai jos sunt luate de telescopul Herschel și arată galaxia vecină, Andromeda, sau Messier 31 cum i se mai spune, în toată splendoarea sa. Culorile din imagine sunt adaugate de astronomi și arată, printre altele, cum sunt distribuite temperaturile în Andromeda. Poate vi se pare science fiction, dar determinarea temperaturii nu este foarte complicată. Oricum, evoluție sau creație - trăim într-un univers magnific!

sursă și imagini: physorg.com

John Scofield Trio - Leverkusener Jazztage 2010 1/3

E frumos. Și-mi place uneori să mă opresc din ceea ce fac și să admir un maestru adevărat!

Asta trăiesc

După o pauză de aproximativ trei luni, în care am mâncat, dormit și învățat, iată că mai apare ceva și aici pe acest amărât blog.

Nu a mai scris fiindcă am realizat că scriu din ce în ce mai mult despre politica unei țări de care nu prea mă simt atașat. Citeam știri despre ceea ce se întâmpla la București dar simțind din ce în ce mai mult că România, ceea din București, nu face parte din identitatea mea. Sunt clujean. Sunt Ardelean. Și atât. Și poate mai bine așa.

Aș vrea să vă spun că am să scriu din nou în fiecare zi, dar nu știu dacă pot găsi timpul. Facultatea îmi cere devotament total, ceea ce înseamnă zero timp liber. Dar sincer să fiu, dacă găsesc timp pentru Facebook, atunci de ce nu as putea redistribui timpul și pentru a mai posta câte ceva aici pe blog.

Sper să mă pot întoarce la postări despre subiectul meu preferat: știri științifice care la bază presupun matematică ”cool” fiindcă de câțiva ani încoace, asta-i pasiunea pe care o trăiesc zi de zi.

B.

Frumusețe!

Fiindcă îmi place să știu cum se numesc în română lucrurile pe care le-am învâțat ultimii ani citeam următoarea chestie prin care am trecut anul trecut:

Fie H un spaţiu vectorial  peste corpul K (K=R sau  K=C). Se numeşte produs scalar pe H o aplicaţie ϕ : H × H → K care are următoarele proprietăţi: 

1. ϕ(x+y, z) = ϕ(x, z) + ϕ(y, z) pentru orice x, y, z ∈ H. 

2. ϕ(λx, y) =  λϕ(x, y) pentru orice λ∈K şi x ∈ H 

3. ϕ(x, y) = ϕ( ) y, x pentru orice x, y ∈ H. 

4. ϕ(x,x) > 0 pentru orice x ≠ 0.

Vom nota ϕ(x,y) =   pentru orice x, y  ∈ H. Se spune că norma spaţiului normat (H, || ⋅ ||)  provine dint-un produs scalar <⋅, ⋅> dacă ||x|| =  x, x pentru orice x din H. 

Mădălina  Roxana Buneci , Metode de Optimizare, 2007 (link) 

Citind textul la moment dat la postul de radio online apare următoarea piesă:



Clipe din ăstea, cel puțin pentru mine, sunt echivalente cu concediile altora! Mă umplu de bucurie și de energie și mi se face piele de găină de la atâta frumesețe. Ajută puțin și faptul că cerul este senin.

Ryder Cup

Azi a-nceput Ryder Cup, întrecerea aceea între cei 12 cei mai buni profesioniști de golf din SUA și Europa. Ryder Cup se joacă din doi-n doi ani, odată în SUA și data viitoare-n Europa undeva. În 2010 s-a jucat în Europa, iar noi am câștigat la limită, după ce irlandezul (cred) McDowell l-a-nvins la limită pe unul dintre americani. În fine, nu vroiam să scriu despre golf. Vroiam să scriu că odată cu-nceperea acestei ediții de Ryder Cup, am avut un flash-back amintindu-mi unde mă aflam acum doi ani.

Acum doi ani citeam chestii și vroiam să înțeleg. Așa că hotărâsem să învăț ca să înțeleg. Azi învăț. Învăț și-mi dau seama că, atunci când ceilalți, cei care au fost mai buni decât mine la-nceput, atunci când subiectele se puteau vizualiza oarecum, încep să se piardă pe drum, să nu mai fie la fel de buni. Iar eu, odată cu ridicarea nivelului de abstracțiune, văd lucrurile din ce în ce mai clar.

Când începi să studiezi obiecte care nu pot fi descrise altfel decât cu ajutorul limbajului matematic, realizezi cât de mare este într-adevăr universul. Și cât de frumos este. Să-ntrebi la ce-ți folosește matematică devine o jignire la adresa tuturor lucrurilor frumoase, așa că nu-ntreb, învăț și zâmbesc în fiecare dimineață când cobor din autobus și văd clădirea pe care scre ”Științe matematice”. Pentru că știu că sunt unde trebuia să fiu de la bun început, chiar dacă la moment dat eram rătăcit pe drum.

Azi fac ceea ce mi-am propus acum doi ani. E Ryder Cup, o-ntrecere frumoasă, civilizată și plină de istorie, ceea ce mă obligă să mă gândesc cum vreau să-mi amintesc următorii doi ani.

Touch screen acustic

Foarte tare!

La mulți ani!

Undeva foarte, foarte departe; undeva la o distanță de miliarde de kilometri de Tera se află o navă căruia mărime este doar puțin mai mică decât o mașină Smart, căruia capacitate este de 100 000 de ori mai mică decât un iPod performant și care a fost construită pentru a explora cele mai-ndepartate planete din sistemul solor în care locuim. O navă care azi a fost pe drum timp de 35 de ani. Sau spus altfel; o navă care și-a pornit călătoria în anul în care eu, subsemnatul, m-am născut și care-n continuare funcționează și oferă date despre sistemul solar în care habităm.  La mulți ani Voyager I! Piele de găină.

Aici puteți citi mai multe amănunte.

TED Talks: Gary Kovacs - Tracking the trackers