Statistică și sport sunt două cuvinte care aparțin. Antrenori folosesc statistică pentru analize, televiziunile folosesc statistică pentru a avea ceva de discutat inainte și după evenimentul sportiv. Și apoi, mai sunt și cei care pariază. Iată un articol interesant pe acest subiect.
Pariuri sunt interesante din foarte multe puncte de vedere. Pe mine nu prea mă intereseaza banii caștigați. Nu sunt interesat de un câștig mare și rapid. Nu joc la loto. Dar sunt fascinat de o simpla întrebare; se poate contrui un model matematic care să genereze profit? Adică, atât modelul matematic cât și în realitate; există vreun model care să genereze profit mare sau mic?
Este o problemă superbă din punct de vedere matematic. Pe o parte sunt casele de pariuri care dau cote după propriile lor analize, adică după modelul utilizat de ei. Pe cealaltă parte sunt pariorii care acceptă sau nu cota dată de casa de pariuri. Multă lume care, cu un nas deosebit de ridicat, se uita jos către fenomenul de pariuri, pe lângă faptul că sunt prea plini de ei, nu înțeleg că și casele de pariuri pot avea găuri în modelul folosit pentru a cota un meci și că faptul că pariezi nu este ceva explicit pentru clasele sociale mai inferioare. In urmă cu câteva secole casa regală franceză a descoperit o gaură un modelul loteriei franceze. Și au profitat.
Pentru cei ca și mine, întrebarea dacă se poate este mult mai interesantă decât profitul pe urma unui răspuns pozitiv. Am să închei această postare cu-n exemplu real.
O ramură a matematicii este teoria probabilitații și statistica. Se spune că totul a început când două persoane care jucau un joc cu zaruri au fost nevoiți să întrerupă partida din nu mai știu ce motiv. Au decis să împartă banii mizați proportional după scorul din momentul intreruperii. Adică, să zicem că amândoi au mizat cate 10 lei și că scorul a fost 4-1 când partida a fost intreruptă. Așa că cel care o avut 4 puncte a luat 16 din cei 20 de lei și cel cu un singur punct a luat 4 lei. Însă, se zice că cel care a condus acea partidă la întrebat pe matematicianul Laplace, dacă nu mă înșel, dacă imparțirea baniilor a respectat șansa fiecăruia de-a câștiga partida pornind de la scorul la care partida s-a intrerupt. Se spune că Laplace s-ar fi consultat și cu alți matematicienii, Fermat dacă-mi amintesc bine, și așa s-a pus baza teoriei a probabilității și, ulterior, statistica.
Foarte puțini oameni înțeleg ce înseamnă ceea ce pe engleză se numește randomness. Acest concept este anti-intuitiv pentru majoritatea dintre noi. Un exemplu; dacă am ruga un grup de oameni să se poziționeze at random intr-o cameră, am vedea că se poziționaează oarecum simetric. Însă dacă ceva este cu adevărat întâmplător se impune și grupări, adică clustering. Creierul uman interpretează întâmplător ca și simetric. De ce? Habar nu am...
Legat de casele de pariuri și eventualele găuri în modelul după care pun cotele. Cu ceva vreme în urmă am citit în ziar că un singur jucator a schimbat modul în care se poate paria pe curse de cai din Suedia. Un singur jucător reușit să câștige atât de mult încât mizele lui afectau cotele curselor (cotele nu sunt statice la cursele da cai din Suedia, ci depind și de rulaj și cât din rulajul total s-a mizat pe un anumit cal). Așa că ATG, cum se numește casa de pariuri, a convenit cu acest jucător ca el să-și pună toate pariurile o dată pe săptămână la o anumită oră, pentru a minima impactul lui. La acea oră, jucătorul, care a optat să rămână anonim, își crescuse contul la ATG de la nimic la 4,5 milione de euro în mai puțin de un an...
Singur informație despre jucator este că-i matematician. Bine de ținut minte atunci când profesorul zice că-i bine să știi matematică, chiar dacă nu-ți poate explica de ce...
B.
