sâmbătă, 31 decembrie 2011

La mulți ani!

Vreau să vă dorec un an nou fericit! Mulțumesc că mi-ați citit blogul acest an și sper că o să continuați și în 2012.

La mulți ani!


B.

Grail - la o zi distanță de luna

Navele gemena Grail ajung mâine în orbita lunară. Sunt trimise pentru a măsura câmpul gravitațional a Lunei. În fizică se vorbește despre patru forțe fundamentale ale universului. Gravitația este cea mai puțin înțeleasă dintre cele patru forțe, iar NASA speră ca navele Grail să aducă date care pot explica unele anomali în câmpul gravitațional al unicul nostru companion cosmic.

Mai multe amănunte puteți găsi aici: physorg.com

Göteborg

Locuiesc într-un oraș minunat!




vineri, 30 decembrie 2011

Arthur Benjamin does "Mathemagic"









Vizită

Veacul m-a făcut
Atât de cult
Încât mă uit
Peste oameni.

Am învăţat atâtea
În timpul din urmă,
Că suntem
La un punct însemnat.

S-ar putea face
Multe reforme.
Mă gândeam singur.
Eram fără nimeni.

Şi tocmai azi
Au venit musafirii.
- Tu ce dai, eu ce dau...
A, de când nu ne-am văzut.

George Bacovia

Fără schimbări în Coreea de Nord

Conform reuters.com, noul guvern al Coreei de Nord critică vecinii din sud pentru că nu le-au permis multora dintre persoanele private care doreau să meargă la înmormântarea lui Kim Jong-il. Televiziunea din Coreea de Nord a anunțat că nu se va schimba nimic, că relațiile cu vecinii din sud vor rămâne la fel.

De ce am sentimentul că mesajul a fos mai mult pentru cei din Coreea de Nord care poate se gândesc că acum a sosit momentul schimbării?

Intrați aici și citiți articolul pe reuters.com.

B.

NASA 2011

Anul acesta, NASA a dezvoltat, dar nu și finalizat, navele cu care intenționează să trimită oameni prin sistemul solar. Proiectul lui NASA intenționează să facă rmătorul pas în era explorării a spațiului și să trimită oameni mia departe, spre Marte sau, posibil, și mai departe.

Mai multe detalii puteți găsi aici: NASA - Beyond Earth.

B.

joi, 29 decembrie 2011

Praise by Aroon Parks


Sorin Apostu, confirmarea diferenței dintre Ardeal și București

Primarul Clujului Sorin Apostu este trimis în judecată pentru acte de corupție. Cei care mi-au citit postările în care am manifestat o mândrie deosebită că-n primul rând sunt ardelean, în al doilea suedez și-n al nouălea rând, să zicem, român; parcă-i aud cum zic acum ”Vezi Bogdane, nici la Cluj nu este mai bine!”

Vă înșelați, dragi dâmbovițeni, ca-ntotdeauna de altfel. Și știți de ce?

Corupția există peste tot. Atâta timp cât există guverne există și corupție. Diferența este că la Cluj cel corupt a fost prins și arestat. La București, în cazuri asemănătoare, șpăgarul devine europarlamentar. Diferența este astronomică din punctul meu de vedere.

Și ăsta-i unul dintre cele mai importante motive pentru care România arată cum arată; din păcate, țara este condusă de la București, orașul Mecca al habarniștiilor din domeniul politic.

Pomeniți-l pe Boc, chiar vă rog!

sursă: mediafax.ro

B.

Eta Carinae

Imaginiile sunt echourile erupției care a avut loc între 1838 și 1856. Amploarea energetică este cam 10% din cea a unei stea care explodează. A doua imagine arată diferența în timp al spațiului din apropierea Etei Carinae.



imgine: ASA, European Space Agency and Howard Bond (STScI)

sursă: physorg.com

miercuri, 28 decembrie 2011

Eclipsă - Ana Blandiana

Renunţ la milă greu ca la un viciu,
Cu milă sunt drogată de copil.
Alb înstelată de ridicol plâng
Lângă fricos, lângă învins, lângă umil.

Îi plâng pe proşti şi proştii mă înving,
Surâzători sub steaua mea sterilă.
De gingăşie tot mai mult mă-ntunec
Şi pier de umanism şi milă.

Înduioşate mâini întind să mângâi
Fiare gonind spre mine hămesite,
Şi-mi pare rău că n-o să mai sărut
Şi botul care mă ucide.

Nici n-am trăit spre-a nu jigni pe nimeni,
Mi-au prins în ţărnă rădăcini genunchii,
Şi-mi trece viaţa încercând să-mi cresc
La capetele aripilor unghii.

The Vice Guide to North Coreea

Pe Youtube puteți găsi mai mute documentare despre Coreea de Nord. Cel mai bun, din câte am văzut, este unul cu numele ”The Vice Guide to North Coreea”. Dacă dați click mai jos pe ”aflați mai multe”, puteți găsi toate cele 14 clipuri al documentarului de pe Youtube.

Cu parașuta din spațiu

Nebunul!!!









marți, 27 decembrie 2011

Altfel

Omul începuse să vorbească singur...
Şi totul se mişca în umbre trecătoare -
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacăra de soare.

Nimic. Pustiul tot mai larg părea...
Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt, -
Şi-nvineţit de gânduri, cu fruntea în pământ,
Omul începuse să vorbească singur...

George Bacovia

Lacrimi de supraviețuire în Coreea de Nord?

Acum o săptămană și ceva a murit liderul Coreei de Nord, Kim Il Sung, iar eu am ales să nu scriu despre asta aici. Motivul a fost că am vrut să astept să văd ce se va întâmpla. Situația din Coreea de Nord este incredibul de complicată și nu pretind că aș putea să ghicesc ce urmează în una dintre cele mai complicate zone a lumii.

Pe cnn.com puteți însă citi o analiză foarte bună. Autorul John Sifton este director pe Asia al organizației ”Human rights watch” și povestește, printre altele, despre imaginiile cu nord coreeni care oamenii plâng isteric după Kim Il Sung. Întrebarea multora este dacă acele imagini sunt genuine, adică, dacă oamenii din Coreea de Nord într-adevăr sunt atât de îndurerați de moartea liderul țării sau dacă plâng pur și simplu pentru a supraviețui.

North Korean mourners, crying to survive?

 B.

luni, 26 decembrie 2011

Integrale Riemann-Stieltjes

Una dintre cele mai mari of-uri pe care le am atunci când citesc matematică este lipsa de echilibrul dintre limbaj normal, adică, scrisul cu cuvinte normale și notația formală. Unii evită formalismul complet, crezând că sperie lumea. Alți scriitori fac exact opusul.

Deși poate notația formală îi sperie pe unii, lipsa ei totală mă disperă deoarece este greu de înțeles ce vrea să spună autorul. Multe cuvinte au mai multe înțelesuri și asta poate distrage atenția de la matematică; ajungi de multe ori să te gândești în ce sens s-a folosit cuvântul ”sau”, pentru a da un exemplu mai banal.

Alții folosesc cât mai puține cuvinte, preferând să folosească noația formala cât se poate de mult. Deși prefer această variantă, dacă trebuie să aleg între două rele, cititul merge mult mai încet, iar eu, fiind mai nerăbdător de felul meu, încep de multe ori să-mi pierd răbdarea. Și nici asta nu-i bine.

Pe Youtube am găsit un tip care a postat o serie de lecții despre și integralele Riemann-Stieltjes. Subiectul nu este foarte complicat, însă clipurile dânsului servesc ca exemple bune între cum ar trebui echilibrate textele matematice. Da-ți click pe aflați mai multe, aici dedesubt, să vedeți la ce mă refer. În plus, nimeni nu-i strică un pic de repetiție despre integrale...

Ca să nu zic că este foarte, foarte distractiv să faci integrale. Un fel de sudoku mai...nu știu.... mai interesant! Și având în vedere că mai am încă patru ani și ceva de facultatea de matematică, asta presupunând că fac față, vă mai puteți aștepta articole precum acesta...

duminică, 25 decembrie 2011

Kevin Slavin: How algorithms shape our world










România și UE

Și eu mă întrebam același lucru când a aderat România în 2007. Nu-s de acord cu majoritatea opiniilor lui Geert Wilders, acest Vadim Tudor al Olandei, însă în privință cu aderarea României are dreptate.

România n-a fost pregatită atunci și nu este pregătită nici acum. România trebuie mai întâi să se învețe care sunt chestiile pe care nu le poți păcăli atunci când construești o societate modernă și civilizată. Apoi, clasa politică trebuie să fie curățată de persoane cu un trecut dubios, precum Iliescu și Băsescu (și mulți alții), și de brute necivilizate precum Ponta sau Vanghelie și mulți alții care, doar ascultându-i, îți dai seama că nu vor face nimic pentru populație dacă li se acordă putere.

Dar toate acestea trebuie să înceapă de la populația generală. În primul rând, cetățeanul român trebuie să se învețe să-și asume răspunderea pentru faptele sale. Din experiență vă pot spune că nu știu un popor cu mai multe scuze și explicații de ce n-au putut. Ceea ce am scris acum este valabil pentru întraga țară; asta nu-i o chestie sud și Ardeal, cum au fost altele pe acest blog.

Îmi aduc aminte o discuție purtată cu cineva ultima dată când am vizitat România. O persoană ne-a povestit că a fost amendat pentru că a girat la stânga peste linia de continuu. Și m-a mirat faptul că a fost supărat pe polițiști pentru că l-au amendat. L-am întrebat dacă polițiștii cumva l-au obligat să facă stânga acolo unde nu are voie, în loc să meargă încă o sută de mentri până la un sens giratoriu unde putea să întoarce ca să poată să gireze dreapta. N-avut răbdarea de încă două minute așa că a tăiat linia de continuu. A fost prins și nu-și recunoaște vina.

A început cu o exlicație de genul ”păi, știi domnule că....” și îmi aduc aminte că la moment dat am început să-l cert. O jumătate de oră a tot încercat să spună că deși a trecut linia de continuu, el nu trebuia amendat fiindcă bla bla bla nu mai știu ce motiv fantezist. O jumătate de oră a tot ținut-o cu abureli birocratiste, tipice românești, cum că el, tocmai el, nu trebuia amendat. Până la urmă l-am oprit și i-am spus pe față: ”mentalitatea asta este motivul pentru care România suferă; toată lumea vrea ordine, însă ordinea să înceapă la alții; toți românii urlă când sunt nedreptățiți, însă nu-și asumă niciodată răspunderea pentru o greșeală; întotdeauna este vina altcuiva; legi sau reguli sunt pentru alții și tot așa.

Altădată, la Cluj, am văzut cum o persoană, care parcase fix lângă un indicator pe care scria ”Parcarea interzisă”, se certa cu omul primăriei care tocmai ii dăduse amenda. Eu chiar nu înțeleg ce vină avea omul de la primărie pentru că dânsul a parcat unde nu avea voie. Dar așa este într-o societate în care legi și reguli sunt aplicabile doar pentru alții...

Așa că da, sunt de acord cu Geert. România n-are ce căuta în UE.

sursă: mediafax.ro

vineri, 23 decembrie 2011

Rory Bremner's one-man world summit










Philosophiæ Naturalis Principia Mathematica

Link-ul la sfârșitul articolului vă duce către librăria universității din Cambridge și una dintre cele mai importante cărții publicate vreodată, Philosophiæ Naturalis Principia Mathematica de sir Isaac Newton. Această carte a pus baza fizicii moderne. Este unul dintre motivele pentru care azi avem gps-uri, internet, blue-ray și așa mai departe. Principia, cum i se spune cărții pe scurt, a fost publicată în iulie 1687 și l-a făcut cunoscut în întreaga lume pe sir Isaac Newton. 


Ceea ce este foarte tare este faptul că puteți vedea originalul. Dacă răsfoiți prin Principia o să vedeți că sunt multe pagini albe. Asta a fost intenționat din partea lui sir Isaac Newton, căci dorea să aibă loc pentru a nota eventualele greșeli ca să le poată corecta în ediția a doua.


Aici puteti răsfoi prin Philosophiæ Naturalis Principia Mathematica.

B.

joi, 22 decembrie 2011

Limbajul lui Ponta, limbaj de demnitar?

Iată, priviți discursul unui viitor lider a României! Dl Ponta l-a făcut pe priministru bou și prostu' în mai puțin de 20 de secunde.

Voi, cei care votați în România, chiar credeți că Victor Ponta este omul care să aducă dreptatea în România? Vorbește exact ca un șmecher de cartier. Cum credeți că va guverna dacă va câștiga alegerile?

Sincer, dacă un personaj ca dl Ponta ajunge să fie priministrul României, atunci fără supărare, dar românii își merită soarta. Cum să spui ”ca  prostu'” unui priministru? Chiar mă întreg; vi se pare ok ca un demnitar să vorbească așa? Adică, voi, românii cu drept de vot, chiar vă place asemenea personaje?

Iată clipul:

Chirurgie ultrasonică - vindecare fără tăieturi

Foarte tare!!







Americanii au plecat, bombele au rămas!

Uite că au plecat americanii din Irak, cică ultimele trupe au plecat săptămâna trecută, și încă se mai detonează bombe printre populația civilă.

Nu pot să cred!

Adică nu americanii au fost instigatorii la violență? Nu americanii au fost cei care au uciș nevinovați? Asta este o surpriză, recunosc, fiindcă puteam să jur că tot ce este rău în Orientul Mijlociu, și în lume de altfel, este vina americaniilor.

Of of, acum pe cine să mai invidiez?

sursă. cnn.com

B.

miercuri, 21 decembrie 2011

Transilvania Live - live online

Iată, în sfârșit, am rușit să dau de link-ul site-ului Transilvania Live. Mulțumesc frumos Adi!

În sfârșit mă pot informa despre România de alții decât cei....de până acum.

Aici puteți urmări Transilvania Live...

B.

Trandafirul galactic

Poartă numele Arp 273. Splendid.

imagine: NASA, ESA, and the Hubble Heritage Team (STScI/AURA)

Se fac din nou înscrieri la pioneri!

Se pare că Securitatea, sau ce a mai rămas din ea, sau măcar unul dintre capii ei, sau măcar unul dintre cei care a reușit să jefuiască România mai mult decât alții, un securist cu acte în regulă, face înscrieri la pioneri. Vai, e ca pe vremuri.

Cică este o mare șansă, spun cei 20 de finaliști. Mare șansă pentru a purta cuvântul unui jeg de om care ar fi trebuit să stea lângă Ceaușescu la perete și nu să numere banii furați de la români.

În articol scrie ”Recunoscut ca susţinăor al valorilor autohtone, Intact Media Group....” Da, un mare susținător de valuri. Cică de douăzeci de ani de activitate. Să vedem, 2011 minus 20 de ani, asta vine 1991. Pare corect. Până a încasat banii care de fapt aparțineau tuturor româniilor, până i-a spălat, până au ajuns în off-shore-uri, într-adevăr, revoluția plus un an. Ce? Voi credeați că milioane de dolari furați chiar așa de repede se pot spăla?

Asta este România în care trăiți; mai marii hoții au ajuns să sprijine tinerețea. Bravo! Hai, acum să că aud cu toții, în cor, ca deobicei când deschid acest subiect: ”Păi, eu oricum nu pot face nimica!”. Știu. Neajutorațiilor.


Vedeți aici despre ce este vorba.

B.

Muzica lui Beethoven

Un grup de savanți din Olanda au verificat, dacă vă vine să credeți, cum surzirea treptată a lui Beethoven a influențat muzica pe care a compus-o. Pe parcurs ce marele maestro a surzit a eliminat, treptat, notele mari, sau inalte, sau cum se zice în română, din operele sale. Iar spre sfârșitul vieții, atunci când marele maestru deveniseră complet surd, notele mari au reapărut în muzica lui. O persoană care surzește treptat, pe o durată lungă de timp, pierde întâi abilitatea de-a auzi notele mari, iar cercetătorii spun că asta ar fi afectat stilul muzicii compusă de Beethoven.

Olandezii au împărțit așadar compuneriile lui Beethoven în patru categorii, începând cu operele compuse între (1798-1800) și terminând că operele compuse între (1824-1826). Apoi au numărat de câte ori Beethoven a folosit nota G6, ceea ce corespunde la frecvența de 1568 de Hertz. Concluzia olandeziilor este așadar una logică, căci acea notă a dispărut treptat și a reapărut doar atunci când Beethoven era complet surd. Dar este chiar atât de simplu?

marți, 20 decembrie 2011

Planete mici extrasolare

Se pare că NASA a descoperit planete extrasolare cu o mărime asemănătoare cu Tera. Puteți citi despre asta pe physorg.com.

imagine: physorg.com/NASA/Ames/JPL-Caltech

De data asta însă, știrea este că mărimea este cea ”corectă” deoarece aceste planete sunt aflate prea aproape de steaua lor pentru a putea avea o temperatură potrivită pentru existența apei lichide, de exemplu. Așa că nu se poate vorbi de planete care seamănă cu Tera în sensul ET al expresiei.

Următorul pas este găsirea unor planete de aceeași mărime ca cele tocmai găsite, dar în așa-zisă zona habitabilă din sistemul lor solar. Cu zona habitabilă se înțelege o distanță potrivită de la steaua respectivă pentru ca temperatura la suprafeța planetei să fie potrivită pentru a conține apă lichidă. O asemenea descoperire va dura mai mult fiindcă orbita unei planete care îndeplinește acele criterii este mai mare și ca atare, durează mai mult timp până se fac suficient de multe observații pentru eventualele concluzii.

Oricum, știrea este foarte faină. De abia aștept să văd ce se mai descoperă cu următoare generație de instrumente.

B.

Transilvania Live

Voi ați crezut că exagerez cu apucăturile mele anti-București. Poate ați gândit că exagerez când spun că sunt mulți care gândesc ca mine, dar care aleg să tacă și să înghită tot circul, toată mizeria care provine din București. Iată că mai sunt și alții care gândesc la fel și care stăpânesc limba română mult mai bine decât mine. Și, ca să audă toți tâmpiții din capitală (oare nu pot să fac ce-ul ală și mai mic? capitală...), iată că provincia, adică partea aia a României cu bun simț, partea civilizată a țării și-a infințat un post de TV propriu. Despre acest post puteți citi aici:

Transilvania Live

Sper din tot sufletul ca proiectul să aibă succes, fiindcă dacă are, atunci toate zdrențele care poartă porecla de jurnalișt, ceea ce nu neapărat înseamnă toți jurnaliștii, din capitălă își vor pierde farmecul vieții: minciuna, desinformarea și pupatul fundul șefului sau patronului, sau, cum ar fi la modă în bucurești (da, cu b mic) pupatul fundul oricăruia care dă banul. Fiindcă milogia la bucurești s-a născut, dacă nu știați asta deja...

Le țin pumni celor de la Transilvania Live și sper că toți Ardelenii vor încerca să sprijine acest proiect cum pot. Zic Ardelenii, însă vă asigur că mă refer la întreaga provincie. Sunt milioane de oameni de treabă în România, însă bucureștiul nu le acordă importanță. Capitala aia plină de dezastre omenești, acel loc geografic care distruge totul ce este frumos în România, oferă voce doar scandalagiilor și a hoțiilor.

B.

luni, 19 decembrie 2011

Ceea ce nu înțeleg unii despre fotbal - echipa mică

Iată spiritul sportului pe care patronii și presa din București n-o să înțeleagă niciodată, căci frumusețe pentru ei înseamnă... chiar nu știu...

duminică, 18 decembrie 2011

Miticia se revoltă

Ultimele zile au apărut tot felul de acuzații față de echipa de fotbal CFR Cluj. Este un caz foarte interesant care arată, încă-o dată, de ce lumea moare de foame în România. Motivul se numește țara Miticia care este situată în România. Pentru a localiza Miticia, luați întreaga suprafață a României minus suprafața Ardealului și ceea ce rămâne este Miticia, cel mai murdar colț al Uniunii Europene. Și știm cu toții care este capitala...

Acum înapoi la CFR; să înțelegeți ce s-a întâmplat. CFR a jucat cu o echipă din Miticia - Steaua București - și meciul a fost destul de strâns. Apoi, spre sfârșitul meciului, arbitrul a eliminat doi dintre cei mai buni jucatări de la CFR și la al treilea, căpitanul echipei, a primit un cartonaș galben astfel încât să fie și el suspendat. Și ca să înțelegeți, nici unul dintre acele cartonașe colorate n-a fost motivat. Bun.

În următorul meci, CFR a jucat în deplasare cu Astra la Ploiești, care este doar la o coaje de semință distanță de capitala Miticiei. La acest meci, CFR a fost nevoită să joace cu mai multe reserve din cauza evenimentelor în meciul cu Steaua București. În aceeași etapă, o altă echipă din Miticia, țara fără suflet sau norme morale, a jucat cu o echipă din Ardeal. În timp ce CFR a învins clar, echipă din Miticia, Dinamo București, adică cealaltă scârbă miticească, a învins printr-o lovitură de pedeapsă acordată fără ca să fie vorba de un fault. Bun.

Ceea ce este foarte interesant este că patronii echipelor Steaua București, Dinamo București și Astra toți sunt prieteni. Borcea de la Dinamo este finul lui Becali de la Steaua, iar Niculae de la Astra a fost cândva acționar la Dinamo, sau măcar a vrut să fie. Coincidența face că CFR primește cartonașe și suspendări aiurea chiar atunci când trebuie să joace împotriva două treimi din această sferă de influnțe din fotbalul românesc. Coincidență...

Acum, după ce că CFR a reușit să nu piardă niciunul dintre acele două meciuri, patronii acelor cluburi urlă că CFR a cumpărat aribitrii. Pentru un Ardelean ca mine, care a trăit printre ei în mociârla lor, este un semn că CFR-ul este pe drum bun; înseamnă că sunt ofticați că nu le-a ieșit combinația! Cu-n pic de noroc se vor alege cu infarct sau alte motive de sărbătoare pentru orice om normal și civilizat.

Asta este mentalitatea din Miticia. Fură, minte, și dacă nu-ți iese, dă vina pe nimeni altcineva decât cei de la care ai încercați să furi. Asta este mentalitatea care domină tot în România. Și cu metalitatea aia n-o să mă identific niciodată. Nu sunt ca ei, majoritatea Ardelenilor nu sunt ca cei din Miticia.; de aia răspund Ardeal atunci când sunt întrabat de unde sunt, căci România, adică restul, Miticia, mi-e complet străină.

Acum, aceste deșeuri de oameni, precum dl Ioanițoaia de la GSP probabil plătit de acel trio de patroni de cluburi de fotbal, instigă contra CFR. N-o face direct, ci mai mult pe ascuns, așa în acel stil de securist-șmecher care caracterizează întreaga presă miticească. Ne fac unguri deși majoritatea dintre noi nu vorbim un cuvânt maghiară. Ne jignesc, se suspectează de lucruri murdare chiar atunci când una dintre echipele lor au câștigat cu ajutorul unui arbitru.

Chiar îi înțeleg pe puștii ăia de la echipa de hochei, care, îmbrăcați în culorile României, mai degrabă se identifică cu Ungaria. Orice om civilizat nu se poate identifica cu normele din Miticia.

Pentru cei care comentează acest articol; nu o sa aprob comentarii anti-CFR. Nu vă convine? Mă bucur!

B.

vineri, 16 decembrie 2011

Cum să alegi

Discutam cu un coleg acum cateva zile despre cum ne-am alege subiectele de cercetare dacă am avea norocul să ajungem în situația aceea. Până la urmă ne-am înțeles asupra unei liste. Iată-o

1. Dacă probleme conține ”cool math„? Adică este ceva super-arhi-abstract, ceva ce nu are nici-o aplicație în ziua de azi? Nu pot să explic mai bine, așa că rămâne scurt și simplu: este cool?

2. În caz că există o soluție sau o dovadă, este suficient de grea problema încât soluția să fie numită după mine?

Cum altfel ți-ai alege subiectele de studii?

B.

marți, 13 decembrie 2011

A fost găsit bosonul Higgs (?)

Conform unei confeințe de presă de la Cern, bosonul Higgs a fost găsit! Revin cu mai multe detalii mai incolo.
UPDATE 1

Nu am găsit confirmare că într-adevăr este vorba de un eveniment ”Sigma 5”.

UPDATE 2

Nu vreau să fiu rău, dar massmedia generală este plină de idioți. NU a fost găsit Higgs-ul. Conform acest articol pe physorg.com, cei de la Cern doar au exclus unde nu este Higgs-ul iar locurile unde poate fi este din ce în ce mai mic, astfel încât să poate fi găsit. Însă repet, nu a fost găsit Higgs-ul.

Revin cu mai multe detalii B.

sâmbătă, 10 decembrie 2011

Sean Carroll: Distant time and the hint of a multiverse

Cred că am mai postat acest clip, dar oricum, merită postat din nou. Îmi place mult modul cum prezintă subiectul.









Ce v-am tot spus?

Am spus-o mai de mult și o spun din: teorii conspiratorice sunt, în cel mai bun caz, o poveste amuzantă și în cele mai multe cazuri dăunătoare pentru că duce atenția de la realitate.

În acest articol de pe mediafax.ro puteți găsi un vidoclip care demontează teoriile oameniilor habarniști care preferă să creadă un profesor mai ciudat de fizică în fața unei investigații făcută de câteva sute de inginerii de la patru universități din SUA.

Serios; câtă ură poți să porți față de o nație, SUA în cazul ăsta, ca să crezi că 200 de persoane de la diferite entități știu să-și țină gură și să nu vorbească despre un secret atât de mare?

În fine, n-am timp să mă ambalez prea mult. Vroiam doar să zic, din nou, ce v-am tot spus?

Link către articol.


miercuri, 7 decembrie 2011

Reacții normale

Știu că nu ieri a fost inventat internet-ul. Știu că poți găsi de toate pe net. Știu că este o structură mai mare și mai complexă decât îmi pot imagina. Dar tot mă surprinde plăcut unele chestii pe care le poți găsi pe internet.

Ieri seară, pe la 22.30, a tunat. Eram în pat și încercam să adorm după o zi plină de MacLaurin și Taylor când am auzit un tunet foarte puternic. M-a surprins acest fapt, căci descărcări electrice sunt destul de rare iarna. Așa că am reacționat la fel cum ar fi reacționat orice om; am presupus pentru o fracțiune de secundă că este vorba Armaghedon (altceva ce poate fi, nu?), de altfel reacția standard a mea la toate evenimentele ciudate. Apoi m-am gândit că nu poate să fie chiar așa de rău.

Următoarea alternativă standard de pe listă mea de explicații, cel puțin atunci când vine vorba de evenimente meteorologice, a fost că ar fi vorba de o tornadă. Logica în spatele acestei explicație este simplă: dacă sunt descărcări electrice in decembrie, atunci sigur se poate și o tornadă că știm noi că încălzirea globală a dat peste cap vremea.

M-am ridicat din pat și am mers la geam să văd dacă bate vântul. Nu prea. Dar asta încă n-a închis subiectul tornadei, căci știm cu toții că vântul nu trebuie să fie foarte puternic la o anumită distanță, de altfel mai mică decât am crede instictiv, de la o tornadă. Și, în plus, copacii la care m-am uitat sunt situați între două blocuri, protejați așadar de eventualele rafale de vânt apocaliptice. Ce să fac, mă întrebam eu în fața geamului. Răspunsul a fost instictiv.

Google, dragi prieteni. Google...

Cuvintele de căutare, în suedeză, au fost ”imagine radar meteo”. Așa am dat de această pagină (link). Imediat am văzut că formațiile de nori asupra zonei Kattegat nu avea acel cârlig distinct care se formează atunci când apar tornadele. Așadar am rămas cu a treia explicație, cea care inițial era cea mai puțin probabilă.

Sunt nou în această parte a țării și poate aici, datorit faptului că este lângă mare, sunt descărcări electrice și iarna. Metodologie științifică aplicată în viața de zi de zi...

Ușurat m-am intors în pat și am adormit.

B.

duminică, 4 decembrie 2011

Neil Pasricha: The 3 A's of awesome










Jurnaliștii, un soi de hiene

Conform presa din București, lumea se află în pragul al treielea râzboi mondial (link). Cât punem pariu că un asemenea război este visul suprem a hienelor de la redactiile ”jurnalistice” din București?

Cum credeți voi, cei cu drept de vot în România, că lucrurile se vor îmbunătăți atâta timp cât alegeți, pe propria răspundere de altfel, să consumați tot felul can-can-isme inventate de presa din București? Spectacol și pâine pentru popor; însă în România, spectacolul este plătit de popor și pâinea inexistentă.

Dacă citiți pe Reuters, sursa amărâților de la Gândul, veți afla că același lucru s-a întâmplat și în iulie fără să declanșeze al treilea război mondial. Jurnaliștii sunt ca și bancherii; pot să facă orice, să zică orice, să profite cum vor ei fără să li se ceară responsabilitate.

Jurnalismul de mult nu mai este...jurnalism. În loc să-și facă treaba și să-i țină în șah pe politicieni, protejând democriația, aceste hiene nu fac altceva decât să profite de omul de rând. Presa din București este la fel de liberă azi ca și pe vremea lui nea Nicu; doar numele stăpânului s-a schimbat, în timp ce leșa și scopul existenței sunt aceleași. Și pentru asta merită toată ură și disprețuirea tuturor oamenilor de rând. 

Mă opresc cu un banc:

”Doi politicieni discutau între ei. Unul îl întreabă pe celălalt: Ce ai face dacă erai încolțit de un jurnalist, Usama bin Laden și Saddam Hussein și ai avea un pistol cu doar două gloanțe? Simplu, spune celălalt, aș împușca jurnalistul de două ori.”

B.

joi, 1 decembrie 2011

Vrei să muncești în Anglia?

Te pricepi la coduri? Atunci poate poți sparge codul din imaginea de mai jos. Varianta engleziilor a SRI-ului, MI6, caută oameni în domeniul informatic, iar pentru a putea aplica la job trebuie să fii capabil să descifrezi acel cod. Oferta celor de la MI6 este valabilă până pe 12 decembrie. Intră aici și încearcă și tu; poți deveni coleg cu James Bond!


B.

miercuri, 30 noiembrie 2011

Presa regățeniilor o comite din nou

Iată încă un exemplu despre ceea ce pute cel mai tare in România: Regatul și presa lor. Azi au publicat un articol în care cămătarul Victor Becali, omul care-și tratează clienții ca sclavi,  își dă cu părerea despre o echipă de fotbal din Ardeal: CFR Cluj. Aici puteți găsi articolul.

Ceea ce este interesant de știut este că Victor Becali n-are scl..scuzați, jucători la CFR.

Victor Becali acuză CFR-ul de provocarea scandalurilor in fotbalul românesc. Fain. Tare. Chiar foarte tare! Victor Becali acuză cineva că face scandal. Asta-i ca și în logică, atunci când vezi o dublă negare: ”Da? Nu nu, așa că da!”; sau în matematică: ”minus cu minus face plus”.

Scandalagiul x îl face scandalgiu pe y egal cu y de fapt liniștit...

Chiar așa, domnule Tolontan*; tocmai Viktor Becali? Dintre toți atotnestiutorii din regat, n-ați putut găsi cineva care nu face parte din grupul infracțional ”Becali Inc”? Sau ați trecut cu toții la partea întunecată?

Dar... ca să fie lămuriți și regățenii:

Eu nu cunosc un CFR-ist care să nu fie împotriva ceea ce a făcut Beto, portarul CFR-ului, în meciul cu Voința Sibiu. Majoritatea CFR-iștiilor spun că egalul ar fi fost mai corect, eu sunt unul dintre ei. Majoritatea CFR-iștiilor NU vor să vadă asemenea chestii la comportamentul jucătorilor de la CFR. Citind comentarile legate de acel meci, nu pot găsi vreun CFR-ist care apără acțiunea lui Beto.

Și asta este diferența.

Dacă era o echipă din regat, atunci agenții centralelor de distribuția rahatului (Intact, MediaPro, et al) ar fi dat vina pe gazon, pe vreme, pe PDL/PSD/PNL/cine ar mai fi, grupul Bilderberg, americanii, evreii, părul în ochi sau, pur și simplu, s-ar fi făcut că plouă și ar fi ignorat evenimentul.

Așa cum ignoră că nu există acea mizerie pentru care toți oamenii de treabă din Regat ar pleca dacă ar putea.

Noi, Ardelenii și restul lumii civilizate, nu încercăm să găsim scuze atunci când ceva nu-i bine sau cineva greșește. Noi facem curat și încercam să reparăm. Știm că nici la noi nu-i perfect, dar noi măcar încercam. Însă ce-i curețenia sau corectitudinea față de încă niște euroi în cont, nu-i așa domnule Tolontan? De fapt, ăsta-i compasul moral din regat: și ce dacă-i mizerie - să vină banul!

Așa că iertați-mă domnule Tolontan, agent-distribuitor șef, dar Victor Becali și acel articol reprezintă doar încă o piatră, doar una din nenumerate, care este aruncată în casa de sticlă care poartă eticheta ”Romania”.

*pentru cei care nu știu, Cătălin Tolontan este coana mare la GSP

UPDATE: Ca să vedeți că nu vorbesc prostii; iată stiulul caracteristic de sclavagiu al clanului Becali. Și conform GSP, acest Victor Becali e bun de ținut morală unei echipe din Ardeal. Mda... (link).

Demis Russos

O spun din nou; poate nu prea o au cu economia, grecii, dar unii dintre ei cu siguranță o au cu muzica. Iata Demis Russos, cel pe care-l puteți vedea la sala Palatului pe 22 decembrie.

Propun ca grecii, de acum incolo, să fie numiți șefii de spectacol a uniunii. Nemții pot să fie agenții lor...

Ceea ce-mi amintesc atunci când aud vocea lui Russos este vacanțele cu mașina din copilărie. Mama și tata, cei doi din față, eu și sora mea stăteam mai mereu în spate, ascultau muzica ”lor” și îmi aduc aminte de vocea lui Demis Russos. Și zâmbesc.

luni, 28 noiembrie 2011

Alexander Tsiaras: Conception to birth -- visualized

Absolut incredibil de tare! Cuvântul viață capătă alte proporții după acest clip! Să fiți atenți cum arată pruncu' după 9-12 săptămâmi; sincer, acum îi înțeleg mai bine pe cei care spun că avort este crimă...

joi, 24 noiembrie 2011

Două puncte

Azi am stat și am învățat împreună cu un coleg. La moment dat, discutând ceva despre cum să atace o problemă, am ajuns amândoi la concluzia, probabil amatoristă, sau cum se zice, că dacă știm distanță dintre două puncte și un alt punct putem construi întregul univers. Ideea este că nu-s așa de sigur că se poate, însă simplul fapt că mai sunt și alții ca mine, cărora ni se face piele de găină la asemenea idei, mă inspiră foarte mult.

B.

duminică, 20 noiembrie 2011

Herbie Hancock - Jazz Fusion Cantelope Island

Ah... sunt la capitolul despre "subspaces in R^n and dimensions of subspaces"...  În sfârșit am inceput cu chestii cool... Sărbătorim cu Herbie Hancock, da?


Încă una, ultima... citeam următoarea propoziție:

”We call such correspondence an isomorphism, and we say that H is isomorphic to R^2."

Știu, nu pare a fi nu știu ce; dar citiți-o din nou și de data asta ascultând următorul clip....piele de găină, nu-i așa??

La mine la ”școală”...

Știri de la mine la ”școală”; nu știu dacă știați, însă una dintre cele mai ciudate efecte a teoriei cuantice este cea care spune că vacuum nu este chiar vacuum. Cu 40 de ani in urmă, teoreticenii au sugerat că-n vacuum, fotonii apar și dispar din existență.

Mâine se va publica o lucrare de către fizicienii de la Chalmers, adică profesorii din ”clădirea” unde merg eu, care descrie experimentul cu ajutorul căruia au reușit, pentru prima dată, să confirme această teorie.

Practic, ceea ce inseamnă este ca au reușit să facă astfel încât unele dintre perechi de fotoni care apar și dispar din realitatea nostră să rămână cu noi, ca să zic așa, suficient de mult timp încât să fie măsurați. Au creat fotoni din vacuum. Foarte, foarte tare...

Și mai este incă ceva...

Toate cursurile mele sunt fie în clădirile institutului de matematică și fizică. Gândul că undeva în acele clădiri, cinevă se gândește la asemenea lucruri mă motivează și mai tare.

Gata, am de învățat... o zi minunat vă doresc!

Mai multe despre această descoperire puteți citi pe physorg.com

B.

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

La Roma

Săptămâna trecută am fost la Roma. Luni seară, după ce m-am întors, mâncam și vroiam să mai îmi tai o bucățică de salam când am reușit să mă tai atât de adânc, chiar am simțit cum cuțitul se-nfinge în carnea degetului meu, încât am fost nevoit să merg la spital. Medicul, după ce s-a uitat să nu-mi fi tăiat vreun nerv, a spus că n-are sens să mă coase și că-i mai bine să mă lipească. Poftim? Da, spunea el, cu lipici. Acuma știți de ce nu am mai prea scris pe blog...

Legat de Roma; orașul este foarte frumos. Cea mai frumoasă memorie o am de la vizita la Fontana di Trevi, absolut minunată de altfel, în care, după ce am stat și am gândit și mi-am amintit, am aruncat o coroană suedeză (o monedă, pentru cei care nu știu).

Nu mă mir că am reușit să mă plimb prin centru Romei și, fără să vreau, să ajung într-o piață plină de oameni exact atunci când Berlusconi și-a anunțat demisia. Am și eu talentul ăsta...

O să revin cu poze, cred...

B

luni, 7 noiembrie 2011

Roma cu fântâna aia

Mâine decolez spre Roma. Am spus că dacă mai merg în Italia vreodată, merg doar ca să văd Roma. Nu prea îmi place țara aia și o evit dacă pot. Însă Roma trebuie văzută, nu? Cu fântâna aia...

B.

Andre Rieu



Și bineînțeles, asta, pentru regățenii noștrii; iată, deștepțiilor atotștiutori, ce face lumea normală pe stadion... Știu, departe de voi....

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Încă o dovadă a mentalității de pierzător din Regat

Eram sigur! Iată un exemplu clar despre acea mentalitate care domină Regatul, aceeași mentalitate ce le-a tras cortina în fața ochiilor româniilor, care acum, din prostie, chiar cred că vina este a politicieniilor. Mai de mult, cineva mi-a spus că să fii un câștigător sau un pierzător nu ține doar de rezultat, așa cum mulți tind să creadă; adică, un învingător nu câștigă mereu și un pierzător nu pierde mereu. Acele două mentalități au mai multe definiții, iar azi am să vă dau două exemple despre mentalitatea de ratați ce domină presa română și, din păcate, o mare parte dintre români.

Azi este meciul între prima și a doua clasată din campionatul român de fotbal. A doua clasată, CFR Cluj primește prima clasată Dinamo București în Gruia iar meciul este un adevarat derby. Cele două mari surse de împrăștiat rahat peste regățeni, ziarele sportive Gazeta Sporturilor și ProSport, au următoarele două articole:

GSP: ”GSP a avut dreptate, Alexandru Tudor arbitrează finala toamnei » Dinamoviştii îl acuză că e CFR-ist!”

ProSport: Temeri pentru ”câini” înainte de derby-ul cu CFR! Arbitru de coşmar şi un complex vechi de 37 de ani.”

Încă nu s-a jucat meciul și arbitrul este deja de vină. Iată care-i scopul acestor articole:

1. Să pună presiune pe arbitru, ceea ce implicit înseamnă că nu cred în valoarea propriei echipe, adică Dinamo. Mentalitate de pierzător cu alte cuvinte.

2. Dacă cumva Dinamo va pierde, atunci vor găsi, cu ajutorul televiziunii, faze care după enșpe mii de reluări arată că arbitrul a greșit în favoarea adversarului. Bineînțeles că vor omite toate greșelile de arbitraji în favoarea echipei din Regat. Din nou, asta arată că nu cred în valoarea echipei pe care o susțin. Mentalitate de pierzător cu alte cuvinte.

3. Dacă Dinamo câștigă, ceea ce din păcate este destul de probabil, atunci ziariș... scuze, hienele cu trăsături de cimpanzee care tastează prin acele două redacții se vor mândri că au ajutat echipa să câștige. Din nou, asta înseamnă implicit că n-au încredere în propria echipă, căci dacă aveau nu era nevoie s-o ajute cu presiuni asupra arbitrului. Mentalitate de pierzător cu alte cuvinte.


Un învingător mai pierde din când în când, vedeți doar sportivi precum Roger Federer, Pete Sampras sau mulți alții. Un looser, cum este termenul în engleză, mai câștigă din când în când, vedeți meciul Steaua București cu Maccabi Haifa care s-a terminat 4-0, sau toate titlurile câștigate de toate echipele de fotbal din ”capitală”. 

Este un fapt incontestabil, cel puțin pentru cei de dinafara regatului, că doar un looser își pregătește scuzele de dinaintea bătăliei. Această practică este o regulă în Regat și nu doar în sport. Legislația română este făcută în așa fel în cât să fie cât mai interpretabilă; așa, hoții și-au pregătit scuzele înainte să fure. Iar în lumea mea, dacă furi ești un mare ratat căci doar atât te-a purtat mintea. Dacă aveai ceva-n cap, nu era nevoie să furi. Și în Regat se știe că orice succes este o hoție, înafară de propriul succes bineînțeles. Mentalitate de pierzători cu alte cuvinte.


Și sincer, asta-i motivul pentru care eu nu mă identific cu România, ci doar cu Ardeal. Dacă sunt întrebat spun fără nici o ezitare: sunt Ardelean și din întâmplare, Ardealul face parte din România.


Despre meci? Eu cred că Dinamo câștigă, deși sunt un fan impătimit al CFR-ului. De ce cred asta? Pentru că sunt suficient de bărbat să recunosc când echipa mea are probleme, sau când alte echipe sunt mai bune, iar din câte am văzut în ultimele meciuri, noi nu jucăm prea bine. Asta nu este vina arbitrului, nici a condiților meteorologice sau terenurilor. Sper însă că m-am înșelat și că CFR-ul este mai bun decât ce a arătat ultimele meciuri.


Cea mai bună echipă să câștige!


B.

UPDATE! Dinamo a învins, așa cum mă temeam. Bravo lor. Felicitări pentru dăruire. Fanii lui Dinamo au arătat susținerea față de acea persoană care a intrat pe teren și a lovit un jucător. Mi se pare ceva normal să-și arate susținerea; în lumea regățeniilor, chestii din ălea sunt ok. Mna, oricum, echipa a jucat destul de bine. Uneori câștigi, alteori pierzi. Diferența între noi și regățeni rămâne însă de ani lumină. Încă o dată, felicitări Dinamo București. Azi ați fost mai buni.

vineri, 4 noiembrie 2011

Mulțumiri


Economia globală

Citeam despre situația economică a Greciei și mi-a venit ideea că economia globală este ca și o partidă de Monopol; nu știu dacă așa i se spune jocului în România, sau dacă există în România, însă este un joc cunoscut în care jucătorii dau cu zarul, își mută piesele pe tablă și ajung să cumpere străzi pe care pot construi case sau hoteluri. Ceilalți jucători care trec pe strada lor trebuie să plătească o taxă. Câștigătorul este cel care are cel mai mulți bani.

Bun.

Economia mondială este precum o partidă de Monopol.

1. Jucătorii se adună și jocul începe. Toți au la fel de mulți bani; la masă se gumește și tătă lumea-s prieteni.
2. Un jucător are norocul să ajungă primul pe străzile care i vor aduce cei mai mulți bani. Ceilalți încearcă cumva să contrabalanțeze asta prin diferite manevre.
3. Încet încet, cuantumul de bani (jocul are bancnote speciale) se mișcă spre acel jucător care a putut cumpăra străzile scumpe. Acele străzi îî stoarce pe ceilalți de fonduri.
4. În curând, câțiva dintre jucători rămân fără fonduri. Nu-i nimic zice, mai nou, barosanul cu străzile scumpe; poți să te împrumuți de la mine! Și jocul mai continuă. Aceast punct se repetă până toți sunt îndatorați barosanului.
5. Lumea nu mai glumește; cineva se enervează, să zicem că îl cheamă Papandreo, și zice că nu mai vrea să se joace. Răstoarnă tabla de joc și pleacă supărat de la masă, lăsând pe ceilalți la fel de supărați fiindcă nici ei nu stau prea bine cu banii.
6. Lumea se ceartă asupra rezultatul partidei; aierul este plin de acuzații. Supărarea este omniprezentă.
7. Cineva zice; haideți bre, este doar un joc. Acum a câștigat barosanul, data viitoare poate altcineva câștigă! Lumea se liniștește; glumele încep din nou.
8. Lumea se asează la masă și încă o partidă de Monopol începe. Toți au la fel de mulți bani; la masă se gumește și tătă lumea-s prieteni.
 9. Un jucător are norocul să ajungă primul pe străzile care i vor aduce cei mai mulți bani. Ceilalți încearcă cumva să contrabalanțeze asta prin diferite manevre.
 10. Încet încet, cuantumul de bani (jocul are bancnote speciale) se mișcă spre acel jucător care a putut cumpăra străzile scumpe. Acele străzi îî stoarce pe ceilalți de fonduri.
11. În curând, câțiva dintre jucători rămân fără fonduri. Nu-i nimic zice, mai nou, barosanul cu străzile scumpe; poți să te împrumuți de la mine! Și jocul mai continuă. Aceast punct se repetă până toți sunt îndatorați barosanului.
12. Lumea nu mai glumește; cineva se enervează, să zicem că îl cheamă Papandreo, și zice că nu mai vrea să se joace. Răstoarnă tabla de joc și pleacă supărat de la masă, lăsând pe ceilalți la fel de supărați fiindcă nici ei nu stau prea bine cu banii.
13. Lumea se ceartă asupra rezultatul partidei; aierul este plin de acuzații. Supărarea este omniprezentă.
14. Cineva zice; haideți bre, este doar un joc. Acum a câștigat barosanul, data viitoare poate altcineva câștigă! Lumea se liniștește; glumele încep din nou.
15.  Lumea se asează la masă și încă o partidă de Monopol începe. Toți au la fel de mulți bani; la masă se gumește și tătă lumea-s prieteni.

Întrebrea este, evident, cine va răsturna tabla de joc de data asta?

B.



miercuri, 2 noiembrie 2011

Dânsul l-a refuzat pe inventatorul internetului

Iată un discurs de marca TED în care Ian Ritchie povestește cum la refuzat pe un tânăr care i-a propus colaborarea la un proiect cu numele ”World Wide Web”... Ritchie este așadar cel care a spus că world wide web n-o să prindă...

marți, 1 noiembrie 2011

Generalizez

Apropo de articolul de mai jos, cel în care am scris că putem da partea din România ce nu ține de Ardeal turciilor, deși mă îndoiesc că turcii o vor; am primit un comentar azi de la cineva în care mi s-a sugerat ca să nu generalizez. Că cică nu toți sunt așa...

Au contraire!

Singura soluție este să generalizez, chiar dacă-ntr-adevăr nu toți sunt așa, căci o majoritate copleșitoare, totuși, sunt exact așa. Am trăit acolo, în Regat, și am văzut ce înseamnă Regatul. Știu din experiență că cei care sunt de treabă, cei care sunt civilizați și cei care dețin un nivel normal de moralitate sunt la fel de puțini precum economiștii responsabili și competenți în Grecia, chiar dacă am avut eu norocul să cunosc câțiva. Așa că generalizez.

Dacă o majoritate nu erau scandalagii, atunci massmedia pe care o avem în România n-ar exista, iar motivul este simplu; massmedia servește ceea ce crede că va creea cea mai mare audiență. Toate ziarele și posturile de TV sunt murdărite cu femei în ipostaze obscene, cu accidente rutiere, cu crime oribile și cu miștouri asupra politicienii din tabăra opusa cea a patronului. În Regat nu doar prostituatele sunt ... prostituate. În Regat, nu doar hoții sunt ... hoți.

Un prieten de-al meu, Clujean din Dieji, Dej pentru regățeni, m-a întrebat, atunci când m-am mutat în panarama aia de oraș cu numele București, dacă mi-am făcut dosarul. Nu știam despre ce vorbea, dar mi-a explicat că în capitala civilizației regățeană, trebuie să faci dosar în care să strângi date compromițătoare despre cei din cercul tău social, ca să poți să intri tare peste ei dacă ai nevoie. Am crezut că glumea. Am fost fraier.

Generalizez fiindcă în regat, orice eșec, la orice nivel și-n orice domeniu, nu doar cel sportiv, este explicat cu o conspirație. Mereu există o scuză, ceva ce este construit cu scopul de-a scuti omul de răspundere. În regat, nimeni n-a pierdut niciodată pe bune, toți au fost mereu furați, sau făcuți, sau ce vreți voi. Ceea ce nu înțeleg regățenii este că atunci, implicit, nici o victorie, nici un progres și nici un succes nu este meritat. Doar furat. Nici un progres nu este curat, ci doar șmecherit (vedeți contractul cu Bechtel, de exemplu). Și asta înseamnă că nimeni nu poate fi bun, capabil și meseriaș. Ca să ai aceste trei aptitudini trebuie să fii responsabil pentru eșecurile tale. Nu mai dezvolt acest gând fiindcă mă îndoiesc că regățenii care-mi citesc blog-ul ar înțelege la ce mă refer.

Iată un alt gând: ceea ce majoritatea regățeniilor refuză să înțeleagă este că primul pas spre a-ți creea o mentalitate de învingător este să devi capabil să zici: ”Nu pot mai mult!” sau ”Felicitări, azi ai fost mai bun!” și nu ”arbitrul/Boc/Băsescu/PDL/PNL/PSD este de vină”!

Și de aia ziceam că turcii n-ar accepta să preia regatul; cine ar vrea câteva milioane de oameni cu o mentalitate de ratați?

Așa că iertați-mă dragi cititori, dar generalizez. Și învăț minte să nu cumva să fiu și eu așa. Acum câteva zile am avut ocazia să mă antrenez cu unul dintre cei mai buni sportivi din lume, mă refer la sportivii care practică sportul meu bineînțeles, și nu jucam prea bine. La moment dat, Martin, așa cum îl cheamă, mi-a dat câteva sfaturi. Reacția mea m-a surprins; am tras aier în piept cu gândul să-i explic de ce nu-mi ieșeau execuțiile. Dar m-am oprit. Mi-am dat seama că sunt Ardelean și nu Regățean. Cum să-i spun eu lui care mi-s problemele, când este de mii de ori mai capabil de cât mine să vadă greșelile pe care le fac. Am tăcut, m-am gândit, apoi i-am spus:

”Da Martin, ai dreptate, așa e cum spui; mersi pentru sfat, am să mă antrenez ca să nu mai fac greșeala asta.” Cuvinte care niciodată nu vor fi rostite de majoritatea regățeniilor.

B.

Star Trek în realitate

Ați văzut in unele filme sci-fi, de gen Star Trek sau Star Wars, cum navele sunt dotate cu ceva ce se numește ”tractor-beam”, cu care agața și cară obiecte cu ajutorului unui laser? Ieri am citit aici că băieții și fetele de la NASA cercetează posibilitatea de a crea ceva asemănător.

Încă un pas spre o societate precum cea din Star Trek...

B.

luni, 31 octombrie 2011

Să dăm regatul turcilor!!!

Ați văzut meciul Petrolul-Steaua? Sau meciul Rapid-Steaua? Eu propun că toate părțile a României ce nu țin de Ardeal să fie date turcilor. Sau nu, fiindcă până și turcii au o oarecare măsură de civilizație, propun ca tot ce nu ține de Ardeal să fie exclus din Europa. Calc coziile unora acuma? Nu mă interesează. Unii se simt jigniți? Și ce? Simplul fapt că eu trebuie să fiu conațional cu ”din ăia” mă jignește. Mi-e rușine că sunt român și nici unul dintre motivele pentru care am această rușine nu are legătură cu Ardeal, ci doar cu regatul ălă jegos, murdar, plin de scandaligii care nu adaugă nici o valoare în univers.

Sincer, aș prefera ca Ardealul să fie a Ungariei. Ungarie este o civilizație europeană cât de cât, nu ca sudiștii ăștia care, dacă mă întrebați pe mine, n-au ce căuta în Europa. Propun o periodă de grație în care cei din sud care totuși sunt oameni normali și civilizați, oameni de treabă, oameni pe care-i respect, să aibe ocazia să se mute de acolo. Această mișcare populare poate fi finanțată de fonduri UE; sunt sigur că restul europei ar plăti cu plăcere pentru a scapă de acea mociârlă sudistă. Apoi, când ultimul om normal a plecat din București, Prahova, Moldova și așa mai departe, când au mai rămas doar șmecherii, cocălarii, Becali et al și întreaga ciumă politică, putem ceda acea parte turcilor.... Mă îndoiesc însă că ar accepta acest cadou....

Subscriu 100% la tot ce am scris mai sus. Nu vă place? Păcat. Nu mai treceți pe aici atunci. Sunt sigur că aveți sămințe de mâncat, șprițuri de băut și căzi de evitat. Prin această postare subscriu la toate mișcările care doresc despărțirea Ardealului cu acea mociârlă cunoscută sub numele Romania (cu greu m-am abținut să folosesc doar un r).

miercuri, 26 octombrie 2011

Cărțile cu coperta roșie

Acuma chiar a venit toamna. Copacul care-l văd uitându-mă pe geam are doar frunze galbene, care încă se țin de crengi în ciuda vântului puternic care bate într-una aici. Aștept cu suspans rezultatul de la primul examen; într-un fel este decisiv fiiindcă dă tonul, îmi șoptește dacă mi-e răsplătit efortul, sau dacă învăț degeaba.

Azi, după ce am dat „post” la această postare am să mă sap adânc în cele două cărți de analiză, ambele cu coperta roșie, o culoare aleasă de parcă vor ca să se vadă de la distanță că ești boboc, că nu știi nimica, doar credeai că știi și că de fapt acuma ai început să înveți cu adevărat; ieri am stat până am început să lacrimez de oboseală. Ieri a fost teorie. Azi urmează exercițiile.

O zi bună și mult spor!

B.

Graham Hill: Less stuff, more happiness

marți, 25 octombrie 2011

Mirosul cărțiilor de matematică

Tocmai am aplicat la TEDx Gothenburg. Sper să mă primească fiindcă de mult mi-am dorit să particip la un eveniment TED. Tema este apa și pe aplicație am fost rugat să spun ceva despre apă ce nu știe nimeni. Am scris că apa, la fel ca toate fluidele, au o formă de inteligență matematică.

Nici eu nu sunt sigur ce înseamnă asta, însă sper că a sunat suficient de inteligent încât să fiu aprobat....

Săptămâna asta încep un curs nou și ieri am fost și am cumparat cartea necesară: Linear Algebra and its Applications. Ador mirosul cărților noi de matematica dimineața; i-ar azi, dimineața a fost deosebit de dimineața: 05.30....

Spor la treaba tuturor. 

B.

duminică, 23 octombrie 2011

miercuri, 19 octombrie 2011

Arabi bineînțeles!

În lumea fotbalului există o înțelegere universală; dacă un jucător este accidentat, și nu pare să-și revină, mingea este dată în afara terenului, în out, iar echipa care o dă afară o primește înapoi atunci când jocul este reluat printr-o aruncare de la margine. Bun.

Avantajul și, totodată motivul pentru această înțelegere, este că așa toți pot primi îngrijiri medicale repede. Înțelegerea este ceva ce se respectă în cele mai multe cazuri. Uneori, însă, se mai-ntâmplă ca o echipă, de genul cum este Steaua sau Dinamo București, echipe care ambele confundă victoriile obținute cu orice preț, chiar și trisând, cu o mentalitate de învingător, de altfel o mentalitate foarte Sud-românească, care nu dă înapoi mingea și încearcă să profite.

În Champions Leugue din Asia tocmai s-a întâmplat acest lucru; iar prin urmare, a pornit o bătaie generală. Cine n-a dat înapoi mingea? Păi, cine nu se poate încadra în normele unei civilizații; cine, pe lângă ratații de la Steaua și Dinamo, ar putea profita prin a-ncălca normele unei idei civilizate, unui obicei sănătos menit să fie la beneficiul tuturor?

Arabii, bineînțeles.

Ghinionul lor, și distracția mea, a fost că asta nu s-a întâmplat în Europa, unde lumea este prea civilizată și nu vor scandal (mai ales în Suedia, așa că arabii de aici fac ce vor, cât vor și cu cine vor.... de câte ori vor). Ascultați comentatorul cum, când cămila aia dă golul ălă, urla ca prostu'-n copac: ”Aalllaaaaaaaaah!!!!!”

Fratele meu; ia-l, taie-l, afumă-l, agată-l undeva-n pod și papa-l de crăciun, da?

Cică-și pomenește dumnezeul atunci când a făcut ceva considerat necinstit de lumea civilizată, de lumea cu niște reguli de bun simț și o oarecare stare de normalitate.

Îmi pare sincer rău că nici-un jucător din acea echipă din Qatar n-a-ncasat-o mai rău; adică un picior rupt, un cap spart, ceva... Așa, ca să se învețe și ei că există consecințe atunci cânt îți bați joc de normele civilizației. Sunt xenofob? Nu. Nicidecum.

Sunt o persoană foarte tolerantă. Ador culture exotice și istoria popoarelor din întreaga lume. Însă. După atâția ani în Suedia, privind cât de ”pașnici” sau ”pacifiști” sunt arabii, am ajuns la o concluzie:

Chiar nu-mi plac arabii... mi se rupe de istoria lor, că și așa este mai mult vorba de un profet și tăte timpeniile pe care cică le-a spus. Și nici n-aș simții lipsa lor dacă n-aș mai aude un cuvânt despre ei.

Uitați-vă la clip.

//B

duminică, 9 octombrie 2011

Ric Elias: 3 things I learned while my plane crashed

Vă aduceți aminte de acel avion care a fost nevoit să aterizeze pe fluviul Hudson din New York acum câteva luni? Tipul în acest clip vorbește despre cum a gândit stând pe scaunul 1D în acel avion.

Micul dejun din Amsterdam

Mâine dimineață aterizez la Amsterdam. De data asta am să pap acel mic dejun de care mi s-a făcut poftă ultima oară când am trecut pe acolo. Atunci nu puteam să-l comand fiindcă era seara, așa că mâine am să-mi satisfac o curiziotate.

Se vedem dacă merită trezirea la ora 03.00. Mereu mi-am dorit să călătoresc mult, așa că n-am de ce să mă plâng....

B.

vineri, 7 octombrie 2011

Caz tipic a indoctrinarea maselor

N-o să mă credeți, că doar Suedia este considerată o țară modernă cu școli care invață elevii metode științifice, gândire critică și ălea ălea. Adevărul este că din anii 1960 ziariștii, jurnaliștii, slugile unor patroni cu interese, spuneți-le cum vreți, au hotărât că doctrinele de stânga sunt cele ”corecte”. Ca atare, majoritatea redacțiilor sunt pline de idioți socialiști și anti-americani până-n prostie.

Iată un exemplu; de când cu acele clădiri acum 10 ani, americanii au fost implicați în cel mai lung război din istoria lor - Afghanistan. De când cu clădirile, jurnaliști socialiști din Suedia n-au ratat multe ocazii de-a critica prezența americană în Afghanistan. Bun. Cu asta n-am nimic. Și nici nu era vorba despre asta acum; că e bine sau nu că SUA fuge după niște tembeli nebărberiți, cu prosoape de bucătărie pe cap, care dacă ar avea ocazia, i-ar măcelării pe toți, bărbați, femei și copii, care nu vor să gândească cum spun ei, subiectul rămâne de discutat pe altă dată.

Știu însă că foarte puține persoane au mereu dreptate, dar și că la fel de puține persoane n-au dreptate niciodată. Adevărul se află undeva la mijloc și cam asta este opinia mea despre SUA, pentru cei care nu știau, sau credeau că știu...

Însă acum, cănd președintele Obama a anunțat că SUA se retrage din Afghanistan, puteai să crezi că acele ființe virusoide care ocupă redacțile ziarelor suedeze, jurnaliștii, ziariștii, sau cum vreți, s-ar bucura și ar scrie despre ”eliberarea poporului afghan” sau alte tâmpenii asemănătoare. Ai putea crede, dar.....

...nuuuuu. Am subestimat ura oarbă în sufletul jurnaliștilor suedezi de totul ce ține de civilizația occidentală. În Dagens Nyheter de azi, și acest ziar cică-i serios, cu virusoizi, jurnaliști sau ce vreți voi care cică-ș respectă meseria, putem citi un reportaj făcut de doi viruși. Titlul?

”SUA predă problemele Afghanistanului.” Aici puteți găsi articolul (in suedeză).

Sau cu alte cuvinte; au grești că s-au dus și greșesc că acuma zic că se duc. Nu știu cine-s mai duși, americanii sau ăștia de aici...

Se pare că nu-i bine nicicum; de parcă afghanistanul era modelul de civilizație înainte de faza cu clădirile acum 10 ani, iar americanii le-au șters memorile afghaniilor ducând rata analfabetismului până-n 90 %. Acum că pleacă SUA, afghanii își pot relua construcția unei societăți tolerante... am auzit că pe stadioanele din Afghanistan se vor da bolovani mai mari la execuții. Era ceva despre a fii mai uman cu femeile condamnate la moarte fiindca s-au lăsat violate...

Concluzia? Un meci între mine și un campion de sumo ar fi mai ”Fair and balanced”, cum le place cretiniilor din cealaltă extremă să spună....

B.

Procentaj ciudat

Am o vorbă; în situații când am de ales între două chestii și este cam 50/50 că alegerea mea este una adecvată, tind să aleg greșit în proporție de 80 %. Nu mă credeți? Iată, ieri am pățit-o din nou.

Ieri dimineață, când am ieșit din scara blocului, am observat că picură puțin. Pentru-n moment m-am oprit și m-am gândit dacă nu cumva ar trebui să mă întorc acasă după o umbrelă. Fiindcă doar picura am renunțat la umbrelă. M-am gândit că și așa este doar o plimbare de cinci minute până la stația de tramvai.

Așadar am reluat mersul spre stația de tramvai și, bineînțeles, cu vreo 60 sau 70 de metri înainte să ajung la stație, adică un sandwedge de 60 de grade pentru cei pasionați de golf, cineva a deschis robinetul și a dat drumul la o ploie torențială. 15 metri mai târziu, adică un put lung ca să mă-nțeleagă și golferii, am fost ud loarcă. Fiind mereu optimist, că doar așa mă cunoașteți, și în același timp clujean, am gândit cu calm:

”Nu-i bai, cumpăr o umbrela de la chioscul de unde-mi iau cafeaua când schimb tramvaiul.” Și așa am și făcut.

Am ajuns la facultate, am stat vreo trei ore cu niște colegi, la rândul lor uzi loarcă, și am văzut dacă nu cumva putem descoperi ceva ce cu toții știam că scrie în cartea care o folosim în acel curs. Pedagogia modernă este uneori un mister mai mare decât misterele matematicii. În fine; la 11.45 ne-am adunat catrafusele să mergem să mâncăm prânz. Bineînțeles că eu am fost pregatit cu umbrela. Când am ieșit din clădire am dat de un cer care-și bătea joc de umbrela mea de cinci euro; niet nori și niente ploaie. Soare și păsări care unii ar spune că-mi cântau, dar eu sunt sigur că râdeau de mine.

Însă eu nu am fost surprins, doar mi-am luat umbrelă. Și dacă nu-mi luam umbrela, cu siguranță ploaia ar fi continuat până la epuizarea tuturor norilor de pe planetă. Știți însă care este secretul unei vieți frumoase chiar și atunci când ești ghinionist?

Să nu stai în situații 50/50...

joi, 6 octombrie 2011

A murit Steve Jobs

Fondatorul Apple și cel în spatele succeselor precum iMac și iPhone, Steve Jobs, a murit în urma cancerului cu care s-a luptat încă din 2004. Compania Apple anunțaseră că Steve Jobs a decedat noaptea spre joi ora României. Dumnezeu să-l odihnească.

B.

miercuri, 5 octombrie 2011

Numere

Mai dintâi, în ajunul civilizației, omul cunoștea numerele care azi sunt cunoscute ca cele naturale (0,1,2...). Societățiile au început să crească, devenind din ce-n ce mai complexe. La moment dat era nevoie contrucțiea unui sistem de numere care conține mai multe numere decât cele naturale; era, de exemplu, nevoie de numere cu ajutorul cărora puteai să ți cont de datorii, aceste numere au fost numite numerele negative (-1, -2 ....). Cam așa a fost extinsă mulțimea de numere naturale în mulțimea numerelor întregi, sau cum se spune în română.

Grecii, nu cretinii de azi care nu știu să-și gestioneze economia, ci ăia de pe vremuri care au facut nenumarate descoperiri în domeniul matematic, au realizat că dacă vrei să măsori distanțe ai nevoie și de numere raționele (1/2, 2/6, 3457/23 și asa mai departe) așa că sistemul de numere a fost extins din nou ca să includă și numerele raționale.

La moment dat, un grec cu numele Pythagoras a descoperit, împreună cu discipolii săi că lungimea unei diagonale a unui cvadrat este un numar care, la puterea doi, este egal cu numărul doi. Au fost foarte îngroziți de această descoperire, căci acea bestie de număr nu putea fii descris în sistemul de numere pe care-l foloseau la vremea aia, deoarece nu poate fi descris cu-n număr rațional, adică o cifră impărțita cu o altă cifră, cum ar fi 1/5 de exemplu.

Inițial, Pythagoras și tovarășii săi au tăcut din gură. Însă sistemul de numere avea nevoie de extindere, așa că a fost descrisă mulțimea numerelor reale pentru a putea include numere precum rădăcina din doi, pi, e (care nu era descoperit pe vremea greciilor) și altele numere ciudate, numere noi la vremea aia. Numerele cu care s-a lărgit mulțimea numerelor raționale în mulțimea numerelor reale au fost numite numere iraționale.

Prin anii 1500, niște italieni și elvețieni și-au dat seama că mulțimea numerelor reale nu era de ajuns pentru a găsi soluțile unor ecuații precum x-1=0. Mulțimea numerelor reale a fost așadar lărgită cu numerele complexe care, de fapt, descriu perechi de numere; un număr de pe linia numerelor reale și un număr de pe linia numerelor imaginare, așa cum au fost numite.

Pentru cei care nu-s interesații de detalii; gândiți-vă că numerele complexe descriu un pătrățel pe tabla de șah; un număr pentru lățimea tablei și incă unul pentru lungimea tablei. În mare, ăsta-i rolul numerelor imaginare - descrierea unui punct în plan. Nimic imaginar cu alte cuvinte.

Ce vreau să spun? Citind istoria numerelor realizez că întâi erau numerele naturale, iar când au fost invetate numere noi, li s-au dat nume precum negative, iraționale sau imaginare. Asta este dovada supremă că omul mereu s-a ferit de schimbări și de noutăți; ceea ce era vechi era numit natural, iar totul nou primeau nume precum negativ, irațional și imaginar.

Se pare ca fiecare generație spune că era mai bine pe vremuri. Poate soarta unei generații este să rezolve probleme create sau nerezolvate de vechile generații.

B.

luni, 3 octombrie 2011

Să bloguiesc sau să nu mai bloguiesc, asta-i întrebarea!

Să bloguiesc sau să nu mai bloguiesc, asta-i întrebarea!

Care-i faza; am foarte multe pe capul meu, adică, formule de invățat, dovezi de dezvoltat și tăt felu' de ecuații de rezolvat. Blog-ul?

Păi acum când am intrat am inceput să tușesc din cauza prafului. Nu zic că se alege praful de blog-ul meu; zic doar că s-a depus un strat subțire de particole care, la intrare, sau dispersat violent în aier, provocandu-mi o tusă tbc-uloasă... În rest îi foarte tare blog-ul meu...

Lăsând gluma, când am inceput acest blog eram într-o situație foarte urâtă. Îmi aduc aminte că era pe la unul noaptea când m-am gândit să-mi fac un blog. Acum, o droaie de ani mai târziu, blog-ul meu suferă de o criză de identitate. Probabil o să-și revină și o să devină din nou ce a fost; un blog oarecare...

B.

miercuri, 14 septembrie 2011

Marș înainte!

Ieri am stat la facultate până seara târziu și chiar a dat roade. A fost o zi din aia în care ceața, care te-a bântuit ultimele zile, dintr-una dispare și începi să vezi. Nu o să vă dau detalii, fiindcă n-are sens, însă senzația care am avut-o-n tramvai, în drum spre casă, a fost destul de faină. Știu cum s-a simțit Neo în primul Matrix, atunci când a-nceput să vadă codul...

Azi, marș înainte spre următorul semn de întrebare!

B.

marți, 13 septembrie 2011

Pastel

Buciumă toamna
Agonic -- din fund --
Trec păsărele
Si tainic s-ascund.

Târâie ploaia ...
Nu-i nimeni pe drum;Pe-afară de stai
Te-năbusi de fum.

Departe, pe câmp,
Cad corbii, domol;
Si răgete lungi
Ornesc din ocol.

Tălăngile, trist,
Tot sună dogi ...
Si tare-i târziu,
Si n-am mai murit ...

George Bacovia

Pe meniu azi

Azi a venit uraganul Katia. Bine, la noi e varianta light, dar și așa bate un vânt puternic. Stând cu naul în carte mai tot timpul am observat că se întâmplă chestii prin lume fără ca eu să le observ.

A trecut 11 septembrie și chiar n-am avut chef să scriu despre ceea ce s-a întâmplat în New York acum zece ani, însă am găsit un clip pe youtube despre unele țări musulmane și despre islam, care arată unele lucruri pe care noi în Suedia nu suntem lăsați să le vedem. În Suedia, o întrebare mai critică la adresa comunității musulmane și pac, gata, ești xenofob, rasist și cel mai rău om de pe pământ.

Când zic nu suntem lăsați, mă refer la cenzura din media de aici, una cu care am trăit de când sunt aici și care nu mă mai deranjează. Noroc cu intenetul. Și că mi-e nu prea-mi pasă dacă oameni necunoscuți mă fac în toate felurile. N-am nevoia să fiu aprobat de persoane care nu mă cunosc.

Gata, am plecat; am cursuri imediat și trebuie să mă pregatesc. Analiză matematică este pe meniu azi...

B.

duminică, 11 septembrie 2011

10 ani mai târziu

Acum 10 ani s-a întâmplat ceva ce a schimbat lumea pentru întotdeauna. Nu toți musulmanii sunt așa. Poate că nu-s, nu știu fiindcă nu-i cunosc pe toți, însă vă invit să vă uitați la clipurile de mai jos și să trageți proprile concluzii.


Creedence Clearwater Revival

Fusei ieri la un film în care o melodie cu Creedence Clearwater Revival întării o scenă epică și-mi adusei aminte că-mi plăcui muzica lor cândva...



Melodia asta, împreună cu videoclip-ul, este dovada ultimată că omul nu este un animal, că există totuși o diferență între om și animal. Suntem singura ființă de pe această planetă care am inventat o tehnologie care are potențialul să ne extermine. Suntem oare mai inteligenți sau mai proști decât animele? Nu știu...


Model matematic prevede revoluții

Am citit un articol legat de ce am mai scris cum că ai putea prezice viitorul destul de exact prin modele matematice dacă ai acces la suficient de multe informații. Aici găsiți acel articol.

Dacă pentru o clipă presupunem că modelul din articol funcționează, nu văd de ce ar fi imposibil să prezici ceea ce urmează să facă un individ. Cert este că, cuantumul informațiilor necesare pentru așa ceva este mult, mult mai mare decât ce necesită prevederea unei revoluții. Însă nu văd de ce n-ar fi posibil dacă, și doar dacă, există suficient de multe informații.

B.

vineri, 9 septembrie 2011

Alte perspective

Locuiesc într-un oraș destul de ciudat. Unele zile, vremea este atât de urâtă încât nu-ți mai amintești de zile însorite, de căldură sau de înghețată. Alte zile, precum cea de azi, sunt atât de frumoase încât uiți cum arată un nor. Dar nu asta vroiam să scriu.

Ieri, la facultate, am realizat că am abordat matematica într-un mod destul de nepotrivit, sau, mai bine zis, un mod destul de îngust, care mi-a ascuns unele ”secrete”. Un coleg din grupa mea are un talent incredibil de a găsi modele în serii de numere. Eu niciodată nu m-am gândit la matematică așa cum gândește el, ceea ce m-a făcut să realizez că multe subtilități vor continua să treacă pe lângă mine dacă nu-mi schimb modul de abordare a subiectului. Ieri, ascultându-l și discutând cu el, mi-am dat seama că gândind așa cum gândește el, mi se aprind tot felul de beculețe care iluminează chestii de care nu eram și probabil înca nu sunt conștient.

Poate sună ciudat; dar și matematica poate fi privită din perspective diferite. Și încă-o chestie; toți din clasa suntem oarecum de acord. Dacă am avea acces la suficient de multă informație, atunci până și comportamentul omenesc poate fi cuantificat matematic, ceea ce implicit ar însemna că am putea prezice ce urmează să facă o persoană.

Condițiile sunt, în primul rând, că principul incertitudinii a lui Heisenberg nu afectează modelul, ceea ce mulți fizicieni spun că-ntr-adevăr nu este cazul, iar cea de-a doua condiție este că este nevoie de foarte multă informație pentru ca un asemenea model să aibă succes.

Sau invers; dacă modelul nu funcționează, atunci informația nu este suficientă. Cred că vă dați seama că pauzele la mine la facultate sunt cel puțin la fel de interesante ca și cursurile...

B.

miercuri, 7 septembrie 2011

Acuarelă

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă...

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână...

Ion Minulescu