Economia globală

Citeam despre situația economică a Greciei și mi-a venit ideea că economia globală este ca și o partidă de Monopol; nu știu dacă așa i se spune jocului în România, sau dacă există în România, însă este un joc cunoscut în care jucătorii dau cu zarul, își mută piesele pe tablă și ajung să cumpere străzi pe care pot construi case sau hoteluri. Ceilalți jucători care trec pe strada lor trebuie să plătească o taxă. Câștigătorul este cel care are cel mai mulți bani.

Bun.

Economia mondială este precum o partidă de Monopol.

1. Jucătorii se adună și jocul începe. Toți au la fel de mulți bani; la masă se gumește și tătă lumea-s prieteni.
2. Un jucător are norocul să ajungă primul pe străzile care i vor aduce cei mai mulți bani. Ceilalți încearcă cumva să contrabalanțeze asta prin diferite manevre.
3. Încet încet, cuantumul de bani (jocul are bancnote speciale) se mișcă spre acel jucător care a putut cumpăra străzile scumpe. Acele străzi îî stoarce pe ceilalți de fonduri.
4. În curând, câțiva dintre jucători rămân fără fonduri. Nu-i nimic zice, mai nou, barosanul cu străzile scumpe; poți să te împrumuți de la mine! Și jocul mai continuă. Aceast punct se repetă până toți sunt îndatorați barosanului.
5. Lumea nu mai glumește; cineva se enervează, să zicem că îl cheamă Papandreo, și zice că nu mai vrea să se joace. Răstoarnă tabla de joc și pleacă supărat de la masă, lăsând pe ceilalți la fel de supărați fiindcă nici ei nu stau prea bine cu banii.
6. Lumea se ceartă asupra rezultatul partidei; aierul este plin de acuzații. Supărarea este omniprezentă.
7. Cineva zice; haideți bre, este doar un joc. Acum a câștigat barosanul, data viitoare poate altcineva câștigă! Lumea se liniștește; glumele încep din nou.
8. Lumea se asează la masă și încă o partidă de Monopol începe. Toți au la fel de mulți bani; la masă se gumește și tătă lumea-s prieteni.
 9. Un jucător are norocul să ajungă primul pe străzile care i vor aduce cei mai mulți bani. Ceilalți încearcă cumva să contrabalanțeze asta prin diferite manevre.
 10. Încet încet, cuantumul de bani (jocul are bancnote speciale) se mișcă spre acel jucător care a putut cumpăra străzile scumpe. Acele străzi îî stoarce pe ceilalți de fonduri.
11. În curând, câțiva dintre jucători rămân fără fonduri. Nu-i nimic zice, mai nou, barosanul cu străzile scumpe; poți să te împrumuți de la mine! Și jocul mai continuă. Aceast punct se repetă până toți sunt îndatorați barosanului.
12. Lumea nu mai glumește; cineva se enervează, să zicem că îl cheamă Papandreo, și zice că nu mai vrea să se joace. Răstoarnă tabla de joc și pleacă supărat de la masă, lăsând pe ceilalți la fel de supărați fiindcă nici ei nu stau prea bine cu banii.
13. Lumea se ceartă asupra rezultatul partidei; aierul este plin de acuzații. Supărarea este omniprezentă.
14. Cineva zice; haideți bre, este doar un joc. Acum a câștigat barosanul, data viitoare poate altcineva câștigă! Lumea se liniștește; glumele încep din nou.
15.  Lumea se asează la masă și încă o partidă de Monopol începe. Toți au la fel de mulți bani; la masă se gumește și tătă lumea-s prieteni.

Întrebrea este, evident, cine va răsturna tabla de joc de data asta?

B.