duminică, 31 mai 2009

Bla bla

Ce sfarsit de saptaman frumos! Trebuie sa zic ca putine lucruri se compara cu vremea din Suedia atunci cand este asa cum a fost in acest sfarsit de saptamana. Eu nu prea am avut timp sau chef sa o savurez pe de plin deoarece sunt foarte incarcat cu tot felul de chestii de rezolvat. Dar totul, aproape totul, pare sa fie mai usor atunci cand vremea este frumoasa.

N-am mai prea scris pe blog fiindca stau cu nasul in carte. Si nici nu vreau sa scriu despre ceea ce citesc fiindca subiectul este sau prea banal sau, cum a fost cazul in acest sfarsit de saptamana, prea dificil ca sa pot scrie in romana. Va spun doar ca am citit cartea Cosmos scrisa de Stephen W. Hawking si am citit-o non-stop. Nu am putut sa ma opresc odata ce am inceput sa citesc.

Cu proiectul? Mars inainte!

B.

sâmbătă, 30 mai 2009

Din străinătate

Când tot se-nveseleşte, când toţi aci se-ncântă,
Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori,
Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă
L-a patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători.

Şi inima aceea, ce geme de durere,
Şi sufletul acela, ce cântă amorţit,
E inima mea tristă, ce n-are mângâiere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.

Aş vrea să văd acuma natala mea vâlcioară
Scăldată în cristalul pârăului de-argint,
Să văd ce eu atâta iubeam odinioară:
A codrului tenebră, poetic labirint;

Să mai salut o dată colibele din vale,
Dorminde cu un aer de pace, liniştiri,
Ce respirau în taină plăceri mai naturale,
Visări misterioase, poetice şoptiri.

Aş vrea să am o casă tăcută, mitutică,
În valea mea natală, ce undula în flori,
Să tot privesc la munte în sus cum se ridică,
Pierzându-şi a sa frunte în negură şi nori.

Să mai privesc o dată câmpia-nfloritoare,
Ce zilele-mi copile şi albe le-a ţesut,
Ce auzi odată copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzut.

Melodica şoptire a râului, ce geme,
Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor,
Cântarea în cadenţă a frunzelor, ce freme,
Născur-acolo-n mine şoptiri de-un gingaş dor.

Da! Da! Aş fi ferice de-aş fi încă o dată
În patria-mi iubită, în locul meu natal,
Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată
Visările juniei, visări de-un ideal.

Chiar moartea, ce răspânde teroare-n omenire,
Prin vinele vibrânde gheţoasele-i fiori,
Acolo m-ar adoarme în dulce liniştire,
În visuri fericite m-ar duce către nori.

Mihai Eminescu

Cap, picioare, vise si constinta

Vorbeam ieri cu-n prieten despre vise. De fapt vorbeam despre altceva cand mi-a spus urmatorul lucru - cand ai ceea ce-ti doresti nu mai ai vise, iar asta este mai rau decat sa nu ai ceea ce-ti doresti. Un exemplu:

Daca ai suficient de multi bani incat poti sa-ti cumperi totul ceea ce-ti doresti, nu mai visezi de acea casa minunata la marginea lacului, pur si simplu o cumperi. Iar daca sti ca poti cumpara totul ceea ce-ti doresti nu mai ai vise. Iar acest lucru se manifesta prin nefericire si o lipsa de echilibru in viata. Acest exemplu este oarecum banal fiindca se bazeaza doar partea materialista in viata unui om. In realitate, viata este mult mai complicata dar aceeas ipoteza ramane valabila: indeplinirea tuturor dorintelor este baza nefericiri in viata omului.

Din acest motiv sunt de parerea ca cel mai nesanatos lucru ce poti face este sa traiesti cu picioarele pe pamant. Propunerea mea este traiul cu picioarele printre nori, dar cu capul pe pamant. Asa vei mereu avea vise, din ce in ce mai mare caci piciorele tale sunt printre nori, dar vei trai cu capul pe pamant si in realitatea vietii tale. Mereu vei avea vise mai mari, inspre care incerci sa patrunzi, dar si o viata care functioneaza in relatile interumane care necesita respectarea legilor de socializare, comportament si asigurarea necesitatile vietii.

Omul fericit este cel care are mix-ul potrivit de siguranta si provocare in viata sa. Acest mix este individual pentru toti si fiecare trebuie sa-si gaseasca propria formula care le da liniste. Eu, de exemplu, stiu care mi-e formula. Problema mea este ca habar nu am cum sa ajung acolo, de fapt, stiu ca nu am sa mai ajung acolo niciodata. Accept ca probabil, sau sigur, n-am sa ajung sa mia am acel mix. Am inceput sa gandesc ca viata mea oscileaza intre doua extreme si ca niciodata nu voi avea acea liniste care altii o au. Si cu cat mai mult ma gandesc la acest lucru imi dau seama ca devine o certitudine. Alta certitudine este ca aceasta neliniste le-a facut rau multora care nu meritau acest lucru.

Dar sunt un suflet nelinistit. Si se pare ca asa voi ramane. Partea buna ca am realizat acest lucru este ca de acum incolo nu o sa sufere altii din cauza mea. Respectand si acceptand nelinistea ca fiind constanta in viata mea si ramanand pe tusa in unele aspecte din viata ma asigur ca nu voi mai avea probleme cu o constiinta incarcata pana peste masura. Intrun fel, paresesc loteria...

B.

vineri, 29 mai 2009

Zi splendida

Trebuie sa ma laud de ziua de azi. Este o vreme absolut perfecta si am jucat golf azi. Nu am mai avut ocazia sa joc golf de cand m-am mutat in Romania acum 3 ani si realizez cat de mult mi-a lipsit.

B.

joi, 28 mai 2009

Nasterea unei gauri negre? Daca intr-adevar fura materie de la vecini ar trebuii ca spatiu-timpul sa intre in colaps si sa se prabuseasca toata materia intr-o singularitate. Cel putin asta este teoria. Dar sa pare ca aceasta stea nu va avea acea soarta deoarece rotatia este prea mare. Si atunci misterul gaurilor negre ramane intact. Este un articol foarte interesant. Il puteti citi aici...

B.

miercuri, 27 mai 2009

Cand eram mic vroiam sa devin astronaut sau baterist. Uitandu-ma la Tony Royster JR realizez ca nu e prea tarziu sa devin un...astronaut.

Bill Stewart

Mister si frumusete in nord...


De ce zic ca romania s-a nascut -89..

Acum vreo saptamana am scris aici pe blog despre Suedia si despre sistemul sanitar Suedez. Acel articol a fost preluat de catre suedia.se si apoi a urmat cateva schimburi de replici cu alti romani din Suedia. Am scris intr-un comentar ca Romania s-a nascut in anul 1989, de craciun, si as vrea sa explic de ce spun acest lucru.

Eu sunt de parerea ca Romania sa nascut in 1989. Ascult si citesc opinile altora despre Romania si-mi dau seama ca sunt putini romani care au ceva frumos de a spune despre tara in care sunt nascuti. Iar acest lucru ma intristeaza nu pentru ca as fi un mare nationalist, eu nu am cetatenie romana, ci ma intristeaza mai mult pentru ca nu este corect sa compari Romania cu de exemplu Suedia. Suedia a avut peste 200 de ani de pace (in care multi americani, norvegieni, danezi si finlandezi au murit luptandu-se pentru ca Suedia sa-si pastreze democratia, liberatatea si pacea) iar Romania, cea care este comparata cu tari mai civilizate si judecata ca o societate fara civilizatie, s-a nascut abia acum 20 de ani. Americanii au avut aproximativ 220 de ani de democratie. Romania a avut maxim 8 ani de democratie dupa revolutie - cele doua mandate in care NU a fost PSD la putere, chiar daca am cateva rezervari vizavi de cei care sunt la putere acuma.

Multi romani au plecat dupa revolutie si multi dintre ei sunt azi prin alte tari contribuind asadar la democratiile din tarile respective. Sa nu ma intelegeti gresit. Parinti mei au plecat pe vremea lui Nicu', iar pentru acest lucru le raman mereu multumitor. Dar mai sunt inca, in 2009, persoane in Romania care vor sa plece pentru ca traiesc in iluzia ca ORICE este mai bine decat ceea ce au in Romania. Scuipati-ma pe bloguri, forumuri sau prin mail daca vreti, dar eu cred ca acest mod de a gandi este o mare prostie. O mutare in Suedia fara loc de munca prestabilit, sau cu cel putin 10 000 de euro in buzunar, este cea mai mare prostie pe care o poate face un roman. Nu mai este cum era acum 25-30 de ani, cand noi care am venit am avut status de imigranti politici, care au fugit dintr-un sistem totalitar si nedemocratic. Parerea mea este ca ar fi bine sa ramana acasa romanul. Bine, daca isi gaseste un loc de munca aici este cu toata alta poveste - ar fi ca si cum un Bucurestean s-ar angaja la o firma din Cluj si s-ar muta acolo din cauza noului loc de munca.

Multi romani din strainate critica Romania si spun ca este o tara de rahat, sucuzati-mi expresia, dar ce se asteapta? Multi dintre cei care ar fi trebuit sa fie acolo, sa se lupte impotriva lui Iliescu (Nicu' - varianta light), impotriva Funariilor si impotriva altora care au violat tara, au plecat sa construiasca alte societati. Cei care trebuia sa apere interesele "oamenilor civilizati", a "dreptatii" si care ar fi trebuit sa construiasca tara au plecat. Iar cei care au ramas s-au predat partii intunecate a fortei si sau alaturat Funarilor, Iliestilor, Becalistilor si toti ceilalti care azi au o avere la prima vedere cinstita, dar care in marea majoritatea cazurilor este inceputa cu bani furati.

Nu inteleg cum unii pot critica Romania cand ei insisi au plecat dupa revolutie (atentie, ma refer la cei care au plecat dupa revolutie, cu cat mai tarziu cu atat mai dura este critica mea). Cat tupeu! Ce drept au ei sa judece societatea romana? Romania, cea care este mereu si nedrept comparata cu alte tari mai civilizate, s-a nascut in 1989. Atunci, si nu numai atunci dupa cum stie domnul Iliescu, multi oameni au murit pentru acel drept care azi este vazut ca ceva fireste: libertatea de a avea o opinie. Ceea ce este foarte dezamagitor este faptul ca cei care dupa revolutie trebuia sa-si asume responsabilitatea au ales sa-si intoarca spatele si sa fuga. Din pacate n-au fugit doar acea mizerie postrevolutionara, au fugit si de propria responsabilitate civica. Iar acum stau "in tari civilizate" fara a gandi vreodata cum si de cine au fost construite acele tari din care judeca societatea romana.

Toti oameni sunt liberi sa aiba o parere, evident, la fel cum toti au dreptul sa-si construiasca viata asa cum cred ei ca este mai bine. Nu am nimic cu romani care sunt aici, cunosc pe cativa, care spun ca au considerat ca li-e mai bine aici. Chiar daca ei din cand in cand mai critica sistemul din Romania, nu ii judeca pe toti acolo sau fac galagie ca vai ce neam de doi bani suntem noi romanii. Alegi sa-ti faci viata altundeva? Bine, bravo tie. Bafta, mult succes si doamne ajuta! Dar asta nu-ti da dreptul ca dupa cativa ani sa te crezi mai presus si sa-i bagi pe toti romanii in aceeas oala. Unii, eu, sunt mandru de Romania asa cum este ea si chiar daca mai are mult de mers.

Am creeat un grup pe Facebook. Grupul se numeste "Doresc o Romania mai curata!". Acest grup a fost creat ca un experiment. Vreau sa vad cati dintre cei care stau prin tari civilizate si scuipa in directia Carpatiilor, sau persoane in Romania care ar putea face o diferenta prin ceea ce sunt, simt nevoia de a fii constructivi si se deranjaza cu doua-trei click-uri pentru a se distanta in mod oficial de totul ceea ce este murdar cu Romania. Mai multe vocii sunt puternice - acum urmeaza sa vedem cati romanii stiu acest lucru. Am eu banuielile mele...

B.

luni, 25 mai 2009

Ganduri unei nopti albe

Am trimis un mail ieri in care am scris ceva ce mi-a ramas in cap toata ziua. Am scris in acel mail ca de ceva vreme privesc viata si existenta altfel decat inainte. Am "descoperit" si eu anumite adevaruri si intr-un fel ma simt mai liber. In acel mail am pomenit de caracterul "dr House" din serialul cu acelas nume. In multe feluri, modul meu de a privi viata si oameni seamana cu el. Haideti sa va spun ce nu mai cred, ca e mai usor decat sa va spun ce cred.

Nu cred ca exista o contabilitate superioara care tine cont de faptele noastre bune sau cele rele. Nu exista karma, fapte bune sau rele nu provoaca ghinion sau noroc, ele sunt doar o manifestare a constintei noastre. Incercam sa facem fapte cu care putem sa traim si reusim in proportie de 99% suta. Asta-i tot. Einstein ne-a dovedit ca totul este relativ. Iar acest lucru este adevarat in toate domeniile din viata. Bineinteles ca-mi iubesc familia, dar omenirea? Mi-am dat seama ca viata este un joc de suma zero, in care fapte bune sau rele nu sunt rasplatite sau pedepsite. Un fapt bun ne satisface pentru ca stim ca e bun si un fapt rau ne incarca constiinta fiindca stim ca am gresit. Dar asta-i totul. Nu exista merit sau karma. Traim aici, acum si apoi nimic. De aia vreau sa aflu cat mai multe inainte sa ajung la acel nimic. Multa vreme am crezut ca adevaratul succes este sa ajuti pe altii sa aiba succes. Ne asteptam ca viata sa fie corecta, ca dumnezeau, roata sau karma sa spuna o vorba buna pentru noi. Dar nu exista asa ceva. Cand am realizat acest lucru am devenit liber.

Omul este nici rau si nici bun la baza. Vrea sa supravietuiasca si, asa cum m-am invatat ultimii trei ani, unde exista un castigator trebuie sa existe si cineva care si-a luat-o-n barba. Starea normala a lumii este neutrala, iar toate lucrurile negative si positive se vor echilibra fiindca lumea tinde spre acea neutralitate. Aceasta descoperire a fost un soc pentru mine si am suferit enorm. Dar a fost o lectie de viata foarte utila. Daca pot sa aleg, nu ma bag in acest joc de suma zero. Aleg sa fac ceea ce fac acuma in solitudine. Acest mod este singurul mod in care pot sa traiesc o viata in siguranta. Iar acuma privesc lumea mult mai limpede. Everybody lies...nu?

B.

PS Sunt cativa care acuma poate isi fac grije pentru mine. Stati linistiti, sunt bine. Chiar foarte bine! DS

duminică, 24 mai 2009

joi, 21 mai 2009

Proiectul meu

Ieri am primit a trea evaluare la proiectul meu. Sunt trei variante cu care ma confrunt atunci cand primesc aceste evaluari. Prima varianta este "ok", a doua este "bine" si a trea este "nu se poate mai bine". Dupa trei evaluarii am trei "nu se poate mai bine". Deci, totul merge conform planurilor mele. Chiar mai bine...

B.

marți, 19 mai 2009

Suedia - o tare civilizata! Haideti aici!

Ieri am avut o experienta tulburatoare. Am sa va povestesc imediat despre ea, dar intai vreau sa va dau un plan de fond ca sa puteti pune ceea ce am sa va povestesc intr-o perspectiva mai adecvata.

Eu am locuit in Romania ultimii trei ani. Faptul ca m-am mutat in Romania mi-a cerut sa accept un standard de trai mai jos decat cel pe care-l aveam in Suedia. Apartamentele din Romania in care am locuit nu au fost nici macar in apropiere de standardul celor in care am locuit in Suedia. Societatea romana nu este la fel de ordonata ca cea suedeza. Traficul in Romania este ingrozitor de exemplu. La fel si curatenia pe strazi si comportamentul oamenilor din tot felul de domenii precum restaurante, magazine, banci, guvern si asa mai departe - aceasta lista poate continua pana la nesfarsit. Scurt si la subiect - toti din Suedia care ma cunosc nu au putut intelege de ce vroiam sa schimb la ceva ce parea sa fie mai prost decat ceea ce aveam. Dar totusi am facut-o si nu regret nici un minut din Romania.

In martie am fost nevoit sa ma mut in Suedia si odata ce am ajuns in Suedia am primit tot felul de comentarii ca o sa-mi fie mai bine aici si ca acuma o sa fiu intre oameni civilizati etc etc. Iar eu am simtit la fel, deoarece ultimul an in Romania a fost un cosmar. Totul este bine si - mai mult sau mai putin - frumos pana aici, da? Sunt intr-o societate civilizata care respecta cetatenii si care are norme si standarde superioare cele din Romania.

Sa recapitulam foarte scurt - Romania: urat, mizerie, coruptie, standard de trai foarte prost, etc etc. Suedia: civilizatie, curatenie, raiul pe pamant, 72 de virgine si tot ce mai vreti voi. Asa.

S-a facut 18 mai 2009, repet 2009, si a trebuit sa fac o rezervare la un medic. Sa tineti minte ca sistemul de sanatate in Suedia, daca-i va luati dupa politicienii suedezi, este un succes nemaipomenit si fara precedent in istoria omenirii. Sora mea, momentan plecata din Suedia, are un simptom de pe vremea cand s-a intors din India, iar acum simptomul s-a agravat astfel incat trebuie sa mearga la un doctor. Mama mea sunase deja la o clinica si a primit raspunsul ca cineva de la clinica respectiva va suna acasa ca sa se faca rezervarea si, fiindca mama era la serviciu, m-a rugat sa fiu acasa la ora cutare si sa fac rezervarea pentru sora mea - ceea care are simptome care au inceput sa apare cand s-a intors din, atentie, India (da, tara cu malaria si tot felul de "chestii" exotice).

Telefonul suna: "Bogdan," raspund eu cu vocea mea obisnuita cu care raspund la telefon. "Buna ziua, sunt de la clinica Kungsgatan," incepe o voce amabila. "Din pacate cartierul dumneavoastra nu mai tine de jurisdictia acestei clinici. Mai nou apartineti de Skiftinge, dar daca asteptati la telefon va pot face legatura cu clinica din Skiftinge," a continuat acea voce calda si plina de dorinta de a asista. "Bineinteles ca astept - multumesc mult pentru ajutor," am raspuns eu cat mai amabil. Acuma ma gandeam cat de bine este aici in Suedia. Imi face ea legatura; ai mai pomenit asa ceva? Nici nu trebuie sa sun la cealalta clinica. Daca as fi fost in Romania..... Va dati seama.

Skiftinge este un cartier plin de imigranti si are o reputatie foarte proasta, iar eu, cu numele meu strain, am inceput sa am o presimtire aiurea. Dupa un minut sau doua de asteptare aud din celalalt capat al telefonului: "Alo, cu ce va pot ajuta?" intreaba cineva cu o voce rece. "Vorbesc cu cineva de la clinica din Skiftinge?" intreb eu pe un ton in continuare amabil. "Da, spuneti cu ce va pot ajuta," ma intrerupe vocea plictisita si neinteresata. Ceea ce a urmat este crima, scandal, abuz, inselaciune guvernamentala si motive de revolutie. Recunosc ca intr-adevar sunt putin dramatic acuma. Dar este foarte putin.

Timp de aproximativ doua minute i-am explicat doamnei de la clinica din Skiftinge ca vroiam sa fac o rezervare la un medic pentru sora mea, i-am spus cum o cheama pe soara mea, am dat CNP-ul sorei mele, motivul pentru care ea trebuie sa se vada cu un medic etc etc. Pe tot parcursul explicatiei, doamna de la clinica doar a repetat, cuvant cu cuvant, ceea ce ziceam. Parca era echoul meu. Cand am terminat s-a facut tacere pe linia de telefon - n-a scos un cuvant! Si tacerea a continuat aproximativ 30 de secunde dupa care eu, nestiind ce naibi sa mai spun deoarece in mintea mea urma sa facem rezervarea, zic ceva de genul: "Asa ca....." Iar dansa imi taie elanul cu: "Asa ca ce?" Tonul ei foarte scurt, superior si obraznic incepuse acuma sa ma enerveze, dar am continuat sa mentin un ton amabil: "Pai nu facem rezervarea?" Raspunsul dansei a fost, si cand imi amintesc imi vine sa scriu toate injuraturile pe care le stiu: "Pe aici se sta la coada!"

Merde!

Merde!!!

Pe aici se sta la coada! Cica PE AICI se sta la coada. Adica, IN SUEDIA se sta la coada - cu subintelesul "nu stiu cum este in tara ta, cea din lumea a treia, dar aici se sta la coada". Si daca asta nu era de ajuns ca eu sa-mi doresc infintarea unei miscari underground cu scopul de a elibara aceasta tara de toti idiotii care, protejati de sindicat, nu isi fac serviciul si-si bat joc de toata lumea, a mai si spus ca nu se poate face rezervare la un medic. "Va trimitem o scrisoare prin iunie candva cu o rezervare pentru sora dumneavoastra, dar o sa dureze ceva vreme pana sora dumneavoastra o sa fie primita de medic, fiindca dansul este foarte solicitat. La revedere!" Nu am ridicat tonul cat am vorbit cu dansa si nu am vorbit urat cu dansa. Nu meritam acest comportament din partea ei. Repet. Merde!!

Sora mea, atunci cand i-am povestit, a spus ca sa le dau pace fiindca va merge la un medic in Anglia. Cica acolo se gaseste unul in doar cateva zile. A-ti auzit asa ceva? Eu nu pot sa cred asta despre Anglia deoarece in Suedia suntem invatati de Partid, socialdemocratii, al carora cuvant este Adevarul, ca oamenii bolnavi sunt lasati sa moara pe strada in celalalte tari din lume - cu exceptia Norvegiei bineinteles.

Cum adica sa ajungi la un medic dupa doar cateva zile in Anglia? Nu se poate - trebuie sa fie propaganda capitalista/americana sau orice alta miscare care, cel putin in restul lumii, este considerata pentru libertate individuala si impotriva despotismului religios sau politic. Dar suntem in Suedia. Raiul pe pamant. Miere pe strazii. Totul este gratis. 72 de virgine si tot ce mai vreti. Aici este adevarul si aici se stie totul! Haideti si voi, saracii de voi...

A-ti auzit de Romania, da? Acea tara cu o societate meschina, in care un cetatean nu trebuie sa astepte 2-3 luni pentru a ajunge la un medic.

B.

luni, 18 mai 2009

Idealul feminin?

Citeam un articol scris de dansa si am intrat pe pagina ei personala. Nu am putut sa nu scriu despre ea aici pe blog fiindca in ochii mei este foarte apropiata de femeia ideala. O cheama Birgitta Ohlsson si este asa cum ar trebui sa fie o femeie - inteligenta, cu opinii si cu valori morale inalte.

B.

duminică, 17 mai 2009

In direct

Pe Nasa TV ii puteti vedea pe "baietii" plimbandu-se prin spatiu. Foarte tare!!

B.

Stockholm...

Ieri am fost prin Stockholm si am vizitat un prieten bun. Trebuie sa spun ca am uitat cat de magnific este acel oras. Este aprioape la fel de mare ca Bucurestiul dar mai departe nu se pot compara cele doua orase. Este foarte frumos Stockholm-ul, cu multe spatii verzi si cu multe poduri si multa apa. Tot orasul este, de fapt, situat pe insule si asta face ca privelistea in anumite locuri sa fie absolut superba.

O sa revin cu cateva poze mai incolo. Dar concluzia este ca mi-a placut orasul si ca mi-a lipsit agitatia.

B.

sâmbătă, 16 mai 2009

Universitatea...

....din Suedia este gratuita pentru romani.

B.

Revolutia comunicarii

Ma enerveaza oameni egoisti. Am observat ca singurul lucru ce fac este sa extraga energie din cei din jurul sau. Traim intr-o lume unde relatii devin din ce in ce mai impletite prin diverse bloguri, Facebook etc etc, iar egoisti sunt cei care extrag informatii si energie de la altii dar ei singuri nu vreu sau nu au curajul sa inceapa sa imparta cu altii.

Ma bazez pe un articol citit pe bloomberg.com pe acest subiect. Acel articol sa incheiat cu ceva de genul ca cei care nu contribuie la acest flux vor fi exclusi din el pana la urma si vor fi priviti cu suspiciune. Printre cele mai personale lucruri sunt gandurile mele. Le pot cataloga in doua categori - o categorie cu ganduri care ajung aici pe blog si una care, din respect pentru cei care citesc blogul, o tin pentru mine.

Dar totodata este vorba de a comunica si modul in care comunicam, care, odata cu aparitia mediile sociale de gen Facebook, s-a schimbat radical. Mai demult comunicare in masa a fost rezervata pentru massmedia si agentiile de marketing, dar acuma oricine poate sa se foloseasca de aceast mod de comunicare fara receptor specific. Fiindca nu vorbesti cu cineva anume ci te referi la toti care ar putea citi blogul tau inseamna ca nu vorbesti cu nimeni. Iar daca nu vorbesti cu nimeni inseamna ca nu ai de ce sa te temi. Oricat de mult se plange massmedia si unii jurnalisti, traim o revolutie in felul in care comunicam. Lumea este despartita in doua tabere; o tabara cu cei care critica mediile sociale (asa se zice in limba romana?) si cealalta tabara, mult mai mare, care traiesc o viata mai plina comunicand si personal dar si in masa. Aceasta postare mi-ar fi mult mai usor sa o scriu in suedeza. Sper ca aveti rabdare cu greselile mele.

Cand ma uit la cei din jurul meu se vede clar cine-i cine, ca sa zic asa. Sunt cei care nu au opinii (adica au opinii, dar nimeni nu stiu care sunt, asa ca nu au opinii) si cei care au opinii. Pot zice ca toti cei care au succes, fie ca este pe plan personal, pe plan profesional sau pe ambele planuri, sunt toti care au opinii oficiale. Sa fii cineva in societatea de azi este sa ai o opinie si sa o susti stiind foarte bine ca o sa fii criticat de unii. Lumea iubeste sa critice, cei care sunt cei mai criticati sunt totodata si cei care sunt cei mai iubiti. Viva la revolucion!

B.

vineri, 15 mai 2009

E live!!!

E live, adica in direct... Baietii au o meserie minunata. Ce tare. Si eu vreau!!!!

Intr-o zi am sa merg si eu....


Ahh ce vreme

Nu e vreme de scris pe blog! Eu, cartea (cartiile) si cafeaua (cafelele) o sa fiu (fim) in deplasare pe tot parcursul zilei de azi. Voi fi langa apa si intre oameni, suedezii sunt si ei oameni, imbracat mai gros decat este indicat pentru acest anotimp (Suedia si "vara") si cu ochelari de soare.

Daca mi-e dor de Romania? Nu stiu; voi ce credeti? Am descoperit ceva ciudat despre agitatia si haosul din Romania - dupa cateva luni au inceput sa-mi lipseasca. Ah, cat de alunecosi sunt acesti pereti.

Apropo - ieri s-a votat in parlament o modificare la codul penal. Sau lungit sentintele maxime. Si asta s-a intamplat cu mai putin de doua saptamani dupa ce am scris ca ar fii bine ca sa nu se elibereze cineva care a omorit un om dupa vreo 6-7 ani. Vedeti? Daca aveti o opinie si va luptati pentru ea, chiar poteti schimba lumea! Sau am eu un timing impecabil cu unele articole - nu stiu. Aceasta decizie parlamentara a fost primul rezultat concret al blog-ului meu. De fapt nu; a fost al doilea rezultat concret. Ha ha!



B.

miercuri, 13 mai 2009

Singur? Nu prea cred...

Am fost intrebat de cineva daca nu ma gandesc sa ma bag in politica. Da, de ce nu ma bag in politica?

Pana acuma nu m-a prea tentat, sincer sa fiu, dar acuma am gasit cateva lucruri care ma pasioneaza si pentru care ar merita sa ma lupt. In Romania chiar nu ar merita, cel putin nu in Bucuresti, fiindca acolo mare majoritate a politicieniilo nu sunt interesati sa fie in slujba poporului. Implinirea unora scopuri financiare este singurul motiv pentru care majoritatea politicienior din Romania sunt la putere. Eu nu gandesc asa.

Bani sunt - pana la urma - doar bani. Perceptia de avere sau de stabilitate financiara este o iluzie si imi dau seama ca multi in Romania de abia acuma isi dau seama de asta. Adevarata liniste si siguranta vine din cunoasterea proprilor puteri. Sa stii ca mereu aterizezi pe picioare este cel mai important lucru. Putin sunt cei care cu adevarat nu depind de nimeni, dar cei care traiesc in iluzia ca sunt independenti sunt peste tot.

Daca eram politician as vrea sa fi facut o diferenta; as vrea ca lumea sa zica ca viata lor a fost mai buna din cauza mea. Peste cateva sute de ani, daca vrem sa fim amintiti, atunci este important ceea ca facem pentru altii si nu pentru noi insine. Dupa cativa ani in Romania realizez ca problema neamului nostru este egoismul. Ne laudam ca suntem un popor prietenos, dar singurul lucru care ne sta in cap este cum sa castigam mai multi bani sau sa iesim si mai mult in evidenta. Asta faceam si eu la moment dat, dar mi-am dat seama destul de repede ca nu vreau sa ies in evidenta in modul in care eram pe cale s-o fac. Asa ca m-am retras si acum imi reconstruiesc eu-ul dupa care vreau sa fiu judecat de acum incolo. Cei care refuza sa vada ceea ce sunt acuma, si sunt destul de multi (toti dintre ei sunt aici in Suedia), sa ramana in mlastina lor intunecata si sa ma lase singur.

De fapt nu sunt singur niciodata. Atata timp cat mai este ceva de citit sau de cercetat nu o sa fiu singur. Peste cateva sute de ani vreau sa fiu amintit ca omul care a ajutat multi, care era nevrotic intrun mod foarte fermecator, mereu cu o carte dupa el si care a facut viata multora un strop mai frumoasa. Nu conteaza cati bani strang. Oricum nu-i iau cu mine.

B.

PS Dar tot am sa strang ceva banuti pana la urma....DS

Ascult si va recomand cu placere

DR Allegro

marți, 12 mai 2009

Incarcat

Sunt incredibil de incarcat si de aia nu mai prea scriu pe blog. Totusi vreau sa mai imi fac prezenta cunoscuta si sa mai scriu si eu cate ceva.

Vorbeam azi cu cineva pe messenger despre vremea in Stockholm si ma-ntrebat cat de lunga este iarna Suedia. Dupa ce i-am explicat cam cum stau treburile cu iarna in Suedia si ca eu de fapt prefer Göteborg sau Malmö/Lund (unde voi si ajunge la moment dat), mi-a spus ca iarna de fapt are multe elemente de primavara si toamna. I-am rasuns ca da, dar la fel este si cu celalalte anotimpuri; azi de exemplu a fost toamna.

Spor la treaba tuturor.

B.

The Daily Show despre Suedia

Pentru liniste in timpuri de criza

luni, 11 mai 2009

Merge

Trebuie sa zic ca merge mai bine decat credeam. Am tot scris aici pe blog ca am un "proiect" la care lucrez si pana astazi n-am prea stiut daca ma descurc sau nu. Azi am primit vestea ca ma descurc foarte bine. Chiar n-as putea sa ma descurc mai bine - cica nu se poate mai mult decat maxim. Stiu ca pare sa ma laud, dar nu este lauda. Sunt foarte usurat fiindca mi-am facut griji despre capacitatea mea. Iar acum cand vad ca pot ma simt incurajat si mai linistit.

Inapoi la treaba.

B.

sâmbătă, 9 mai 2009

Buna dimineata!!

E sambata dimineata. Stau cu o ceasca de cafea si cineva imi trimite acest link. Nu se putea potrivi mai bine! Mersi red! Candva o sa ajung si la Havana si am sa stau cu-n Cuba Libre si cu-n trabuc pe plaje si o sa-mi amintesc despre viata privind cum soarele se scufunda incet incet in ocean. Apoi Salsa!! Henrik Langeland scrie in cartea sa "Wonderboy ca "the kick is not the fear of falling, but the urge to jump". Interesant! Si totodata un inceput de week-end destul de ok. Ms mult Red! Iti raman dator....



De-or trece anii

De-or trece anii cum trecură,
Ea tot mai mult îmi va plăcé,
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un "nu ştiu cum" ş-un "nu ştiu ce".

M-a fermecat cu vro scânteie
Din clipa-n care ne văzum?
Deşi nu e decât femeie,
E totuşi altfel, "nu ştiu cum".

De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tăcé:
Dac-al ei glas e armonie,
E şi-n tăcere-i "nu ştiu ce".

Astfel robit de-aceeaşi jale
Petrec mereu acelaşi drum...
În taina farmecelor sale
E-un "nu ştiu ce" ş-un "nu ştiu cum".

Mihai Eminescu

joi, 7 mai 2009

O lectie pentru politicienii romani...

Acum cateva zile ascultam stirile la radio si am auzit ca socialdemocratii, care sunt in opozitie in parlamentul suedez, au spus ca nu o sa se lupte atata timp cat Suedia detine presedintia UE. Fac acest gest deoarece vor ca lumea sa aiba o impresie buna despre Suedia.

In Bucuresti opozitia ar fi atacat doar pentru a iesi in evidenta.

B.

miercuri, 6 mai 2009

Inca un pas

Azi am mai facut inca un pas spre inplinirea planului meu. Pasii sunt mici, dar voinici... Incet, incet ma misc inainte. Noapte buna

B.

sâmbătă, 2 mai 2009

Din punctul meu de vedere

Pentru a echilibra continutul blogului am sa scriu ceva negativ despre Suedia fiindca ultima vreme am fost cam anti-romania si pro-suedia, ceea ce nu este corespunzator cu ceea ce simt si gandesc.

Acum cateva saptamani mi-am scris id-ul de mess pe un online-forum pentru romani in Suedia. Am primit, asa cum m-am si asteptat, cateva intrebari daca ofer serviciu de la cativa din Romania care vor sa vina in Suedia (sau sa plece din Romania). Ultimul nici macar nu mi-a spus la revedere atunci cand i-am spus ca mi-ar place sa ma intorc in Romania - n-ar fi primul cetatean roman care mi-a dat ignore pe mess. Stiu ca unii nu-si pot imagina de ce as vrea sa locuiesc in Romania cand pot alege sa locuiesc in Suedia. Am mai multe motive si in aceasta postare vreau sa va scriu despre cateva dintre ele:

- modul foarte deranjant in care este privita valoarea omului de catre guvern si mai ales de catre populatia generala suedeza

- cum concep suedezii proprietatea privata

- cat trebuie sa platasti daca esti criminal

VALOAREA OMULUI

Daca, ca director general, ai o parte din salariu bazat pe comision si dupa 25 de ani, in care ai condus firma de la anonimitate la un jucator pe plan global, la pensie ti se plateste acel comision risti sa fii considerat dusmanul poporului numarul unu. Asa i sa intamplat lui Percy Barnevik acum cativa ani, care, la plecarea sa din firma a primit pensia stabilita cu 25 de ani in urma. Aceasta pensie a fost morcovul lui domnul Barnevik pentru a face o treaba cat mai buna la compania ABB. A fost nevoit sa plateasca inapoi o parte din bani altfel n-ar fi putut iesi din casa de frica de a fi executat in public. Nimeni nu lua in considerare ca acea pensie reflecta succesul muncii lui domnul Barnevik. Toti uitasera ca dansul a creeat sute de mii de locuri de munca in Suedia si a generat zeci de miliarde de euro pentru statul suedez sub forma de impozite platite (si care marea majoritate au fost platite poporului suedez ca tot felul de ajutoare sociale).

Problema oamenilor in Suedia a fost ca aceasta suma a fost destul de mare - 100 milioane de euro. Toti, inafara de mine bineinteles, urlau ca nici un om nu valoreaza atat de mult. Eu am fost si inca sunt de parerea ca toti oameni valoreaza mult mai mult decat atat. Asa ca pentru romanul care vrea sa vina in Suedia: viata ta valoreaza mai putin de 100 de milioane de euro aici! Nu se stie cat mai putin, dar fiind imigrant probabil este mult mai putin.

PROPRIETATE PRIVATA

Sindicatele suedeze sunt extraordinar de puternice si obraznice. Dar ceea ce va face ca suedezii sa mearga in strainatate la munca peste cativa ani pentru a trimite bani acasa, este lipsa totala de respect catre proprietarul firmei care si-a asumat riscul. La negocieri, sindicatele suedeze cer ca profitul sa fie impartit si de angajati; de oameni care nu sunt proprietari de firma. Si marea majoritatea populatiei este de acord cu acest lucru. Pai cine nu ar fi? Tu iti asumi riscul si daca pierzi atunci asta este; daca e profit impartim in doi! Moralitate suedeza. Si acuma se intreaba de ce nici o firma mare suedeza nu este infiintata dupa 1970... Apropo, ati auzit de SAAB?

Iar daca indraznesti sa zici ceva, toti te acuza ca vrei sa te imbogatesti pe seama altora(!?). Da, asa este; eu vreau ca altii sa-si asume tot riscul si in caz ca merge bine, sa-mi dea si mie o parte din profit. De aia nu-mi plac sindicatele. Cine a spus ca socialismul european este mort n-a stat de vorba cu un suedez...

CRIMA SI PEDEPSA

Cateva infractiuni si cu cat se pedepsesc.

Vatamare corporala: max 3-4 luni de inchisoare
Furt, inselaciune: max 3-5 luni de inchisoare
Viol: max 2-3 ani (!!!!!)
Jaf calificat, trafic de droguri: max 5 ani
Crima: 8 ani (!!!!!!!!!!!)

Daca te porti frumos poti iesi dupa 2/3 din timpul care trebuie sa stai in inchisoare. Practic, acest lucru inseamna ca daca eu maine premeditat si cu intentie ucid copilul cuiva pot iesi cu parintii la o cafea prin martie-aprilie 2014 ca sa-mi cer scuze!

Bine ati venit in Suedia! E raiul pe pamant, intr-adevar, doar ca nu stiu al cui...

B.

P.S Nu stiu denumirile oficiale tuturor infratiuniilor, asa ca aveti rabdare daca cumva (foarte probabil) denumirile pe care le-am folosit nu sunt cele oficiale. D.S

Mii de scuze

Vroiam sa-mi cer scuze ca nu am mai prea umplut blogul cu continut ultima vreme. Am foarte multe pe capul meu si cel putin pana marti nu o sa prea am timp de blog.

B,

vineri, 1 mai 2009

1 mai - ziua rosie

1 mai. In Suedia este ziua muncitorilor. Si sa stiti ca o iau in serios pe aici. Adica, se trezesc cu noaptea-n cap si merg la demonstratii si mai si canta internationalul.

Citeam zilele trecute statistica despre presa scrisa in Suedia. Am aflat ca 80% din suedezi citesc cel putin un cotidian pe zi. Suedezi au incredere in presa scrisa, iar de multe ori am fost nevoit sa-mi amintesc ca nu tot ceea ce scrie in ziar este adevarat. Oricat de mult isi doresc obiectivitatea, jurnalistii nu au cum sa fie subiectivi. Sunt prea multe interese personale ca sa poata sa mentina un nivel ridicat de obiectivitate.

Si mai exista un paradox in presa suedeza. Aproape toate ziarele sunt de dreapta iar jurnalistii suedezi sunt, politic vorbind, foarte la stanga - mult mai la stanga decat poporul in general. Stiind acest lucru altfel citesti ziarele suedeze, si altfel asculti stirile la radio.

Asadar poporul suedez este crescut sa aiba incredere in guvern si sa-si plateasca taxele Acest lucru imi place cu Suedia. Va dura ceva vrema pana cand romanul, care se plange ca drumrile nu-s bune sau ca spitalele in Romania sunt jalnice, realizeaza ca fara impozite un guvern nu poate functiona. Pe de alta parte, nici eu nu i-as incredinta pe politicienii romani cu bani mei.

Citeam despre criterile democratiei. O criterie este ca toti cu drept de vot trebuie sa aiba dreptul sa candideze. In Romania nu este asa, dar nu-i pasa nimenui. Imi dau seama cat de micuta este gandirea in Romania. Majoritatea se gandeste doar la ei, nu le pasa ce se intampla cu altii si se intreaba de ce tara este atat de imputita. Pentru ca o tara sa creasca si sa devina mai civilizata este nevoie de un sentiment de raspundere fata de colectivul in care traiesti, iar marea majoritate pe care i-am intalnit in Romania - de la mecanici la redactori de stiri, de la stundenti saraci pana la milionari in euro - aproape toti vad doar atat cat i le permite lungimea nasului. Si sunt aceeas oameni care se plang de Romania si care spun ca nu este o tara civilizata. Eu stiu de ce fiindca am trait acolo.

Schimbarea trebuie sa inceapa la nivel personal si trebuie condusa de generatiile care aucuma au terminat facultatea. Dar vad cu mare tristete ca si ei au un singur lucru in cap - goana dupa jucarii. Si asta ma face sa cred ca lucrurile nu se vor schimba.

B.