miercuri, 31 decembrie 2008

La multi ani!!

Este ultima zi din acest an. A fost un an foarte interesant ca sa zic asa, un an pe care cu siguranta n-am sa-l uit niciodata. 2009 pandeste la coltul strazii cu promisiuni frumoase si de abia astept sa pun 2008 in spatele meu si sa merg mai departe.

De revelion anul trecut am stat in Bucuresti, in apartamentul unde locuesc si m-am uitat la un film pe lap-top atunci cand au inceput artificile. Cand am auzit ca au inceput sa bubuie am oprit filmul si am iesit pe balcon si am fumat doua-trei tigari admirand artificile. Stiu ca pare cam nasol, dar anul trecut am ales sa fiu singur de sarbatori. Le-am petrecut absolut singur, asteptand doar sa treaca ca sa pot merge inainte cu viata mea. Au trecut, dar eu nu am mers inainte cu viata mea. A fost o experienta foarte interesanta pe care nu mai vreau sa fac din nou.

Acest revelion sunt in orasul in care am copilarit. M-am intalnit cu toti prieteni mei si cu familia mea. Realizez acuma ca a fost degeaba ce am facut anul trecut de sarbatori. Nu a fost nimic frumos, poetic, romantic sau eroic in acel gest. Sa-i neglijez pe cei care tin la mine cu adevarat a fost intr-adevar o pierdere de timp tampita.

Vreau sa fac 2009 cel mai bun an din viata mea, sa fie anul in care restul vietii mele a inceput, anul in care mi-am pus baza pe care am sa construesc o viata exact asa cum mi-am dorit. O viata echilibrata si plina de pasiune, prieteni, evenimente frumoase si persoane frumoase. Promit sa dau prioritate doar celor care tin la mine si nu ca anul trecut cand i-am neglijat in favoarea celor care nu prea tineau la mine. Asa in retrospect, imi dau seama cat de prost am fost.

La multi ani!!!

B.

miercuri, 24 decembrie 2008

Am plecat in Suedia ca sa-mi fac craciunul cu familia mea. Am plecat din Bucuresti cu avionul spre Praha unde a trebuit sa astept o ora pentru urmatorul avion spre Stockholm. Imi place aeroportul din Praha. Este mare si sunt multe locuri unde poti sa stai sa treaca timpul fara ca sa te plictisesti prea mult. Cand am embarcat avionul spre Stockholm, mi-am adus aminte cat de incet se misca suedezii. Parca totul merge in slow-motion. Oricum, dorinta si bucuria de a-mi vedea familia m-a ajutat sa am rabdare cu ei.

Acum sunt la parintii mei in Eskilstuna - un orasel un pic mai mare decat Turda situat la 100 de km de capitala Stockholm. Cand noi ne-am mutat aici acum aproape 20 de ani, Eskilstuna era considerat un oras muncitoresc, gri si fara multe de facut. Trebuie sa zic ca multe sau schimbat de cand am plecat acum 2 ani. In primul rand, oameni parca sau mai dezghetat si orasul a fost renovat si reconstruit. Acuma arata chiar foarte bine.

Este foarte mare diferenta intre Romania si Suedia, ca sa nu zic Bucuresti si Suedia. Nu m-as muta inapoi in Suedia, dar recunosc ca apreciez unele lucruri in Suedia mai mult acuma dupa cativa ani in Romania. Oameni de aici pun valoare pe alte lucruri. Cea mai mare diferenta este ca goana dupa jucari este mult mai putin vizibila in Suedia si prieteni aici sunt prieteni fara sa aiba vreun interes. Acum inteleg de ce am avut niste probleme cu anumite persoane in Romania. Este o diferenta de ani-lumina intre mine si acesti indivizi.

Sarbatori fericite!!

B.

miercuri, 17 decembrie 2008

Se apropie sarbatorile si anul nou. Acum este timpul sa reflectam asupra anului care a fost si sa tragem concluzile necesare pentru a face 2009 un an mai bun decat 2008. Trebuie sa recunosc ca 2008 nu a fost un an stralucitor in viata mea. Am ales sa-ncerc sa imi fac o viata in tara in care m-am nascut, dar am descoperit ca-n multe aspecte inca sunt un strain in societatea romana. Nu am sa ma las batut asa de usor, dar recunosc ca mi-a fost mult mai greu decat mi-am putut imagina.

Am avut incredere in oameni care m-au dezamagit cumplit. Sunt sigur ca sunt cei care pot spune acelas lucru despre mine. Am invatat foarte mult despre mine si cum reactionez la criza si necaz. Am descoperit frumusete in Romania care nu credeam ca poate exista, dar am descoperit si lucruri si persoane foarte urate. Faptul ca am ales sa-mi cunosc tara a fost o lectie de viata pentru mine. Sunt mandru ca-s roman si ca sunt cine sunt.

Tragand linia in nisip imi dau seama ce am de facut anul viitor. Dar despre anul viitor am sa scriu mai incolo. Acuma astept sa ma intalnesc cu familia mea. Nu m-am vazut cu ei de mai mult de un an si jumatate si mi-e foarte dor de ei. Anul trecut mi-am petrecut sarbatorile singur. Acum in retrospect imi dau seama ca a fost o mare prostie, dar in acel moment simteam ca nu am de ales.

Am totusi sperante ca anul viitor va fii un an superb. Am sperante si pentru Romania acum ca domnul Boc este prim-ministru. Daca dansul face pentru Romania ce a facut la Cluj pentru clujeni, Romania va avea un adevarat lider care va scoate tara din noroiul in care ne aflam si putem deveni o tara demna uniunii europene.

Stiu ca nu depinde doar de domnul Boc, dar este blogul meu si aici am voie se visez cat vreau si sa fiu cat de dramatic vreau....

B.

sâmbătă, 6 decembrie 2008

Cu copilul in brate in Uniune

http://www.youtube.com/watch?v=M1JBDOkOyCI&feature=related

Nu-s comunist si nici socialist, dar nu poti ramane nepasator. Acest video-clip imi aminteste de o faza care sa-ntamplat acum cateva zile.

Stateam la o cafea cu o prietena foarte buna, Dana, si i-am spus ca am vazut ceva-n metrou ce m-a deranjat. La Izvor au urcat o familie de rromi si instantaneu ceilalti calatori au devenit vizibil deranjati. Acuma stiu ce ganditi, din pacate si eu am acele preconceptii, dar chiar erau asa cum sunt rromii in general, galagiosi si imbracati asa cum se-mbraca ei, cu fuste mari, palarii si asa mai departe. Una dintre femei tinea un copil in brate si statea-n picioare, deoarece nimeni nu s-a ridicat sa o lase sa stea jos. Cand am inceput sa ne deplasam spre Eroilor rromi au zis, evident cu gura mare, ca sa o lase cineva sa stea jos pe saraca fata cu copilul in brate. Pana la urma, o doamna s-a ridicat si a lasat-o pe doamna cu copilul in brate sa stea jos. Trebuie spus in apararea mea ca eu stateam in picioare.

Dupa ce i-am povestit Danei, am mai continuat sa discutam despre faptul ca nu este corect ca nimeni nu si-a cedat scaunul inainte ca rromi sa faca scandal, asa cum probabil s-ar fi intamplat daca doamna cu copilul in brate nu era de origine rroma. Eu am sustinut ca daca nu erau rromi, cineva instantaneu i-ar fi cedat un scaun. Parerea mea este, ii spuneam Danei, ca n-ar trebui sa conteze ca doamna era de origine rroma. Chiar daca nu-ti plac rromii, n-ar trebui sa-ti cobori nivelul de comportament in astfel de situati. Daca ne purtam mai urat cu cineva doar pentru ca nu ne place de acel cineva din cauza originei sale etnice, nu suntem mai presus decat nazistii. Dana, o domnisoara cu-n caracter deosebit si cu mai multa experienta in Romania de cat mine, nu m-a contrazis, dar a spus ca asta este atata timp cat ei, rromi, nu accepta sa traiasca si sa se compoarte "normal". In fine, discutia a mai continuat dar nu este relevanta pentru ce am eu de spus, deoarece aceasta postare este mai mult despre cei care n-au cedat scaunul doamnei cu copilul in brate decat despre comportamentul rromilor. De data asta ei au avut dreptate, dar ce mai conteaza daca sunt rromi. In mintea multora ei nu au dreptate nici cand au dreptate. In fine...

Interesant a fost ca mai tarziu, dupa ce am plecat de la cafenea, am vorbit cu Dana si mi-a povestit ca exact acelas lucru s-a intamplat in troleul cu care mergea spre casa. Singura exceptie a fost, ca-n troleu doamna cu copilul in brate nu era "tiganca". Sa fii civilizat incepe cu nivelul de civism si bun simt pe plan individual. O casa in Pipera, o masina bengoasa, un job super cu-n titlu misto nu poate compensa pentru lipsa de moral si educatie. Am observat ca marea majoritatea oamenilor in Romania sunt foarte, foarte egoisti. Sunt egoisti si-n situatii in care ar fi avut de castigat ca sa fie mai altruisti. Generalizez bineinteles, dar nu cred ca-s prea departe de adevar. Nu stim sa lucram impreuna. Nu exista notiunea de castig-castig (din engleza win-win). In Romania totul se rezuma la un joc de suma zero, adica, pentru ca cineva sa castige altcineva trebuie sa piarda.

In tarile asa-zise civilizate, daca toti au 100 de euro, cel care vrea sa mai faca inca 100 de euro nu incearca sa-si fure vecinul. Incearca sa gaseasca un mod care ar putea face 100 de euro fara sa fure. Asta adauga valoare in economia tarii, nu precum Becalismele cu care multi dintre Piperisti nostri s-au ocupat.

Uitandu-ma la acel clip si gandindu-ma la faza cu rromi, imi amintesc o fraza pe care am mai folosit-o.

A intrat Romania in UE, dar mai dureza pana intra UE in Romania.

B.

luni, 1 decembrie 2008

Cititi va rog..

http://www.gandul.info/puterea-gandului/vot-in-alb-cec-in-alb.html?4237;3584416

O treime dintr-o treime

http://www.mediafax.ro/main-story/focus-victoria-psd-amara-ca-o-infrangere-aproape-inutila-in-logica-formarii-unei-majoritati.html?5226;3585480

Citind acel articol nu ma pot abtine sa rad. Aceste alegeri par sa fi fost dezastruoase. Doar un pic mai mult de o treime din cei cu drept de vot au votat. Este un dezastru!

Domnul Geoana vorbeste de o victorie categorica. "România a declarat răspicat că social-democraţii trebuie să conducă noul guvern". Cum poti sa fii atat de arogant incat sa declari ca un popor au declarat "raspicat" cand, de fapt, este vorba de o minoritate, o treime dintr-o treime?

Apoi acest om, ca sa nu-i zic altceva:

http://www.mediafax.ro/politic/iliescu-nu-cred-ca-basescu-va-numi-un-premier-de-la-psd.html?1687;3584699

De ce nu este inchis? De ce este liber sa mai dea declaratii si sa mai bage strambe? De ce este liber sa influenteze? Ma apuca toate baiurile, asa pe ardeneleste, cand aud cum liderul unui partid, care cica "au castigat" alegerile si care au pretentii la guvernare, il lauda pe acest presedinte de onoare care este fara orice strop de onoare. De ce nu este inchis omul?

http://www.mediafax.ro/politic/stolojan-pnl-este-prima-optiune-de-dialog.html?1687;3584738

Domnul Stolojan spune ca aceste alegeri au fost castigate de dreapta. Ei spanac! Aceasta alegere este un mare esec pentru clasa politica din Romania si ne arata ca nu avem lideriship. Avem doar oameni in costum care se cearta in public. 60% nu au votat. Nici un politician nu vorbeste despre acest fapt, dand asadar dovada de o lipsa totala de autocritica.

Poporul roman a declarat azi, raspicat, ca nu le mai pasa si ca nu le place de nici unul dintre candidati. Majoritatea electoratului, circa 60%, nu au considerat ca este o diferenta intre Gigi Becali sau Teodor Stolojan, intre Gigi Becali si Mircea Geona sau intre Gigi Becali si Emil Boc si au ales sa nu voteze. Mai raspicat nu se poate.

B.

PS Nu stiu de ce nu reusesc sa pun link-urile ca link-uri...DS

duminică, 30 noiembrie 2008

JFK si Neil Armstrong - vise umede pentru carcotasi

Viata este plina de oportunitati. Suntem mereu bombardati de oportunitati, iar unii stiu sa profite mai mult decat altii. Totul depinde de visele omului, caci fara vise mari omul stagneaza si se scufunda-n mediocritate. De cand suntem mici, socieatate ne invata ca studiile sunt cheia succesului, dar marea majoritate din oamenii cu cel mai mare succes sunt fara facultate.

Top 10 cei mai bogati oameni din lume nu au nu stiu ce studii superioare. Sunt studii in SUA care arata ca doar 25% din tot ce se preda la univeristaiile de economie are relevanta in "viata adevarata". Societatea sustine totusi in continuare ca SINGURA cheie al succesului sunt studile superioare. In opinia mea acest lucru este un mare fals. Daca nu esti capabil sa visezi si sa vezi oportunitati, nu conteaza facultatea. Asta nu inseamna ca studii superioare sunt o pierdere de vreme, dar ele nu-ti garanteaza succesul. Multi fac greseala ca cred ca "sau scos" pentru ca au o facultate. Multi parinti cred ca copii lor sunt asigurati pe viata doar pentru ca au terminat o facultate. Citigroup dau afara 50 000 de oameni si alti 70 000 au ajuns fara serviciu pe Wall Street. Marea majoritate au cel putin o facultate.

Evident ca o facultate nu strica, dar nu mai este asa cum era acum 20 sau 50 de ani, cand facultatea iti garanta o buna-stare materiala. Este nevoie si de alte lucruri care nu se predau in nici o scoala. Siguranta si stabilitate in viata este, in opinia mea, abilitatea de a vedea oportunitati. Daca esti genul care vede oportunitati nu conteaza ce ti se intampla, mereu aterizezi in picioare si gasesti altceva. Dar pentru a putea vedea oportunitati trebuie sa ai curajul sa visezi si atunci cand totul este negrul si esti cuprins de un frig naucitor.

Cele mai nerealiste vise nasc cele mai imposibile teluri care, la randul lor, inspira la cele mai extraordinare fapte. Orice vis poate fii transformat cu usurinta intr-un tel. Se face prin a-i da visului un termen limita, un dead-line. Omenirea a avut mereu un vis imposibil. Sau scris carti despre acest vis si, de exemplu, cartea scrisa de Jules Verne pe aceasta tema a devenit o carte clasica. Dar totusi, cine au fost primi care au calcat pe suprafata lunei?

Primi care au tranformat acel etern si imposibil vis al omeniri intr-un tel au fost americanii. Presedintele John F. Kennedy a spus in 1961 ca nu numai ca au sa trimita un om pe luna, dar si ca intentioneaza sa-l trimita in acel deceniu, transformand asadar visul imposibil intrun tel nerealist. Americanii au fost primi care au spus concret cand aveau sa ajunga pe luna si nu este de mirat ca ei au fost primii.

Pe data de 20 iulie 1969 Neil Armstrong a calcat pe luna devenind asadar un Cristofer Columb contemporan.



Omenirea a calcat in premiera pe un alt corp celest pentru ca suficient de multi oameni au crezut in vorbele lui Kennedy. Oare cati oameni in 1961 nu-l luau la misto pe Kennedy? Oare cum ar fi reactionat la noi carcotas cu emisiuni a la Huidu si Gainusa daca traiau atunci in 1961? Probabil ar fi facut misto de Kennedy pana in 1969. Pe de alta parte, carcotasi nu au contribuit constructiv niciodata la altceva decat la propria lor fericire. Pacat ca la noi li se acorda atata importanta. Dar este mai usor sa faci misto decat sa fii constructiv si nici nu-ti trebuie atata inteligenta ca sa iei totul la misto. Nu ma refer doar la cei doi mentionati mai sus, ci la toti carcotasi din tara noastra. Niste imbecili care pun bete in roata oamenilor constructivi care incearca sa faca ceva.

Eu ma intreb cati oameni in societatea noastra au ajuns plafonati doar pentru ca sau invatat sa fie realisti? Cati oameni traiesc anchorati in mediocritate pentru ca, din frica, sau maturizat si nu mai traiesc cu capul intre nori ci cu picioarele pe pamant? Cati oameni au ajuns carcotasi pentru a-si ascunde propria lor neputinta? Avand in vedere cat de populara este emisiunea "Cronica Carcotasilor" imi dau seama ca sunt milioane de romani care nu mai viseaza ci carcotesc. Au fost alegeri azi. Se va schimba ceva? Sau continuam sa fim o tara cu potential, dar care nu mai are curajul sa viseze?

Sa fii un om liber, un om excelent, este sa ai vise mari si sa muncesti pentru visele tale. Devenim ceea ce gandim asa ca trebuie sa avem grije cum gandim. As face bine sa-mi ascult propriul sfat.

B.

PS Rog frumos sa-mi corectati limbajul si gramatica. DS

Comentarii

M-am uitat prin setari si am observat ca nu oricine poate sa scrie comentarii. Acum am schimbat acest lucru.

B.

joi, 27 noiembrie 2008

Estoril, Cuba Libre si tinuta lui Pablo Escobar mi-au schimbat viata....

Eu eram mereu foarte neastamparat pe vremea cand locuiam in Suedia si niciodata nu puteam intelege de ce nu pot gasi pace si liniste. Eram mereu tachinat de prieteni cum ca eram un pic ciudat, ca opiniile mele erau ciudate si ca mereu aveam prea multe haine pe mine decat ar fi indicat de anotimp. Sa stiti ca suedezi poarta tricou vara pentru ca este vara si nu pentru ca este cald. Eram mereu cel cu temperamentul vulcanic, eram mereu Ilie Nastase intr-o societate plina de Bjorn Borg. Acest lucru ma facut mereu sa simt ca nu apartin intre ei.

Prin 2002 am mers impreuna cu inca 59 de insi la un team-building in Estoril, Portugalia. Eram singurul om din grupul nostru care nu era de origine scandinava, restul erau toti suedezi sau finlandezi. Deja de la aterizarea noastra pe aeroportul din Lisabona am inceput sa scap de sentimentul ca inca nu apartin undeva. Totul era atat de familiar, desi eu nu fusesem niciodata in Portugalia. Imi aduc aminte ca nordicii se uitau ciudat in jurul lor strambandu-si nasul la "ciudatenile" sud-europene. Eu, pe de alta parte, ma simteam ca pestisorul in apa, adica, ca acasa, iar acest sentiment surprinzator ma facea si pe mine, la randul meu, sa-mi stramb nasul. Mi se parea ciudat ca ma simteam acasa undeva unde sunt pentru prima data-n viata. Limbajul corporal al persoanelor din grupul nostru era asadar uniform, toti isi strambau nasul, doar ca unul, adica eu, se afla ca deobicei intr-un univers diferit de restul.

Teambuilding-ul era programat zilnic intre orele 10.00 si 13.00, dupa care puteam face ce vroiam. Vremea era cum este la noi la-nceputul lunii Mai. Pe la ora 13, cand terminam "cursurile", toti mergeau sus in camerele lor, se schimbau si fugeau repede-repede la piscina. Eu nu puteam sa-mi inchipui sa mor de frig, asa ca, in loc sa stau cu ei si sa devin o sculptura atractiva de gheata, preferam sa ma plimb prin Estoril. Am gasit, printre altele, un mic magazin cu trabucuri Cubaneze si evident ca mi-am cumparat cateva. Daca aveti ocazia, va recomand Estorilul cu mare placere. Este foarte frumos.

O zi nu am mai avut chef sa ma plimb, asa ca la ora 13, cand toti se grabeau sa se schimbe si sa ajunga la piscina m-am dus si eu sus in camera si m-am schimbat din costum in jeansi, o camase alba bengoasa si o geaca neagra de piele care ma facea sa arat ca unul dintre cei din Oceans Eleven. Pe drum spre piscina m-am oprit la bar si mi-am comandat un Cuba Libre (pentru cititorii pocaiti, Cuba Libre este Bacardi cu Coca Cola) si, pana barmanul mi l-a facut, am aprins unul dintre uriasele mele trabucuri Cubaneze, care aveau o lungime de 15 cm si un diamtru de 3 cm.

Inchipuiti-va ca am iesit afara la eschimoi imbracat super-hollywood-cool, cu ochelari de soare smecheri, cu-n mega trabuc in gura si un Cuba Libre-n mana. Pana si Pablo Escobar ar fi fost gelos de tinuta mea. Instantaneu s-a facut liniste printre eschimoi si pingvinii nu mai stropeau cu apa din piscina. M-am dus si m-am asezat pe un scaun si am inceput sa privesc cum 59 de scandinavi, cel putin in ochii mei, se jucau jocul "cine moare de frig primul". 59 de dezbracati care incercau sa se bronzeze si unul imbracat care savura un trabuc imens se aflau asadar langa o piscina undeva in Estoril atunci cand viata mea a-nceput sa se schimbe.

Cei 59 incepuse la moment dat sa se lege de omul cu trabucul. "Mai Bogdane, nu ti-e cald?" sau "Ce ciudat esti!" spuneau ei. Niciodata nu m-am simtit atat de lasat pe din-afara ca atunci. Aproape ca mi-a venit sa plang de tristetea, deoarece imi doream atat de mult sa apartin si eu undeva. Asa ca le-am intors spatele ca sa nu vada ca, desi ei radeau si glumeau bineintentionat, pe mine chiar ma durea. Cum le-am intors spatele am inceput sa privesc oameni de pe strada, cum se plimbau si, mai ales, cum erau imbracati. Erau imbracati ca mine!

Atunci mi-am dat seama ca nu eu sunt cel ciudat ci ciudatii sunt cei 59 de dezbracati. Portughezii sunt ca spaniolii, care sunt ca francezii, care sunt ca italienii, care sunt ca croatii care sunt ca noi. Pe tera se afla vreo 9 milioane de suedezi, 4 milioane de finlandezi si restul omenirii. Eu semanam cu restul omenirii, desi toata viata am crezut ca sunt ciudat, in clipa aia s-a aprins vestitul bec asupra capului meu si am realizat ca nu-s ciudat. Realizarea ca, de fapt, eram un om normal care traia intre oameni ciudati a fost uluitoare pentru mine. Imi dadusem seama ca poate este loc si pentru mine undeva.

Aceasta concluzie a-nceput un proces in mine, care a rezultat ulterior in mutarea mea in Romania. A durat cativa ani, dar incet-incet mi-am gasit si eu identitatea. Poate este greu de inteles daca esti crescut in tara ta natala si este foarte usor sa ma judeci ca un om irational si chiar iresponsabil. Pentru cei care ma judeca si stiu ca sunt cativa (cel putin doua surori), va provoc sa umblati o zi in pantofi mei.

E greu sa ai vreun habar, atunci cand n-ai nici macar habar despre ce n-ai habar.

B.

PS Daca cineva are chef sa-mi corecteze aceasta postare (si celalalte), astept cu nerabdare mail-urile voastre. Adresa de mail o puteti gasi in profilul meu. DS

miercuri, 26 noiembrie 2008

Lidership

Din nou scriu desi ar trebui sa dorm, dar, din motive pe care doar cateva persoane apropiate de mine le stiu, nu vreau sa ma duc acasa.

Azi am vorbit cu-n prieten bun din Suedia. Il cheama Arto si este fostul meu mentor. Vorbind cu el mi-am dat seama cat de mult am regresat ultimii doi-trei ani, dar recand peste acest lucru, am si-nceput sa ma gandesc la ce vorbeam cu Arto atunci cand locuiam in Suedia. Noi doi vorbeam foarte mult despre lidership, adica manieara in care o persoana pusa-n pozitie de conducere conduce. Sunt de parere ca multi, poate chiar marea majoritatea dintre cei cu pozitii superioare in firme sau in societate, mai ales la noi in Romania, nu sunt lideri in adevaratul sens al cuvantului. Cati dintre oameni cu functii de lider in Romania ar avea urmasi daca n-ar avea posibilitatea sa foloseasca biciul concedieri? Daca iti faci un SRL si angajezi doi oameni, esti lider sau patron? Daca ai bani inseamna neaparat ca esti expert in toate domenile? Daca ai 2,5 miliarde de euro, inseamna ca sti fotbal?

Sunt foarte multi oameni care sunt sefi, patroni, directori, presedinti si tot ce mai este, dar eu indraznesc sa spun ca 95% din ei nu sunt lideri. Un lider trebuie sa conduca o multime de oameni intr-o directie prestabilita folosind uneltele obisnuite lider-ului - biciul si morcovul. Vreau sa spun ca eu sunt absolut convins ca daca li se ia biciul sau morcovul oamenilor cu functii de conducere din tara noastra, ei n-ar mai sti cum sa conduca. Dovada? Parlamentari nostri!

Aproape toti au fost in postura de conducere inainte sa intre in parlament. Acum sau apropiat alegerile si ei au nevoie de voturi pentru a-si mentine functia. Ganditi-va ca nu mai au biciul. Ei sunt nevoiti acum sa ceara voturi de la oameni, dar nu au cum sa-i ameninte cu biciul deoarece nu-i poate da afara din Romania pe cei care nu-i voteaza. Si fara bici ce au facut? Evident! Au exagerat cu morcovul. Au marit salarile profesorilor cu 50%! Incredibil. Adica, sa nu ma credeti un om rau, profesorii ar merita o crestere de salariu chiar cu 400%, dar acest lucru nu este posibil. Nu se poate nici macar o crestere cu 50% atata timp cat romanul nu este dispus sa plateasca mai multe impozite. Acum stam cu toti si ne uitam la circul care a urmat cand acesti neputiciosi incearca sa se scoata fara sa-si asume vreo responsabilitate. Un lider isi asuma responsabilitatea si la bine si la rau - seamana cu un prieten adevarat si este la fel de rar ca un prieten adevarat.

Cea mai populara persoana in functie de conducere din Suedia este directoarea pe Suedia de la IKEA. A fost votata de DAGENS INDUSTRI (echivalentul Ziarului Financiar de la noi sau Financial Times in Marea Britania) Ea si-a inceput cariera lucrand la casele de marcat. IKEA este cunoscuta ca o companie unde poti sa incepi maturand pe jos si sa ajungi director de magazin sau de tara. Ea a fost votata drept cel mai popular sef si cel mai popular lider din Suedia. Este interesant ca ea, desi este marea directoare, cel putin o zi sau doua pe luna se duce si lucreaza la casele de marcat, nu pentru ca trebuie, ci pentru ca vrea. Respect! Un adevarat lider nu se vede mai presus decat cei pe care-i conduce. Un adevarat lider este lider prin fapte si nu prin fite a la Becali, Borcea si tot cum ii cheama. Un adevarat lider nu le cere altora ce n-ar face si el. Daca este nevoie, un adevarat lider este primul care soseste dimineata la birou si ultimul care pleaca. Un adevarat lider spune "faceti asa pentru ca asa am facut eu", "faceti asa pentru ca asa as face si eu" sau ca "faceti asa pentru ca asa fac si eu". Daca un ordin de-a lui nu se incadreaza in aceste trei categori, nu este lider. Poate are o functie de lider, dar nu este lider.

Din pacate peste tot in lume, nu numai in Romania, oameni care prind un loc de conducere, in clipa in care lau prins, nu mai au binele colectivului pe care-l conduc in fata ochilor. Tot ce gandesc este cum sa nu-si piarda functia. Intr-un fel este de inteles deoarece, daca esti pe varful piramidei, singura cale este in jos.

Un adevarat lider nu a cautat lidershipul, ci a fost nominat lider de cei din jurul lui pentru ca a facut doar ce ar vrea sa faca altii pentru el. In asa fel, el poate continua sa ia decizii corecte si cand se afla in varful piramidei, deoarece n-are frica ca-si va pierde functia. Daca tot ce esti in lumea asta este sa fii director la o firma, si tu trebuie sa iei o decizie care tu sti ca este una favorabila pentru colectiv, dar nu si pentru pastrarea functiei tale, vei mai lua acea decizie? Sau iti vei proteja functia? Daca tot ce esti in lumea asta este sa fii director la aceasta firma, atunci probabil esti mult mai dispus sa-ti aperi functia chiar daca colectivul pe care ar trebui sa-l conduci pierde. Asta este adevarata problema al lidership-ului nostru. Sunt niste banci prin lume care si-au dat seama de acest adevar ultimele luni.

Am vazut un film, "Any Given Sunday", in care cineva s-a batut de piept si a spus "I'm a leader", la care cineva i-a raspuns: "Yeah, you're a leader allright, but is there anyone following?" O replica absolut geniala!

B.

P.S Sunt absolut frant si din acest motiv va rog sa treceti peste greselile gramatice... Am scris pentru ca trebuia sa iasa din mine, nu pentru ca scriu corect. D.S

Actiune civica

Asociatia Umanista Romana invita presa la o actiune civica de informare corecta a opiniei publice
cu privire la gravele deficiente ale procesului electoral
care vor conduce la desfasurarea unor alegeri profund nedemocratice in data de 30 noiembrie 2008.

Actiunea va avea loc pe trotuarul din fata intrarii in TVR din Calea Dorobantilor nr. 191 (la intersectia cu strada Ermil Pangrati),
joi 27 noiembrie, intre orele 13.00 - 14.00.

In cadrul actiunii vor fi prezentate presei o serie de detalii legate de faptul ca alegerile din 30 noiembrie, prin felul in care au fost organizate,
incalca grav principiile minimale pentru a putea fi considerate universale, egale si libere.

Alegerile sunt organizate in conditiile:

- unei grave discriminari intre partide
- unei grave discriminari intre alegatori
- unei premiere mondiale: este pentru prima data in istoria alegerilor cand vor participa partide care nu au nici macar o sansa teoretica de a obtine vreun mandat ceea ce anuleaza pretentia scrutinului din 30 noiembrie de a reprezenta alegeri democratice. In aceasta situatie se afla 3 partide din cele 11 care participa la alegeri.
- unui demers ratat de reformare a clasei politice romanesti: Legea electorala nr. 35/2008 cu modificarile ulterioare nu raspunde dezideratului de a reforma clasa politica, ci va genera un si mai mare scepticism din partea cetatenilor asupra clasei politice. Noul sistem adoptat este, pe de o parte, unul original romanesc si contine grave deficiente, iar pe de alta, este deosebit de greu de inteles de catre nespecialisti.


De asemenea, Asociatia Umanista Romana atrage atentia asupra numeroaselor informatii incorecte transmise publicului despre modalitatea de vot din 30 noiembrie.
Cateva exemple:

1. Se vorbeste despre introducerea in Romania a sistemului de vot uninominal la alegerile din 30 noiembrie 2008, in conditiile in care sistemul de vot adoptat nu este un sistem vot uninominal!

Tehnic vorbind este vorba despre sistem proportional cu candidaturi in colegii uninominale. Chiar daca se candideaza in colegii uninominale, acest tip de vot nu poate fi numit uninominal intrucat mandatele nu sunt atribuite conform principiului unui sistem de vot uninominal. Vot uninominal inseamna atunci cand acel candidat care obtine cele mai multe voturi in colegiul sau va obtine mandatul de parlamentar (intr-un tur sau doua).
Or nu aceasta este situatia in Romania, unde mandatele vor fi atribuite nu acelor candidati care obtin cele mai multe voturi in colegiile lor, ci partidelor, in functie de numarul de voturi obtinut de acestea la nivel de circumscriptie judeteana in prima faza de repartizare a mandatelor si, prin redistribuire, la nivel national in cea de a doua faza de atribuire a mandatelor. In esenta, mandatele de parlamentari vor fi atribuite dupa un sistem de calcul utilizat si la alegerile precedente din 2004, prin metoda d'Hondt.
Uneori, castigatorii mandatelor vor fi chiar candidati care au participat la alegeri in alte colegii, din alte judete.


2. S-a vorbit foarte des despre atribuirea mandatelor acelor candidati care obtin 50% plus 1 din voturi, in timp ce legea nu prevede asa ceva.
Aceasta informatie privind atribuirea mandatelor acelor candidati care obtin 50% plus 1 din voturi in colegiile lor a fost larg promovata in ziare si la dezbaterile politice televizate dar ea contravine modalitatii de atribuire a mandatelor de parlamentari prevazuta de Legea 35/2008.


3. Cu rare exceptii, liderii partidelor parlamentare actuale nu au contracandidati puternici in colegiile lor, iar la nivelul capitalei si al multor orase, in functie de apartenenta politica a primarilor, pare sa fi avut loc o intelegere tacita in a avea semi sau non-combat in multe colegii uninominale.
In cartiere sau orase intregi afisele electorale de pe strazi sunt ale cate unui singur partid in proportie covarsitoare. Astfel ca alegerile nu sunt, in realitate, alegeri reale, ci doar mimeaza, stangaci, acest lucru.

Detalii despre aceste aspecte si despre multe altele privind scrutinul nedemocratic din 30 noiembrie 2008 vor fi oferite in cadrul actiunii de informare de maine.

PS: site-ul asociatiei nu este accesibil momentan din cauza unor probleme tehnice.

Remus Cernea
Presedinte
Asociatia Umanista Romana
www.secularhumanism.ro
tualegi.eu@gmail.com
0727.583.594

marți, 25 noiembrie 2008

Prieteni stiu de ce.....

"Esenta prieteniei sta in integritate, generozitate si incredere deplina, ea nu poate banui sau incuraja infirmitatea, singurul fel de a avea prieteni este de a fi prieten."

Ralph Waldo Emerson (1803-1882)

Un citat pentru cei care se simt singuri si nu stiu de ce.

B.

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

Padurea arde, dar vine trenul?

De o luna urmaresc cu mare interes bursele prin lume si aceasta saptamana, pana vineri cu vreo ora inainte de inchidere, bursele in SUA au avut un trend usor descendent. Cu o ora inainte de inchiderea burselor din SUA, presedintele Obama a anuntat viitorul ministru de finante. Aceasta nominare a injectat speranta in randul investitorilor si ei, daca va vine sa credeti, au inceput sa investeasca (!), crescand asadar DOW-ul cu 6,5% intr-o ora si-un pic.

Am citit ca brokerii de pe bursa din New York, cei pe care-i puteti vedea-n filme urland "sell" sau "buy", spun, mai in gluma mai in serios, ca toata lumea vede lumina la capatul tunelului, doar ca nu se stie daca chiar este sfarsitul tunelului sau daca sunt farurile unui tren care urmeaza sa ne zdrobeasca. Politicienii si presedintii bancilor nationale din intreaga lume trebuie sa arate consumatorilor si investitorilor ca lumina la capatul tunelului este intr-adevar sfarsitul crizei si nu prabusirea economiei mondiale. Economia mondiala n-are nevoie de comentarii precum cele facute de prim-ministrul Marei Britanii Gordon Brown, care in urma cu ceva vreme a confirmat ca Marea Britania se afla-n recesiune. Toti si-au dat seama deja de aceasta realitate si toti mai de graba vreau sa auda ceva despre vestita lumina la capatul tunelului. Vine trenul sau ce?

Ca o mica paranteza trebuie sa spun ca nu m-a surprins ca-n ziua urmatoare, lira sterlina a suferit cel mai sever atac din ultimii 37 ani.

Este atat de evident ca singura cale de scapare din aceasta criza economica este ca politicienii sa-i injecteze pe investitori si pe consumatori cu speranta si sa-i asigure ca nu este sfarsitul lumii, pentru ca-n momentul de fata toti vorbesc despre sfarsitul lumii, iar pentru unele firme este intr-adevar sfarsitul lumii. Acele firme sunt cele care, ani la rand, au fost tinute-n viata pe cale artificiala de contabili creativi si de credite acordate de catre banci care au crezut ca economia va creste-n continuare si cu aceeasi viteza pana la nesfarsit. Multe dintre marile compani din lume au avut conduceri care au avut doar bonusuri financiare in fata ochilor. Daca conduci o firma cu angajati, ai o responsabilitate fata de ei si fata de proprietari. Firma trebuie sa mearga, iar tu ca director trebuie sa o faci sa mearga si sa mearga pe bune si nu doar pe hartie, altfel o patesti asa cum au patit-o multe banci.

O mare parte din cresterea burselor in ultimi ani a fost speculativa, bazata pe iluzia ca economiile mondiale vor creste cu aceeasi viteza pana la nesfarsit. Vara trecuta ascultam cum un politician ii asigura pe ascultatorii postului de radio Realitatatea ca-n Romania nu va fi nici o cadere pe piata imobiliara. Daca ore-ntregi conduci cu peste 180 km/h, de pilda pe autobahn in Germania, si trebuie sa reduci viteza la 110 km/h sau 90 km/h, ai sentimentul ca te-ai putea cobora din masina si alerga mai repede. Conducand cu 180 km/h este foarta inspaimator primele 30-40 de minute, pot spune acest lucru din propria experienta, dar dupa vreo jumatate de ora creierul se obisnueste cu viteza cu care peisajul trece pe langa tine si viteza nu mai pare asa de mare - devine o viteza "normala". Acel politician a condus cu 180 km/h de multa vreme si mintea lui credea ca 180 km/h este o viteza "normala". Economia a crescut cu 180 km/h ultimii ani, iar marea majoritatea politicienilor si expertilor din intreaga lume ne-au tot asigurat ca aceasta crestere este normala. Acum adevarul ne arata ca cresterea economica, de fapt, a fost nesanatoasa si anormala, sustinuta nu prin productivitate, ci prin speculatii si o consumatie bazata in prea mare masura pe credite.

Asa cum padurile ard pentru a face loc pentru copaci noi si sanatosi, asa arde acum lumea financiara pentru a face loc pentru firme sanatoase si noi directori de firme cu-n lidership si management puternic care poate aduce cresteri economice reale si nu doar "pe hartie".

B.

marți, 18 noiembrie 2008

Schopenhauer si Jefferson la Casino

“Caracterul omului poate fi dedus din manifestarile lui marunte. Pentru lucrurile importante oamenii isi iau precautii; in gesturile mici ei se manifesta dupa natura lor si fara a-si da osteneala sa se mai ascunda .”
Arthur Schopenhauer

"Onestitatea reprezinta primul capitol din cartea intelepciunii."
Thomas Jefferson

Nu stiu de ce, dar simt ca aceste doua citate au fost importante pentru mine ultima vreme, iar azi, vroiam sa mai scriu si eu cate ceva, dar chiar n-am putut sa scap de aceste doua citate si nu stiu de ce nu le-am putut scoate din cap - este foarte, foarte ciudat si foarte irelevant pentru ce urmeaza...

Azi am avut o zi lunga si simteam melancolia obisnuita, care ma caracterizeaza atunci cand a venit timpul sa dorm, cand un tip de la masa langa a mea ma-ntreaba cat este ceasul. I-am raspuns foarte rezervat, deoarece parea un pic suspect omul. Suspiciunile mele sau dovedit inspirate atunci cand imi spune, cu un ton care dezvaluie o disperare neagra si adanca, ca a pierdut 1400 de lei la casino. Se vede clar ca aceasta suma nu este una confortabila pentru el. Eu ma gandesc ca s-a dus salarul si acuma sta aici pentru ca nu stie cum sa se duca acasa sa-i spuna nevestei ca a pierdut salarul...

Cat de mult ma-ntristeaza prostia asta cu casino-urile noastre. Sunt prea multe si au voie sa faca o reclama prea agresiva si chiar falsa. Exista un adevar: La jocuri de casino, matematica spune ca pierzi. Viteza cu care-ti pierzi bani depinde de joc, dar matematic vorbind, NU AI CUM SA CASTIGI!!!! Din cate stiu eu, de exemplu la ruleta vreo 6% din banii tai raman la cazino, adica, pierzi 6 lei din fiecare 100 de lei pe care-i mizezi la ruleta. Nu exista sisteme, n-ai cum sa fii mai smecher decat casino-ul. Totul este construit cu scopul ca banii tai sa ajunga, intr-un final absolut si inevitabil, in buzunarul casino-ului. Poti sa ai noroc, intr-adevar, dar cu cat mai mult timp petreci intr-un casino, mizand bani pe tampenile de-acolo, pierzi fara discutie. Cate persoane, care au castigat sume mari la ruleta, nu mai joaca niciodata dupa ce au castigat?

Inapoi la omul de la masa de langa mine. Este atat de tragica situatia lui. Limbajul lui corporal urla ca a pierdut totul. Iar el va mai pierde totul de multe ori de-acum incolo. Este o boala si trebuie tratata ca atare. Acesti oameni nu mai detin controlul asupra vietii lor si, ca heroinistii, fac chestii din ce-n ce mai costisitoare si daunatoare pentru ei si societatea in care traiesc. Ei sunt dependenti si este o dependenta creata de promisiuni false si, in multe cazuri, de o saracie coplesitoare. Acesti oameni au nevoie de ajutor si sunt studii facute care arata ca, din punct de vedere ale finantelor puplice, este mai rentabil sa-i ajuti pe acesti oameni decat sa-i pedepsesti. Pentru ca ei, oamenii prinsi-n mlastina neoanelor ale salilor cu jocuri de noroc, nici daca ar vrea nu se pot lasa, iar problema lor nu este doar problema lor ci si a familile lor si victimele lor. Ma umplu de groaza cand trec prin centrul Bucurestiului si vad casino-uri practic perete-n perete. Ma gandesc la vietile care zilnic se spulbera in acele gauri negre a omenirii.

De ce putem regula piata de tutun, iar casino-urile se pot comercializa ca niste locuri unde toate visele tale se vor implini? Sunt mai multi oameni care arata cool cu o tigara in gura decat care castiga premiile promise de catre casino-uri. Si totusi avem casino-uri peste tot unde te uiti, in timp ce nu mai prea vezi reclama de tigari...

B.

Ps Cum naibii se scrie casino in romana? Cazino? Casino? Casino-uri sau cazinouri? Cineva? Ca nu pot sa-mi dau seama, dar asta mi-a trebuit...sa scriu cand trebuia sa dorm...noapte buna DS

luni, 17 noiembrie 2008

Protest - Marti 18 nov 2008, ora 13.00 - Centrul de Informare al Comisiei Europene la Bucuresti

Am primit un mail cu o invitatie care merita onorata. Mai jos gasiti mail-ul...


Asociatia Umanista Romana organizeaza marti, 18 noiembrie, intre orele 13.00 - 14.00,
o actiune civica de protest in fata Centrului de Informare al Comisiei Europene la Bucuresti
(Calea Victoriei nr. 88, langa Biblioteca Centrala Universitara).

Tema actiunii o reprezinta gravele deficiente ale sistemului electoral actual care genereaza discriminari grave atat intre partide cat si intre alegatori.
Scrutinul din 30 noiembrie nu va putea fi considerat unul democratic intrucat in Romania nu vor avea loc alegri universale, egale si libere...

Detalii puteti citi aici:
http://www.secularhumanism.ro/index.php/lang-ro/comunicate-de-presa/36-motivele-principale-pentru-care-alegerile-din-30-noiembrie-2008-nu-pot-fi-considerate-democratice

Detalii despre demersurile intreprinse de Asociatia Umanista Romana gasiti aici:
http://www.secularhumanism.ro/index.php/lang-ro/comunicate-de-presa/38-asociatia-umanista-romana-petitioneaz-cncd-si-avocatul-poporului

O alta tema la fel de grava, pe langa viciile legale ale sistemului electoral, este ca, in realitate, pe 30 noiembrie 2008, nu va fi vorba de alegeri reale.
Noul sistem de vot nu va conduce la reformarea actualei clase politice, ci va perpetua actualele partide cu aproximativ aceiasi lideri.
Practic vom asista la un "inghet" al vietii politice romanesti dominate in continuare de aceleasi figuri.
Marile partide au inteles primele acest lucru, in marea majoritate a colegiilor inregistrandu-se o situatie de semi sau non-combat.
Liderii marilor partide nu au contracandidati notabili, iar campaniile electorale sunt realizate adesea
predominant pentru cate un singur partid in cate un colegiu sau in cate un sector din Bucuresti.

Spre exemplu, sectorul 3 din capitala are dispuse pe strazi, in proportie de peste 90%, afise si postere electorale PDL (primarul acestui sector fiind de la PDL),
sectoarele 2 si 5 au in aceeasi proportie afise si postere electorale PSD (primarii fiind ai acestui partid),
iar aproximativ acelasi lucru se petrece in sectorul 1, controlat de PNL (unde primar este un reprezentant al PNL).
Fenomenul se repeta in mare masura la nivel national, in functie de partidele care controleaza primariile locale.

O astfel de situatie graieste de la sine despre faptul ca alegerile din 30 noiembrie nu sunt alegeri reale, ci doar mimeaza, stangaci, un proces electoral.
Intregul proces electoral actual reprezinta un imens pas inapoi pentru fragila democratie din Romania.

Remus Cernea
Presedinte
Asociatia Umanista Romana
www.secularhumanism.ro
tualegi.eu@gmail.com
0727.583.594

duminică, 16 noiembrie 2008

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Nota politicienilor

Eu sunt de parerea ca ceea ce face omul si nu ceea ce zice arata parerea lui adevarata despre ceva sau cineva. Stateam acum cateva zile si ma gandeam daca nu cumva exista o miscare populara, post-revolutionara, care ar putea da o nota politicienilor din era post-revolutionara, cand, brusc, m-a lovit urmatorul gand:

Cati romani suntem? Vreo 23 de milioane? Cati au ales sa plece din tara din cauza scarbii, mizeriei sau foamei? Vreo 4 milioane? No' bine....

4.000.0000/23.000.000=0,17391304

Acest calcul simplu arata ca circa 17,4% dintre romani, adica aproape unul din cinci, au ales sa plece pentru ca n-au mai crezut ca exista un viitor pentru ei aici-n tara unde sau nascut. Aproape unul din cinci romani platesc acum impozite in alte tari decat in tara noastra, contribuind asadar la cresterea bine-starii altora si nu a Romaniei. Majoritatea dintre cei care au plecat au stiut ca prin a pleca, doar schimba pauperitatea de-aici cu cea de-acolo si au ales, totusi, sa plece. In ce hal s-a condus tara mea, daca unii prefera sa traiasca in corturi prin Spania sau Italia decat sa ramana in Romania? Acest lucru este o tragedie nationala si un esec mizerabil TUTUROR politicienilor din 1990 pana-n prezent, indiferent de ideologie.

Dar cine ar putea sa remedieze situatia?

PRM sau PNG? Hahaha, ma lasi! Sa fii xenofob nu-nseamna ca esti capabil sa conduci o tara, domnilor Vadim, Funar si Razboinicul luminii, si nici ca sunteti patrioti - inseamna doar ca sunteti....xenofobi.

Atunci PSD?

Socialdemocratia in Suedia a asigurat un nivel minim de trai pentru cetateni. Guvernul suedez este obligat prin lege sa asigure un nivel minim de trai tuturor care solicita acest ajutor, insemnand practic ca toti sunt asigurati o locuinta si bani pentru a plati necesitatile vietii precum mancare, haine, incalzire si telefon(!). Este aproape imposibil sa ajungi sa dormi sub poduri in Suedia. Cei care totusi dorm sub poduri chiar n-au nici un interes sa traiasca o viata normala, sunt drogati sau alcolisti si nu le pasa de ajutorul oferit de catre guvern sau de situatia lor in viata. Suedezii se mandresc de faptul ca nu poti sa ajungi "pe strada" si sunt constienti (si de-acord) ca pentru asta platesc printre cele mai mari impozite din lume - cred ca se numeste responsabilitate civica in limba romana. Socialdemocratii in Suedia au castigat o data alegerile cu sloganul "daca suntem la putere vom mari impozitele". Problema in Suedia este ca multi profita de acest lucru si sunt multi oameni foarte neproductivi.

In schimb, la noi, asa-zisa socialdemocratie a creat un maxim de profit pentru o minoritate in timp ce altii dorm pe unde apuca. N-au plecat toti de la zero in 1990? Chiar am auzit unul dintre asa-zisii socialdemocrati, cineva care a fost acolo-n 1990 imediat dupa revolutie, spunand ca "am vrut sa cream milionari romani, sa nu vindem tara strainilor" (da, este un citat, exact asa a spus dansul!). Am trait toata viata mea in o tara socialdemocrata, Suedia, si vreau sa spun ca nu-s socialdemocrat, dar totusi imi permit sa spun ca in Romania nici socialdemocrati nu-s socialdemocrati...

Atunci PNL, PD si ce-a mai ramas? Au fost foarte productivi la putere. In fiecare zi ne-au intretinut prin certurile lor in media. Trebuie sa fie fascinant sa privesti cum unii isi spale rufele in puplic, ca altfel nu-mi explic de ce media-i mai baga in seama. Emisiunea Big Brother sau Cotroceni? Hmm...

Noi inca n-am avut o persoana care a putut sa ne inspire incredere-n viitor, un Ataturk sau un Lech Walesa, un politician care este politician pentru ca vrea sa fie in slujba poporului, o persoana despre care se poate spune peste 100 de ani ca a-nceput constructia Romaniei moderna - cea democratica si prospera. Exista azi un politician, pentru care merita s-a ridicam o statuie sau s-a numim o strada? Poate este unul la Cluj. Pe scena politica romana, pana-n momentul de fata, au fost oameni care au vazut puterea ca un mod de-as mai face inca o caruta de bani sau de-a mai scapa de niste dosare si ma tem ca acest lucru nu se va schimba cu aceste alegeri.

Politicienii nostri, in general, devin politicieni pentru ca vad posibilitatea de-a trece o parte din bugetul statului in propriul buzunar. Sa fii politician in Romania nu este nimic altceva decat o ideie de afacere, iar asta ma-ntristeaza mult, deoarece sunt mandru ca-s roman si cred ca tara noastra si noi ca popor avem potential. Pacat ca inca n-am scapat de parazitii vremurilori vechi.

Cum ar fi fost Romania daca fosti membri PCR n-ar fi avut voie sa candideze la nici-un post de conducere? N-as putea sa dau un raspuns, dar cum este acuma, ma pot doar intreba cat este 17,4% din nota 10?

Nici macar nota 2...

B.

joi, 13 noiembrie 2008

La vot romaaaanule....

Merg uneori cu taxi-ul, iar de fiecare data cand vine vorba de politica toti soferii spun lucruri de genul "ca nu conteaza alegerile, ca toti sunt la fel, ca toti sunt hoti". Apoi eu intreb, inutil pentru ca stiu deja raspunsul, daca cumva dumnealui a votat. Raspunsul este aproape de fiecare data nu. "Pai nene ce rost are, daca toti sunt la fel...."

Pai daca stai acasa pe google, sau prin parc ragaind nepasator cand dai duble si nu te duci si tu la vot, n-ai dreptul sa protestezi. Daca nu votezi inseamna ca esti de-acord cu oricine care castiga. Bine, nu le zic asta, dar cam asa gandesc...

De cate ori i-am auzit pe Clujeni facandu-l in toate felurile pe fostul primar Gheorghe Funar. Interesant este faptul ca el a fost reales de doua ori, conducand asadar orasul 3 mandate. Dupa ce si-a pierdut functia s-a ales cu vreo doua sute de dosare penale? In medie cam 66,7 de dosare pe mandat....si Clujenii care tot zic ca dansul n-a facut nimica...

A furat Videanu? Pai cine la votat?

A omorat Iliescu oameni la mineriade? De ce l-am lasat sa stea atatea mandate? De ce mai este un om liber? De ce este dansul presedinte de onoare intr-un partid cu pretentii la guvernare, si, ce este si mai important, ce spune acest lucru despre acest partid?

E necivilizat Basescu? De ce nu l-am votat afara din functie atunci cand am avut posibilitatea?

Ma gandesc ca suntem inca afectati de acele vremuri, cand, daca vroiai sa traiesti, trebuia sa stii sa n-ai o parere diferita de parerea Conducatorilor. Cea mai mare lipsa in tara noastra este lipsa de curaj si responsabilitate civica si nu de bani sau de civilizatie, desi ducem lipsa si pe acel front. In Romania, majaoritatea oamenilor civilizati tac prin universitati pentru ca nu le plac scandaluri, iar aceasta tacere “civilizata” le da mana libera celor care urla cel mai tare si care au cel mai mult tupeu - gen razboinicul luminii.

Dar ce sa facem si noi? Nu poti depune un vot blanc in Romania, deoarece se anuleaza. Acest lucru este o mare prostie fiindca acest mod de-a protesta in ziua alegerilor este considerat un drept democratic in alte tari. Un vot blanc este un semn de protest fata de clasa politica iar romanii nu au acest drept! Adica, NEAPARAT trebuie sa-ti placa cineva dintre candidati ca sa poti depune un vot valid? Daca nu-ti place nici unul dintre candidati, n-ai dreptul sa depui un vot care se contabilizeaza in statistica? Cred ca exista cativa cetateni prin tara, cu drept de vot, care se incadreaza in aceasta categorie, voi ce ziceti?

In Suedia am fost invatat ca daca nu-ti place niciunul dintre candidatii de pe liste, atunci depui un vot blanc, adica, votezi, dar nu votezi cu niciun candidat. Acest vot este valid si se prezinta si in statistica si-n rezultate, deoarece se considera ca un protest fata de clasa politica. Dreptul la un vot valid apartine tuturor cetatenilor, nu doar cei care le place unul dintre candidati...

Ar fi interesant daca s-ar contabiliza si voturile albe. Ar fii cateva, voi ce credeti? Probabil ar castiga alegerile....

B.

vineri, 7 noiembrie 2008

SUA

Trebuie sa zic....

Barrack Obama e noul presedinte. Bravo! Acum intrebarea este nu ce poate face el pentru americani, ci ce pot americanii sa faca pentru el.

Obama a mostenit un horror financiar de la niste idioti xenofobi care si-au bazat decizile importante pe sentimentul in stomac (asa zisa "gut feeling") si pe dorinta prietenii lor de a-si mari continutul in propriul portofel. Sora mea a trait in Texas si am fost la ea in vizita. Te iei de cap cand ii auzi pe texani vorbind. Toti sunt ca Bush, traind viata intr-un absolutism de gen "daca nu esti cu mine, esti impotriva mea", care, de altfel, este o doctrina folosita de multi bine-cunoscuti tirani al istoriei. Iar cand aud aceasta doctrina de la presedintele unei tari care cica conduce lumea libera, nu ma mir ca-ncep sa cred in viziunea Orwelleasca. Idioti! Adica "daca nu esti prietenul meu devi automatic dusmanul meu, iar eu am cel mai puternic aparat militar din lume la dispozitia mea asa ca, vrei sa fi prietenul meu"? Mie imi placea SUA pentru ca punea valoare in cuvantul libertate si pentru ca a invatat omenirea ca libertate inseamna dreptul de-a alege, dreptul fiecaruia de-a fi pro sau contra. Bush si golanii lui au diminuat valoarea acestui cuvant prin brilianta si foarte originala inventie "Department of Homeland Security". De ce nu STASI sau KGB? Care e diferenta?

Daca domnul Obama ar vrea sa faca ceva pentru mine, l-as ruga sa restaureze valoarea in cuvantul "libertate".

Americani pot rezolva aceasta criza prin a-si trai viata cat se poate de normal, fara ganduri la criza financiara, facand cumparaturile de sarbatori ca si cum nimic s-ar fi intamplat. Sarcina lui Obama va fi sa creeze noi reguli de joc pentru a evita o asemenea criza pe viitor si de-a spori incredere atat pe piata interbancara cat si printre oameni de rand, cetatenii care consuma. Ei trebuie sa constientizeze ca vor avea bani si peste o luna, adica salar, iar citind media, totul pare atat de negru incat incep sa cred vom muri de foame cu totii. Ramane de vazut daca-ntr-adevar Obama este omul care ne va putea explica tuturor ca lumea n-ajuns la un sfarsit doar pentru ca directorii unora dintre bancile americane, in loc sa-nvete economie la facultate, fumau iarba impreuna cu Tufisa (Bush).

Din pacate acum noi, restul cetatenilor, chiar daca suntem cetateni UE, ne trezim ca suntem nevoiti sa platim din propriul venit pretul cretinismului bancar si republican din SUA. Nu-s socialist, nici comunist si nici macar nu-s anti-american.

Doar ca nu-mi plac hotii.

B.

O viata echilibrata

De mult timp m-am tot gandit la cat de important este sa avem echilibru-n viata si cat de mult inseamna acest lucru. Eram in Cluj marti, vroiam sa merg la meciul din Liga Campionilor CFR-Bourdeux si sa rezolv niste alte treburi. Rezolvasem treburile si stateam la o terasa pe Eroilor, savurand o cafea si o vreme impecabila, cand mi-am adus aminte de o carte pe care am citit-o acum cativa ani si care a fost pe aceasta tema. Din pacate si cu multa rusine, nu-mi aduc aminte numele autorului cartii, insa titlul a fost mereu de neuitat: “How to want what you have and have what you want” (ce va de genul, Cum sa-ti doresti ce ai si sa ai ce-ti doresti…)

Este o carte despre dezvoltarea personala si ca toate cartile de acest tip a fost plina de conceptiile si anecdotele bine-cunoscute pentru a obtine “succes” in viata sau in cariera, gen sa fii mereu pozitiv, sa te concentrezi asupra telurilor tale si asa mai departe. Sfatul meu favorit este cel ca fiecare sut in fund este un pas inainte si nu o flegma–n bot asa cum simt eu de fiecare data cand mi se-ntampla sa nu reusesc sa realizez ce-mi propun. In fine. Imi aduc aminte ca eram pe aeroportul din Manchester in Anglia si aveam multe ore de asteptat pana la decolare. Am cumparat aceasta carte si m-am asezat la o cafenea si am inceput sa citesc. Dupa vreo doua ore de lectura am ajuns la capitolul care prezenta ipoteza scriitorului. Eu am ramas ferm convins ca este o identificare adecvata al motivelor lipsei si nefericirii in viata oamenilor si ca se poate aplica si pe plan individual cat si pe plan colectiv.

Ideea era urmatoarea, si acestea nu-s cuvintele scriitorului, nu-l citez, ci incerc doar sa explic esenta cu cuvintele mele, asa cum sunt ele. Ideea era ca omul are trei nevoi de satisfacut. Aceste trei nevoi pot fi vazute ca niste cazi, care, prin tot ce facem in viata, pot fi umplute cu apa. Omul in general incearca sa se autodepaseasca, asadar aceste cazi pot fi umplute pana la nesfarsit.

Cada numarul unu este cea care contine nevoile materialiste precum bani, casa, masina, vacante, mancare, fite, cariera si asa mai departe.

Cada numarul doi este nevoia intelectuala, sa ai provocari in viata, sa evoluezi-n ceva mai mult decat ce esti acuma, sa fii iubit si sa poti sa iubesti. Cum a raspuns Jean-Luc Picard, capitanul navei Enterprise din serialul Star Trek, la intrebarea ce inseamna sa fi om: "To be human is to try to improve yourself” (sa fii om inseamna sa incerci sa te imbunatatesti). La acest lucru ma refer atunci cand spun nevoi intelectuale, adica, sa incerci sa devii un prieten mai bun, un parinte mai bun, un sot sau sotie mai buna, un iubit mai bun, un coleg mai bun, un cetatean mai bun si asa mai departe.

Cada numarul trei este nevoia spirituala, nevoia de-a crede-n ceva. Vreau sa repet ca acest blog nu este un blog evangelistic, dar totusi vreau sa sustin ca este absolute necesar pentru oricare dintre noi sa credem in ceva mai mare decat noi, mai puternic decat noi, care ne poate da speranta in situatii fara speranta si care ne fereste de hibris atunci cand ne merge bine. O forta divina care ne aminteste ca suntem doar oameni si, ca atare, avem niste limite.

O persoana cu adevarat fericita se poate auzi strigand cum ca totul este perfect, munca, bani, dragoste...totul e perfect...sa si invatat o limba noua! Ei, aceasta persoana n-a facut altceva decat sa obtina un relativ echilibru-ntre cele trei cazi. Dar marea majoritate nu gandesc asa, nu incearca sa obtina acest echilibru si ca atare nu-nteleg de ce se simt singuri si nefericiti. Iata doua exemple care arata cea ce vreau sa zic.

Primul exemplu este un tip pe care l-am cunoscut pe vremea cand lucram in vanzarii si marketing. Ne-am intalnit pentru ca eu vroiam sa-l recrutez in echipa mea. Inainte de-a porni cu vrajala mea, am vorbit un pic despre viata lui in general. Mi-a spus ca nu-i merge asa de bine. Nu are bani, asa ca traieste din ajutorul social. Neavand bani nici nu prea facea multe, statea mai mult prin casa si se uita la televizor sau juca playstation. Dar, a marturisit el, noroc ca am credinta mea in Dumnezeu. Omul nu turna apa decat in cada numarul trei, cea cu nevoile spirituale. I-am spus ca si eu sunt credincios, motiv pentru care am discutat cateva minute despre religie, dupa care am trecut la "treaba". Eu eram acuma convins ca el se va lasa recrutat. Pai, eram frati, nu? Recunosc ca am fost un ipocrit "pacatos" ca am gandit asa in acel moment, dar chiar asta mi-a trecut prin cap! In fine, i-am prezentat oportunitatea si i-am explicat ca poate sa faca ceva concret pentru a-si imbunatati viata. Raspunsul lui a fost ca nu este interesat de asa ceva, ca s-a rugat si ca se va ruga-n continuare la Dumnezeu si ca are-ncredere ca numai Dumnezeu-i va putea rezolva aceasta situatie gastronomica mai putin placuta (imi spusese ca uneori n-avea bani de mancare). Am ramas mut! Cei care ma cunosc stiu ca asta nu se-ntampla prea des, dar efectiv nu mai stiam ce sa-i mai zic. Imi venea sa-i dau doua palme ca sa-si revina. Si eu sunt credincios, dar asta nu-mi da dreptul sa fiu un parazit in societatea-n care traiesc. Ma gandeam sa-i bat un apropo cum ca poate Dumnezeu m-a trimis la el cu aceasta oportunitate, ca un raspuns la rugaciunile lui. Dar m-am abtinut deoarece pana si ipocrizia unui vanzator cunoaste niste limite. Asa ca i-am multumit pentru timpul acordat si l-am lasat sa se-ntoarca acasa, ca sa mai toarne apa in cada numarul trei. Omul era nefericit, chiar asa mi-a spus, iar el incerca-n continuare sa iasa din aceasta nefericire prin a turna si mai multa apa intr-o singura cada, neglijand celelalte doua. Cum e vorba aia, doar un idiot face acelasi lucruri si se asteapta rezultate diferite? Nu a fost vorba de raspunsuri la rugaciuni in cazul lui, dar aia este o alta poveste...

Al doilea exemplu este Kurt Kobain. Kurt Kobain a fost un rebel. A facut cariera fiind impotriva normelor societatii. El a fost sarac si-si dorea sa aiba mai multi bani, sa aiba succes si sa fie cunoscut. El si-a petrecut toata viata carand apa si turnand-o in cada numarul unu, neglijand astfel celalalte doua cazi, precum crestinul mentionat mai sus. La moment dat a observant ca oricat de bine-i merge cariera, oricat de multi bani si fani ar avea, nu-i suficient pentru a umple acel gol in suflet cu care a trait toata viata, asadar s-a impuscat, lasand o nevasta si un copil in urma sa. El chiar a spus cu putin timp inainte sa comita acest act de lasitate ca golul in el creste deodata cu cresterea succesului si ca a ajuns sa nu-l mai ajute drogurile.

Eu cred ca multi oameni fac greseala asta. Cea mai obisnuita greseala este materialismul, cada numarul un, goana dupa jucarii cum mai spun eu uneori, oamenii-si petrec zilele turnand apa in cada numarul unu, neglijand cada nr 2 si 3 cu niste cuvinte de genul: "n-am timp", "mai tarziu", "n-am nevoie", "nu-s asa" "trebuie sa fi un pic de egoist in lumea de azi" etc etc. Ei justifica astfel aceasta alegere gandindu-se ca daca mai strang inca o caruta de bani sau daca mai urca inca o treapta in cariera problemele se vor rezolva, nevasta/sotul ii va iubi si vor fi fericiti. Asa ca mai toarna apa in cada numarul unu, iar celalalte raman goale sau aproape goale. Pana la urma acest dezechilibru devine atat de mare astfel incat totul se prabuseste si se manifesta in divorturi, violenta, alcolism, obezitate, probleme de sanatate si un sentiment de singuritate fara sfarsit, probleme cunoscute si obisnuite in societatea moderna. Lipsa de echilibru este omniprezenta in viata majoritatii oamenilor si, in unele cazuri, rezulta in fapte tragice cum a fost sinuciderea lui Kurt Kobain, sau, ce a fost si mai tragic decat moartea lui, ca un copil ramane fara un parinte din prostia celui din urma.

Ce cred eu? Pai eu cred ca multi credinciosi n-ar trebui foloseasca credinta ca motiv sa fie lenesi si sa nu faca nimica. Sunt de parerea ca multi oameni care au doar bani si cariera in fata ochilor ar trebui sa mai citeasca o carte, sa mai sune un prieten, sa mai ajute pe altcineva decat ei insisi. Le propun sa incerce sa fie mai altruisti din cand in cand.

Nu cred ca este posibil sa ai un echilibru perfect intre cazi, dar cred ca o persoana este mult mai fericita si are mult mai multe de oferit si de primit de la viata, daca nu lasa dezechilibrul intre cazi sa devina prea mare. Cred ca echilibrul aduce pace, liniste, implinire si fericire-n viata unei persoane.

Dar cum sti daca dezechilibrul intre cazi este prea mare?

Pai …du-te-n baie sau pe hol sau oriunde ai avea o oglinda. Priveste-te-n ochi si intreaba-te cu vocea tare:

Sunt cu adevarat fericit? Apoi alege daca vrei sa te minti singur in continuare.

Cum se aplica asta pe plan colectiv? Pai…am sa scriu mai-ncolo despre o tara echilibrata. Nu acuma pentru ca imediat vor deschide bursele din SUA. Scuzati-mi greselile gramaticale si asa...sper sa fie din ce-n ce mai putine.

B.

luni, 3 noiembrie 2008

Singuritate

De cand ma stiu, am crezut ca cunosc singuritate, ce inseamna si cate ravagii poate provoca in viata unei persoane. Dar m-am inselat. Adevarata singuritate am cunoscut-o abia in ultimele douazeci-si-ceva de luni. Am fost invatat de doi profesori ce-nseamna sa fii cu adevarat singur. Recunosc ca mesajul lor n-ar fi avut acelasi impact fara tendintele mele masochiste si usurinta cu care am renuntat la propriul orgoliu si propria demnitate.

Cei doi profesori sau completat perfect atunci cand si-au unit puterile pentru a-mi arata chipul si infernul unei singuratati a carei existenta o refuzam. Cu ajutorul si rabdarea celor doi profesori m-am izolat, am ignorat orice nevoie de contact cu alte fiinte umane, m-am indepartat de cei care ma iubesc, de familia mea, de rudele mele si de persoanele care vroiau sa-mi fie prieteni. Am ajuns sa cunosc solitudinea plimbandu-ma pe strazile orasului cu mainile in buzunar si privirea intoarsa spre-nauntru, spre haosul gandurilor mele. La un moment dat, in mijlocul tristetii si neputintei mele, am gasit raspunsul la eterna mea intrebare: Cine sunt eu?

Sunt un om si un copil al lui Dumnezeu. Sunt acasa in strainatate si strain acasa. Sunt un altruist cu prea multe tendinte egoiste. Sunt un om bun care a facut multe rele sau poate sunt un om rau care vrea sa faca multe lucruri bune. Am cunoscut ura dar n-am lasat-o sa creasca in mine. Am ales sa iubesc atunci cand puteam sa urasc. Am esuat atunci cand toti credeau ca aveam succes si am avut succes cand toti credeam ca esuam. Sunt incapatanat si bleg in acelas timp. Am constientizat lipsele mele si mi-am amintit de atuurile mele. Am realizat ca mai am mult de oferit, multe de facut si multe tepe de luat.

Refuz sa-mi traiesc viata evitand durere sau tepe. Dorinta mea de-a castiga este mult superioara fricii de a pierde. Traiesc pentru a ma misca spre ceva si nu invers. Vreau sa castig si nu sa evit sa pierd. Iar acum stiu ca pot suporta consecintele.

N-as vrea sa fi trecut prin viata fara sa-i fi cunoscut pe cei doi profesori. Ei doi, Bucurestiul si celalalt care va ramane anonim, au ajuns sa-mi fie foarte dragi. M-am invatat sa-i apreciez pentru ceea ce sunt si nu ce-mi imi doresc eu sa fie, si daca nu i-as fi cunoscut pe cei doi profesori de-ai mei, as fi murit fara sa ma cunosc. Din pacate profesorul anonim a plecat din viata mea, dar Bucurestiul va ramane in viata mea, chiar daca voi locui in el sau nu.

Vorba lui Mike "The mouth" Matusow...si sunt cat de cat sigur ca scrie si prin Biblie: Sunt un om bun si unui om bun doar lucrurile bune i se cuvin!


B.

Adevarul, prietenie si curaj

Adevarul, prietenie si curaj

"Tot ce spui, atât altora cât şi ţie, să fie adevărat – iată ceva ce nu poate fi întotdeauna sigur, deoarece poţi greşi; dar se poate şi trebuie întotdeauna să fii sigur că ceea ce spui e sincer pentru că de asta îţi poţi da seama imediat." Immanuel Kant

Parerea mea este ca avem nevoie de mult curaj pentru a fi sinceri cu cei din jurul nostru. Un curaj pe care multi nu-l au si ascund aceasta lipsa invocand tot felul de pretexte. Am facut-o si eu si chiar nu-s mandru de acest lucru. Eu nu ma pot gandi la un alt act pe care-l poti face, care sa arate mai mult respect si mai multa apreciere, decat sa le spui prietenilor adevarul. Oricat de crunt sau incomod ar fi acel adevar.

Am cateva intrebari: Esti o persoana aroganta daca ceri sinceritate de la oamenii din jurul tau? Pentru ca cerand sinceritate implicit ceri si sa te respecte, ceea ce, de fapt, nu poti cere ci doar castiga? Esti un nesimtit daca te superi atunci cand afli ca ei n-au fost sinceri, realizand in acelasi timp ca nu esti respectat de ei?

Poate sa ceri adevarul de la cineva este sa ceri prea mult, deoarece adevarul necesita acea cantintate de curaj. N-ar trebui sa judecam oameni pentru ca le lispeste curaj in anumite situati. Daca intr-adevar te consideri prietenul lor, n-ar trebui sa le oferi intelegere si sprijin atunci cand le lipseste curajul? Chiar daca te-au dezamagit, sau chiar PENTRU ca te-au dezamagit?

"A visa că adevarul sau alt lucru de prisos
E în stare ca să schimbe în natur-un fir de păr,
Este piedica eternă ce-o punem la adevăr." Mihai Eminescu

Iubeste-ti prieteni pentru ce sunt si nu ce ai vrea tu sa fie, deoarece ei nu se schimba?
Buna ziua!!

Cine sunt eu? Nu sunt nimeni special. Nu-s cunoscut decat pentru cei care ma cunosc.

Am trait toata viata in strainatate, in Suedia, si am ales sa ma mut inapoi in tara in care m-am nascut dar n-o cunosteam. Criza de identitate? Criza varstei de 30 de ani? Probabil. Nebunie? Sigur. Regret? De mai multe ori pe zi. Ma las batut?

NU!

Eu intotdeauna am scris ce am gandit si de cand m-am mutat in Romania am incercat sa ma invat sa scriu in limba romana. De cand am inceput sa citesc carti scrise-n limba romana am realizat cat de mult mi-ar place sa pot sa ma exprim asa cum ma pot exprima in suedeza. Am inteles ca daca m-as putea invata limba romana pana la nivelul la care vorbesc si scriu limba suedeza, am sa pot sa-mi exprim gandurile intr-un mod mult superior si mai bogat decat ce am facut pana acum in suedeza. Limba romana este infinit mai bogata si mai frumoasa decat suedeaza. Recunosc ca mai am multe de invatat, dar sper totusi ca ma pot face inteles aici pe glob...scuze...blog. Vreau sa invat si incerc sa invat zi de zi.

De ce-mi fac blog acuma? Pentru ca simt ca pot....

Cum ziceam, intotdeauna am scris ce am gandit, iar de vreo luna-doua am inceput sa simt ca vreau sa mi se citeasca gandurile si sa mi se acorde comentarii. Am sa scriu despre diferite aspecte din viata mea. Am sa scriu cum este sa fi strain acasa si acasa-n strainatate, despre moralitate, lipsa de moralitate si mai ales despre chesti care ma enerveaza sau ma bucura si care vreau sa le zic. Vreau sa scriu despre viata in general si a mea in special.

Gandurile mele oscileaza-ntre "negru, pentru ca vine sfarsitul lumii" si "un optimism exagerat pentru ca raiul intr-adevar este pe pamant". Din pacate ma aflu de prea putine ori pe cunoscuta si prea promovata cale mijlocie. Nu stiu de ce. Probabil ca ma plictiseste....

Sunt un tip care multeori gandeste doar cu inima si unele reacti sunt dupa masura. Dar asa sunt eu si mi-e chiar imi place.

Multi m-au intrebat de ce m-am mutat in Romania. Pai...

Nu-s roman?

Sper sa aveti intelegere ca chiar am multe de invatat. Stiu ca nu scriu corect. De aia as vrea sa ma criticati cat se poate de constructiv daca va intereseaza doar corectitudinea limbajului si nu si subiectele mesajelor.

B.