Adevarul, prietenie si curaj
"Tot ce spui, atât altora cât şi ţie, să fie adevărat – iată ceva ce nu poate fi întotdeauna sigur, deoarece poţi greşi; dar se poate şi trebuie întotdeauna să fii sigur că ceea ce spui e sincer pentru că de asta îţi poţi da seama imediat." Immanuel Kant
Parerea mea este ca avem nevoie de mult curaj pentru a fi sinceri cu cei din jurul nostru. Un curaj pe care multi nu-l au si ascund aceasta lipsa invocand tot felul de pretexte. Am facut-o si eu si chiar nu-s mandru de acest lucru. Eu nu ma pot gandi la un alt act pe care-l poti face, care sa arate mai mult respect si mai multa apreciere, decat sa le spui prietenilor adevarul. Oricat de crunt sau incomod ar fi acel adevar.
Am cateva intrebari: Esti o persoana aroganta daca ceri sinceritate de la oamenii din jurul tau? Pentru ca cerand sinceritate implicit ceri si sa te respecte, ceea ce, de fapt, nu poti cere ci doar castiga? Esti un nesimtit daca te superi atunci cand afli ca ei n-au fost sinceri, realizand in acelasi timp ca nu esti respectat de ei?
Poate sa ceri adevarul de la cineva este sa ceri prea mult, deoarece adevarul necesita acea cantintate de curaj. N-ar trebui sa judecam oameni pentru ca le lispeste curaj in anumite situati. Daca intr-adevar te consideri prietenul lor, n-ar trebui sa le oferi intelegere si sprijin atunci cand le lipseste curajul? Chiar daca te-au dezamagit, sau chiar PENTRU ca te-au dezamagit?
"A visa că adevarul sau alt lucru de prisos
E în stare ca să schimbe în natur-un fir de păr,
Este piedica eternă ce-o punem la adevăr." Mihai Eminescu
Iubeste-ti prieteni pentru ce sunt si nu ce ai vrea tu sa fie, deoarece ei nu se schimba?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu