sâmbătă, 31 ianuarie 2009

Lucruri de facut/vazut in viata

Inca un punct pe lista....

http://www.youtube.com/watch?v=lAZIxuxjogI

Discutie interesanta

Am primit cateva comentarii la postarea "O zi lunga" si dupa ce am citit ce a scris Vali Piros m-am gandit sa mai scriu ceva pe tema winners/loosers. Il apreciez foarte mult pe Vali pentru talentul lui de a ma pune pe ganduri si sunt recunoscator pentru asta.

Ipoteza mea este ca in viata sunt niste constante de genul: ai nevoie de aier si hrana pentru a putea traii, in viata mereu vor fi momente grele si usoare sau, de ce nu, atunci cand conduci si te-ai ratacit, iti vei apropia capul spre parbriz dand muzica sau radioul mai incet ca sa te poti orienta. Viata ne ofera, in masura egala, succese si esecuri. Nu cred ca se poate face un bilant dupa care, daca ai un surplus de succese sau esecuri, te poti considera invingator sau looser. Esti un invingator daca niciodata nu risti si mereu iti propui lucruri care sti foarte bine ca o sa-ti reusesca? Esti un looser atunci cand incerci sa inveti ceva nou si te alegi implicit cu mai multe esecuri pentru ca faci ceva ce este la limita puterilor tale? Nu este invers?

Un exemplu foarte bun este vestitul jucator de baschet Michael Jordan. Nike avea mai de mult o reclama in care Jordan isi spovedea toate esecurile carierei sale, spunea cate suturi a ratat, cate meciuri sau pierdut din cauza lui etc etc. Michael Jordan a ratat mai multe suturi decat oricine altcineva din istoria ligii profesioniste de baschet, NBA, iar el este, in ciuada nenumaratelor ratari, considerat cel mai bun baschetbalist din toate timpurile? Cum se poate asa ceva? Simplu! El a sutat de mai multe ori decat ceilalti; are cele mai multe ratari, dar totodata si cele mai multe suturi reusite. Cum ar fi fost cariera lui Jordan daca lua decizia sa nu mai suteze dupa cateva ratari? Nu cred ca mai era vestitul Michael Jordan ci doar un jucator anonim intre altii care au jucat baschet la nivel profesionist. Eu consider asadar ca succesul si esecul sunt doua fete a aceleasi monede. Stim ca avem succes pentru ca am esuat, stim ca am esuat pentru ca am avut succes. Stim ca zaharul este dulce pentru ca am gustat o lamaie si stim ca lamia este acra pentru ca am gustat zaharul. Plangem pentru ca au fost vremuri cand am ras si radem pentru ca au fost vremuri cand am plans. Yin si yang. Creierul uman prelucreaza si catalogheaza informatia dupa puncte de referinta. Daca nu avem cu ce sa comparam, de unde putem stii ceva?

Nu putem acorda titlul "om de succes" cuiva doar dupa numarul de succese, la fel cum nu-i putem acorda titlul de "looser" unei persoane cu multe esecuri. Parerea mea este ca modul de a reactiona la un esec sau la un succes dezvaluie adevarata caractera. In momentul succesului, unii uita de cei de dinaite de succes pentru ca traiesc in iluzia ca succesul este permanent, iar altii traiesc in mizerie, fara ca sa-si atinga adevaratul potential in viata, pentru ca cred ca esecul este o stare permanenta. Altii iau decizi bazate pe frica de a pierde si nu dorinta de a castiga. Acesti oameni sunt, in opinia mea, looseri vremurilor noastre. Nu conteaza ca si ei mai castiga din cand in cand...

In opinia mea, un looser crede ca succesul sau esecul este o stare permanenta si au tendinta sa-i judece pe cei din jur dupa greselile lor, fara sa tina cont de circumstante. Un invingator stie ca viata este plina de succese si esecuri, este constient ca ambele sunt trecatoare si ca tot ce putem face in viata este sa dam maxim in orice situatie si sa acceptam atunci cand maximul nostru nu este de ajuns. Un invingator judeca oamenii din jurul lui mult mai echilibrat, este mai intelegator si ca atare poate ierta atunci cand acest lucru este posibil.

Un invingator tine cont de expresia "sa fii atent cum te porti cu oameni din jurul tau atunci cand viata are un trend ascendent, pentru ca sunt aceeas oameni pe care-i vei intalni atunci cand trendul vietii este descendent". Looseri uita acest lucru si ulterior regreta ca au uitat acest lucru.

Singurul constant in lumea de azi este ca totul se schimba. Lumea este mai complexa azi decat acum 50 de ani. Oameni care stiu ca mereu au puterea sa-si revina dupa un esec si sa se adapteze sau sa fie darnici si modesti in momentele de glorie sunt adevarati castigatori. In domeniul financiar se zice ca profit precedent nu garanteaza profit in viitor. Succesele anterioare nu-ti garanteaza alte succese si este la fel si cu esecuri. In viata, singurul mod de a pierde este sa te lasi batut. Iar aceasta decizie nu depinde de genetica sau de mediu, este pur si simplu o decizie pe care fiecare dintre noi trebuie sa o luam pe plan intelectual.

De acest motiv am si scris...bring it on... Mersi Vali si altii care, desi nu erau nevoiti, m-au facut sa-mi reamintesc acest lucru atunci cand cei care trebuiau s-o faca au uitat.

B.

vineri, 30 ianuarie 2009

Lucruri de facut/vazut in viata

Am o lista de lucruri pe care vreau sa le fac sau sa le vad. Ceva de genul, "things to do before I die"... Urmatorul link arata un punct de pe lista mea. Vreau sa vad unul in viata reala si nu doar la televizor sau pe youtube. Vreau sa-l vad pentru ca sunt unele dintre cele mai extreme fenomene de pe planeta noastra. Uitati-va la link, cum sa nu ramai uimit?

http://www.youtube.com/watch?v=DNL7ASvl4k4

Curs de formare pentru barbati

Citind stirile am dat peste acest comentar pe un forum.... Am ras cu lacrimi...

Curs de formare pentru barbati

Obiectivul pedagogic al cursului de formare este de a le permite barbatilor sa-si dezvolte acea parte a creierului a carei existenta o ignorau.

Programul are 4 module dintre care primul e obligatoriu

Modulul 1 (curs obligatoriu)

1. Sa invat sa traiesc fara mama mea (2000 ore)

2. Sotia mea nu este mama mea (350 ore)

3. Sa inteleg ca fotbalul nu este altceva decat un sport


Modulul 2
Viata in doi

1. Sa am copii fara sa devin gelos (pe ei) (50 ore)

2. Sa nu mai zic prostii atunci cand nevasta isi primeste prietenele (500 ore)

3. Sa depasesc sindromul controlului telecomenzii (550 ore)

4. Sa inteleg ca pantalonii nu se duc nici o data singuri pana la dulap (800 ore)

5. Cum sa ajung pana la cosul cu rufe

6. Cum sa ajung pana la cosul cu rufe murdare fara sa ma ratacesc (500 ore)

7. Cum sa supravietuiesc unei raceli fara sa agonizez


Modulul 3
Timpul liber

1. Sa calc in doua etape o camasa in mai putin de doua ore (exercitiu practic)


Modulul 4
Curs de bucatarie

1. nivelul 1 (incepatori) : Electrocasnicele : ON = deschis ; OFF = inchis

2. nivelul 2 (avansati): prima mea supa instant fara sa ard cratita

Exercitiu practic: fierbe apa inainte de a adauga pastele

joi, 29 ianuarie 2009

O zi lunga

Am avut o zi lunga azi. Foarte multe ganduri mi-au trecut prin cap si aproape toate au fost pe tema eventualei mele plecari in Suedia. Cum am mai scris, eu consider ca am esuat daca trebuie sa ma mut inapoi in Suedia. Avand in vedere ca nu mai depinde de mine, n-am de gand sa va plictisesc cu un text plangacios. Am ales o anumita cale in viata, o cale cu multe lucruri benefice si cu altele mai putin benefice. Din cauza unei singure persoane am ajuns in aceasta situatie. Persoana aceea este Bogdan Dobondi - eu. Simteam totusi nevoia sa scriu cateva randuri.

Eu sunt de parere ca doar atunci cand este negru, cand avem parte de esecuri monumentale si cand credem ca nu putem reveni, doar atunci ne dam seama din ce material suntem facuti. Doar atunci ne dam seama cum ne-am comportat atunci cand ne-a mers bine. Eu am mai fost in aceasta situatie acum cativa ani si atunci am devenit o persoana insuportabila, facand cateva lucruri nu tocmai frumoase si am ranit persoane "nevinovate". Acum stau din nou fata in fata cu o asemenea criza si aleg sa invat ceva si sa nu repet greselile de atunci. Cand spun atunci, ma refer la o perioada in care am mers contra tuturor sfaturilor primite si mi s-a dat dreptate, dar 8 luni am fost singur contra tuturor. Este vorba de niste chestii juridice - Bogdan vs O firma "cinstita".... Iar Bogdan a castigat. Si va mai castiga.

Daca intr-adevar trebuie sa iau viata de la capat, puteti sa fiti siguri ca am s-o fac cu fler si cu o demnitatea care mi-a lipsit data trecuta. Am sa revin si am sa ma autodepasesc. Poate suna arogant. Nu este aroganta - este singura alternativa. Azi mi-am dat seama de inca un lucru. Puterea omului si siguranta in viata este sa stii ca esti capabil sa-ti revi. Da, recunosc ca este greu. Eu imi dadusem seama mai de mult cat pot si ce stiu, si, desi pentru o scurta perioada uitasem asta, azi mi-am amintit-o din nou. De aia spun ca nu-i nimic. O iau de la capat. Si am sa revin mai tare si mai bun. Bring it on....

O zi lunga paseste spre sfarsit. In sfarsit.

B.

miercuri, 28 ianuarie 2009

Oscar Wilde si crimele la lumina lumanarii

Acum o saptamana am terminat de citit "Oscar Wilde si crimele la lumina lumanarii", autorul fiind Gyles Brandreth. Imi plac foarte mult cartiile care descriu societatea britanica din era victoriana.

Aceasta carte este despre un episod in viata celebrului poet Oscar Wild, iar Brandreth se bazeaza pe memoriile lui Robert Sherard, un alt scriitor contemporan cu Wilde. In carte, Oscar Wild il gaseste pe Billy, unul dintre studentii lui preferati, ucis intr-o camera la o pensiune unde cei doi aveau obiceul de a se intalni. Oscar Wilde si-a gasit studentul gol, pe spate, cu gatul taiat de la ureche la ureche, iar trupul neinsufletit al tanarului era inconjurat de lumanari. Inspirat de Sherlock Holmes si cartea "Un studiu in rosu", Wilde si prietenul lui bun Robert Sherard incep sa investigheze aceasta crima bestiala.

Este o carte pe placul celor care le place cartiile lui Sir Arthur Conan Doyle despre vestitul detectiv Sherlock Holmes . "Oscar Wilde si crimele la lumina lumanarii" este aceles gen de carte. La moment dat mi sa parut previzibila toata povestea, dar, spre bucuria mea, finalul ma surprins. Recunosc ca n-am putut ghici cine a comis aceasta crima. Brandreth a reusit sa scrie un roman care-l tine pe cititor in suspans pana la ultima pagina, iar acest lucru este o adevarata arta si trebuie apreciat.

Mi-a placut foarte mult cum Brandreth a descris Londra pe vremea lui Wilde; Londra victoriana pare sa fi fost un oras frumos, civilizat si plin de romantismul caracteristic acelei ere. Cred ca mi-ar fi placut mai mult Londra pe vremea lui Wilde decat Londra de azi. Atractile turistice in Londra sunt interesante pana la un moment dat, apoi incepi sa descoperi ca Londra nu este nu stiu ce. Dupa ce vazusem Big Ben, Parlamentul, papusile din ceara de la Madame Tussauds la prima mea vizita pe vremea cand eram in clasa 9, a doua vizita la Londra, de fapt si a trea, de abia asteptam sa plec din Londra. Mi-am vazut de treaba si m-am intors de fiecare data nerabdator la gara "Euston" ca sa prind trenul spre nord. Daca uneori ma simt mic, singur si anonim locuind in Bucuresti, nici nu vreau sa-mi inchipui cum m-as simti in Londra, care este de sase ori mai mare decat Bucurestiul. In fine....

Mi-a placut mult aceasta carte si, dupa cum stiam de mai de mult, Oscar Wild avea talentul de a gasi unele expresii care traiesc si in ziua de azi. El a invetat one-liner-ul?

"Inafara de lasatul de fumat, de baut si miscarea in aer liber, as face orice pentru a-mi recapata tineretea." Aceasta fraza, desi probabil nu-am relatat-o suta la suta asa cum este scrisa in carte, este doar una dintre minunatenile scoase de Oscar Wild.

Urmatoarea carte de citit, dupa ce am terminat o carte despre piata de capital si tot felul de derivate, va fi "Portretul lui Dorian Gray". Cum ziceam mai devreme aici pe blog - vreau sa-l cunos pe domnul Wilde.

DJI sus azi...8350 la inchidere?

B.

marți, 27 ianuarie 2009

Nu am mai prea scris pe blog deoarece nu am avut timp. Toata saptamana trecuta am fost la un curs si m-am pregatit pentru examenul care a avut loc in duminica care tocmai a trecut. Cu bucurie va pot sa spune ca l-am luat; "cu bucurie" pentru ca prima zi am inteles foarte putin din ceea ce ni s-a predat. Dupa cum va dati seama citind acest blog, cunostintele mele a limbei romane sunt limitate, dar m-am descurcat intr-un final si sunt foarte mandru de mine insumi! Toti ceilalti au facultate si/sau master in acest domeniu si totusi la examen am reusit sa i-au o nota la fel de buna ca dansii.

A fost foarte interesant si ma bucur ca am trecut. Pot sa spun cu sinceritate ca chiar nu ma asteptam. Acuma ramane de vazut daca acest curs se va transforma in ceva util.

Aceasta saptamana este foarte decisiva pentru mine. Aceasta saptamana se decide daca pot sa raman in Romania, sau daca sunt nevoit sa ma intorc inapoi in Suedia. Daca trebuie sa ma intorc in Suedia inseamna ca iau totul de la capat. Nu este neaparat un lucru rau. O luam cu toti de la capat din cand in cand, nu? O luam de la capat de cate ori este necesar pana cand rausim sa facem totul corect. M-ar intrista mult, dar nu m-ar opri din a incerca sa-mi ating telurile.

Sper totusi sa nu se ajunga la acest lucru. Mai de mult ma speria foarte mult o eventuala mutare in Suedia, dar acum nu mai este asa deoarece acest lucru depinde foarte putin de mine. Eu am facut totul posibil, iar acum soarta mea nu mai este in mainile mele. Intr-un fel m-am resemnat si accept orice s-ar intampla.

B.

miercuri, 14 ianuarie 2009

Exist pentru ca citesc

Am terminat cartea pe care o citeam - Gomorra, de Roberto Saviano. Pentru cei care n-au auzit de aceasta carte minunata, captivanta si foarte inspaimantatoare - este o carte despre mafia din Napoli. Saviano sa nascut si a crescut in Napoli, intre ei, in societatea mafiosilor si in loc sa devina ca ei, un Camorista cum se numesc, Saviano a ales sa scrie o carte despre mafie. Ca atare, dansul este acuma condamnat la moarte de Camorristi Napolezi si traieste o viata ascunsa. Eu admir foarte foarte mult curajul lui Saviano. El a stiut ca-si pune viata in pericol scriind aceasta carte, dar a ales sa o scrie oricum. A scris in carte ca crede in puterea cuvantului si ca din acest motiv o scrie.

Mafia din Napoli este o retea criminala care sa extins in toate domeniile economice si in toata Uniunea Europeana. Invart sume foarte mari de bani si sunt organizati ca o companie multi-nationala. In carte Saviano mentioneaza ca mafia a facut multe investiti imobiliare (si nu numai) in Romania. El mentioneaza Cluj in carte si acest lucru nu ma surprins de loc, avand in vedere cum se poarta multi oameni de afacere italieni in orasul meu natal. Zici "italian" si multi Clujeni, mai putin fete cu-n caracter mai dubios, isi stramba nasul de greata. Dar evidet ca tac. Ca asa este civilizat, nu?

Ultimul capitol mi-a adus lacrimi cand l-am citit. Saviano devine emotional si scrie pe un ton foarte arogant ca "stiu totul si am dovezi", iar fraza care incheie Gomorra este absolut geniala si spune totul despre scriitor si motivele lui. Ultima fraza este o declaratie de razboi catre brutele mafiei, o provocare sa se lupte impotriva lui, si, mai ales, impotriva cuvintelor pe care le-a scris. Eu am ramas absolut uimit de curajul lui Saviano. Va recomand aceasta carte din tot sufletul.

Cei care dau de nedraptati in viata lor, dar aleg sa taca pentru a nu-si aventura posibilitatea de a face o cariera sau ce ar mai fi, le recomand, cu speranta ca vor prinde macar o picatura din curajul lui Saviano, sa citeasca Gomorra. De cand am citit Gomorra am inceput sa am un gust amar atunci cand vad cum oameni care, desi au puterea, inteligenta si posibilitatea de a face ceva constructiv pentru societatea in care traiesc, aleg sa taca, mascandu-si astfel alegerea cu pretextul comportamentului civilizat. NU! Civilizat este sa faci ce a facut Saviano - sa protestezi cand ceva nedrept se intampla. Doar asa putem opri hienele din societatea noastra; doar asa putem cere socoteala celor care au furat si azi locuiesc in palate.

Sunt prea multi care, in loc sa protesteze, dau din umeri si rostesc o fraza pe care eu am ajuns sa o urasc: "Asta este, asta-i tara in care traim, ce mai....." Orice imbunatatire a unui colectiv incepe pe plan individual. Iar daca suficient de multi indivizi protesteaza, totul devine o miscare care poate schimba soarta colectivului. Sunt foarte curios ce efecte reale au cuvintele lui Saviano in Napoli.

As putea scrie pana la nesfarsit depre aceasta carte, dar ma tem ca nu sunt suficient de capabil sa ma exprim in scris, si-si mai putin in limba romana, in asa fel incat sa pot onora munca lui Saviano. Asa ca din respect pentru el imi permit doar sa o recomand. Daca cititi o singura carte anul asta, sa fie Gomorra!

Acum citesc o carte care-l are pe Oscar Wilde si Artur Conan Doyle (nu SIR Artur Conan Doyle, deoarece cartea este despre un eveniment inainte ca dansul sa fie numit sir). Stiu deja ca dupa aceasta carte va urma cateva carti scrise de Oscar Wilde. Vrau sa-l cunosc. Pe Sir Artur Conan Doyle l-am cunoscut in adolscenta....

B.

duminică, 11 ianuarie 2009

Gomorra

Pe aeroportul din Stockholm am cumparat o carte care am vrut sa o citesc de mult timp - Gomorra, de Roberto Saviano. Am ascultat un interviu cu dansul pe postul de radio BBC si am ramas foarte captivat de curajul lui. De cand m-am intors nu fac altceva decat citesc. Efectiv nu pot sa ma opresc din a citi Gomorra. Am citit-o odata si imediat ce am termiat ultima pagina am inceput sa o citesc din nou. Este prima data cand mi se intampla acest lucru.

Citind Gomorra imi dau seama cat de mult seamana scena afacerilor in Romania cu cea descrisa de Saviano. Diferenta este ca la noi sunt mai putine vendete, mai putin sange pe strazi si mai putine cadavre dizolvate in acid. La noi doar spagiile si traficul de influente este la fel. Poate noi suntem un pic mai civilizati decat italienii....

Am sa mai comentez aceasta carte mai incolo, dar vreau sa spun ca daca am avea cativa ca Saviano in Romania poate altfel stateau lucrurile. La noi tinerii intelectuali care ar putea sa faca diferenta tac pentru ca nu vreau scandal, tac pentru ca nu vreau sa-si riste venitul care aduce iPodul, vacanta la mare sau tac pentru ca li-e frica sa nu-si murdareasca statutul social.

Imi pare atat de rau cand vad cum oameni care chiar ar putea face diferenta prin a-si exprima opinia aleg sa taca pentru ca asa este mai civilizat. Oameni cu minte si carte care aleg lumea pseudo-vedetelor in loc de a face ceva constructiv. Nici unde in lume pe unde am mai fost, apatia intelectuala si lipsa de curaj civic in randul "tinerelor sperante" nu este la fel de mare cum este la noi. Mai sunt si exceptii ca Mircea Badea. Eu il admir pentru ca are curajul sa-si spuna opinia desi uneori, multeori, ma enerveaza si nu-s de acord cu ce zice el. Sa ai curajul sa-ti sustii opinia si cand vantul sufla cu puterea unui uragan in jurul tau trebuie admirat si laudat.

Ma opresc aici ca mai am de citit ultimul capitol.

B.