Vorbeam ieri cu-n prieten despre vise. De fapt vorbeam despre altceva cand mi-a spus urmatorul lucru - cand ai ceea ce-ti doresti nu mai ai vise, iar asta este mai rau decat sa nu ai ceea ce-ti doresti. Un exemplu:
Daca ai suficient de multi bani incat poti sa-ti cumperi totul ceea ce-ti doresti, nu mai visezi de acea casa minunata la marginea lacului, pur si simplu o cumperi. Iar daca sti ca poti cumpara totul ceea ce-ti doresti nu mai ai vise. Iar acest lucru se manifesta prin nefericire si o lipsa de echilibru in viata. Acest exemplu este oarecum banal fiindca se bazeaza doar partea materialista in viata unui om. In realitate, viata este mult mai complicata dar aceeas ipoteza ramane valabila: indeplinirea tuturor dorintelor este baza nefericiri in viata omului.
Din acest motiv sunt de parerea ca cel mai nesanatos lucru ce poti face este sa traiesti cu picioarele pe pamant. Propunerea mea este traiul cu picioarele printre nori, dar cu capul pe pamant. Asa vei mereu avea vise, din ce in ce mai mare caci piciorele tale sunt printre nori, dar vei trai cu capul pe pamant si in realitatea vietii tale. Mereu vei avea vise mai mari, inspre care incerci sa patrunzi, dar si o viata care functioneaza in relatile interumane care necesita respectarea legilor de socializare, comportament si asigurarea necesitatile vietii.
Omul fericit este cel care are mix-ul potrivit de siguranta si provocare in viata sa. Acest mix este individual pentru toti si fiecare trebuie sa-si gaseasca propria formula care le da liniste. Eu, de exemplu, stiu care mi-e formula. Problema mea este ca habar nu am cum sa ajung acolo, de fapt, stiu ca nu am sa mai ajung acolo niciodata. Accept ca probabil, sau sigur, n-am sa ajung sa mia am acel mix. Am inceput sa gandesc ca viata mea oscileaza intre doua extreme si ca niciodata nu voi avea acea liniste care altii o au. Si cu cat mai mult ma gandesc la acest lucru imi dau seama ca devine o certitudine. Alta certitudine este ca aceasta neliniste le-a facut rau multora care nu meritau acest lucru.
Dar sunt un suflet nelinistit. Si se pare ca asa voi ramane. Partea buna ca am realizat acest lucru este ca de acum incolo nu o sa sufere altii din cauza mea. Respectand si acceptand nelinistea ca fiind constanta in viata mea si ramanand pe tusa in unele aspecte din viata ma asigur ca nu voi mai avea probleme cu o constiinta incarcata pana peste masura. Intrun fel, paresesc loteria...
B.
4 comentarii:
Parerea mea e ca, oricat de multi bani ai avea, nu poti sa cumperi chiar tot. Si atunci visezi. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, cu cat ai mai multi bani, cu atat vrei mai mult. Si atunci iar visezi. Asta din punct de vedere materialist. Din punct de vedere spiritual, e o alta problema. Trebuie sa fi inzestrat pentru asta. Cred ca cei care nu mai viseaza sunt cei plictisiti de viata, cei ingusti la minte, cei care spun in permanenta ceva de genul "been there, done that" si care nu mai pot descoperi nici o bucurie in placerile marunte ale vietii. Nu poti cere unui astfel de om sa se bucure de inflorirea unui cires. S-ar putea sa te intrebe cat a costat plantarea lui, sau daca face fructe. "Mix-ul potrivit de siguranta si provocare in viata" - mi-a placut asta. Personal, in permanenta am oscilat intre siguranta si nesiguranta in viata, in toate aspectele ei, dar provocarea mi-a placut si m-a motivat intotdeauna. "Suflete nelinistite". Hmm, aici este loc pentru o discutie mai lunga. Nu cred ca este cineva care sa poata spune cu mana pe inima ca are un suflet linistit. Din punct de vedere metafizic, bineinteles. Poate doar calugarii Zen.
E mare diferenta intre a fi un pic nelinistit si un pericol pentru altii....
La ce folos atatia bani cand simti ca viata ta nu are rost si atat profesorii cat si parintii te considera un ratat si te fac sa te simti asa .
Un prieten foarte bun si-a pus capat zilelor din cauza ca nu a mai suportat ignoranta celor din jur cat si atitudinea lor fata de el .
E trist , dar sper sa ii fie mai bine printre ingeri... sper sa ajunga acolo si sa aiba si el grija de mine de acolo de sus.
Linistea vine numai din interior, sper ca acuma si-a gasit linistea Andrei , doar ca acum nu mai poate vb cu noi ...
te-am pupat
constiinta te impinge la lucruri disperate in fiecare clipa a vietii tale .
Trimiteți un comentariu