Locuiesc într-un oraș destul de ciudat. Unele zile, vremea este atât de urâtă încât nu-ți mai amintești de zile însorite, de căldură sau de înghețată. Alte zile, precum cea de azi, sunt atât de frumoase încât uiți cum arată un nor. Dar nu asta vroiam să scriu.
Ieri, la facultate, am realizat că am abordat matematica într-un mod destul de nepotrivit, sau, mai bine zis, un mod destul de îngust, care mi-a ascuns unele ”secrete”. Un coleg din grupa mea are un talent incredibil de a găsi modele în serii de numere. Eu niciodată nu m-am gândit la matematică așa cum gândește el, ceea ce m-a făcut să realizez că multe subtilități vor continua să treacă pe lângă mine dacă nu-mi schimb modul de abordare a subiectului. Ieri, ascultându-l și discutând cu el, mi-am dat seama că gândind așa cum gândește el, mi se aprind tot felul de beculețe care iluminează chestii de care nu eram și probabil înca nu sunt conștient.
Poate sună ciudat; dar și matematica poate fi privită din perspective diferite. Și încă-o chestie; toți din clasa suntem oarecum de acord. Dacă am avea acces la suficient de multă informație, atunci până și comportamentul omenesc poate fi cuantificat matematic, ceea ce implicit ar însemna că am putea prezice ce urmează să facă o persoană.
Condițiile sunt, în primul rând, că principul incertitudinii a lui Heisenberg nu afectează modelul, ceea ce mulți fizicieni spun că-ntr-adevăr nu este cazul, iar cea de-a doua condiție este că este nevoie de foarte multă informație pentru ca un asemenea model să aibă succes.
Sau invers; dacă modelul nu funcționează, atunci informația nu este suficientă. Cred că vă dați seama că pauzele la mine la facultate sunt cel puțin la fel de interesante ca și cursurile...
B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu