În lumea fotbalului există o înțelegere universală; dacă un jucător este accidentat, și nu pare să-și revină, mingea este dată în afara terenului, în out, iar echipa care o dă afară o primește înapoi atunci când jocul este reluat printr-o aruncare de la margine. Bun.
Avantajul și, totodată motivul pentru această înțelegere, este că așa toți pot primi îngrijiri medicale repede. Înțelegerea este ceva ce se respectă în cele mai multe cazuri. Uneori, însă, se mai-ntâmplă ca o echipă, de genul cum este Steaua sau Dinamo București, echipe care ambele confundă victoriile obținute cu orice preț, chiar și trisând, cu o mentalitate de învingător, de altfel o mentalitate foarte Sud-românească, care nu dă înapoi mingea și încearcă să profite.
În Champions Leugue din Asia tocmai s-a întâmplat acest lucru; iar prin urmare, a pornit o bătaie generală. Cine n-a dat înapoi mingea? Păi, cine nu se poate încadra în normele unei civilizații; cine, pe lângă ratații de la Steaua și Dinamo, ar putea profita prin a-ncălca normele unei idei civilizate, unui obicei sănătos menit să fie la beneficiul tuturor?
Arabii, bineînțeles.
Ghinionul lor, și distracția mea, a fost că asta nu s-a întâmplat în Europa, unde lumea este prea civilizată și nu vor scandal (mai ales în Suedia, așa că arabii de aici fac ce vor, cât vor și cu cine vor.... de câte ori vor). Ascultați comentatorul cum, când cămila aia dă golul ălă, urla ca prostu'-n copac: ”Aalllaaaaaaaaah!!!!!”
Fratele meu; ia-l, taie-l, afumă-l, agată-l undeva-n pod și papa-l de crăciun, da?
Cică-și pomenește dumnezeul atunci când a făcut ceva considerat necinstit de lumea civilizată, de lumea cu niște reguli de bun simț și o oarecare stare de normalitate.
Îmi pare sincer rău că nici-un jucător din acea echipă din Qatar n-a-ncasat-o mai rău; adică un picior rupt, un cap spart, ceva... Așa, ca să se învețe și ei că există consecințe atunci cânt îți bați joc de normele civilizației. Sunt xenofob? Nu. Nicidecum.
Sunt o persoană foarte tolerantă. Ador culture exotice și istoria popoarelor din întreaga lume. Însă. După atâția ani în Suedia, privind cât de ”pașnici” sau ”pacifiști” sunt arabii, am ajuns la o concluzie:
Chiar nu-mi plac arabii... mi se rupe de istoria lor, că și așa este mai mult vorba de un profet și tăte timpeniile pe care cică le-a spus. Și nici n-aș simții lipsa lor dacă n-aș mai aude un cuvânt despre ei.
Uitați-vă la clip.
//B
2 comentarii:
Vai de mine... daca intra Mona Sahlin si citeste ce-ai scris... vai-vai :))), nu se poate asa ceva! :)
Ah, am vrut sa mai pomenesc un lucru: nu stiu de ce dar stirile externe din Suedia imi aduc aminte de stirile noastre externe din vremea lui Ceasca: aveam stiri doar din Iran, Pakistan, samd... Germania, UK, Franta... nu existau :).
Trimiteți un comentariu