Mai multe variante

Stăteam la o cafenea acum câteva zile, scufundat adânc intr-o carte foarte interesantă, cu o cafea şi o stare sufleţească destul de bună când, la moment dat, a apărut o gaşca de prieteni care s-au aşezat la o masă lângă alături de masa la care stăteam eu. Toţi erau emigranti - câţiva din Asia şi câţiva din Orientul Mijlociui. Fiindcă mesele din cafeneaua respectivă sunt foarte înghesuite nu am avut cum să nu aud despre ce vorbeau.

La moment dat discutau despre logaritme, sau cum se spune in română, şi nu erau siguri care dintre butoanele "lg" sau "ln" pe un calculator reprezintă logaritmul. Iniţial n-am spus nimica şi am încercat să mă concentrez la cartea mea. Discuţia lor a continuat, însă fără a da vreun semn că o concluzie ar fi iminentă. Din contră - după câteva minute, gaşca a fost împărţită în două tabere: jumătate din ei susţineau "lg" şi cealaltă jumătate "ln". Culmea este că toţi aveau dreptate.

Aşa. Şi fiincă eu sunt eu şi nu mă pot abţine, şi pentru că domnişoară de lângă mine era foarte draguţă şi ştia că este foarte draguţă şi pentru că nu mai puteam să citesc, am ales să mă bag şi eu în seamă. Mi-am cerut scuze pentru întrerupere şi le-am spus că ambele butoane reprezintă logaritme. Diferenţa butoanelor este în baza logaritmului. Am spus ceva de genul: "dacă baza-i 10 atunci e 'lg' si dacă baza-i numărul 'e' atunci e 'ln' - cel puţin aşa-i pe calculatorul meu." Şi uite aşa am intrat într-o discuţie destul de interesantă cu ei, şi mai ales cu domnişoară care stătea lângă mine. Discuţia n-avut nici o treabă cu matematică. Vai ce ochi a avut domnişoara...

Domnisoara de lângă mine, foarte draguţă de altfel, scuze că tot repet, dar chiar era foarte drăguţă, era asistentă medicală într-un spital din Stockholm. Nu ştiu exact cum, sau de ce, dar conversaţia noastră a ajuns la sistemul medical din Suedia. Am facut marea "greşeală" de a critica sistemul şi domnişoara s-a cam enervat.

Dacă nu mă înşel parcă i-am spus că sistemul medical suedez este bun, chiar foarte bun, mai ales atunci când este comparat cu cel din unele ţări precum România, dar nu este nicicum cel mai bun din lume, aşa cum se laudă politicienii suedezi. Apoi îmi aduc aminte că am stat şi am ascultat un discurs cum că dacă nu-mi place de ce nu plec din Suedia şi "cardiologia din Suedia este cea mai bună din lume". Răspunsul meu a fost, acum un pic mai ascuţit fiindcă m-a distrat modul în care s-a turat domnişoara care, după ce s-a enervat, părea şi mai drăguţă: "Bine, bine, dar asta nu înseamnă că sistemul medical din Suedia este cel mai tare din lume." Evident că domnişoara cu păr negru şi ochi în care te puteai îneca cu lejeritate s-a enervat şi mai tare, a devenit şi mai drăguţă şi discursul împotriva mea, necredinciosul, a continuat cu un avânt împrospăţit. Nu ştiu de ce îmi place să enervez domnisoare drăguţe, ştiu doar că-mi place. Şi din câte am observat, le place şi lor. În fine - nu despre asta era vorba.

După câteva minute am întrerupt-o şi am întrebat dacă nu cumva este înteresată de motivul pentru care am criticat sistemul medical suedez. A spus că da, aşa că i-am povestit despre cazul cu sora mea. Cei care nu au citit acel articol - îl puteţi găsi aici..

Reacţia domnisoarei a fost foarte interesantă. A început să-mi dea tot felul de explicaţii cum ar fi procedat ea în locul meu; cică trebuia să exagerez simtomele că altfel nu ascultă nimeni, că aşa face ea şi că nu e vina medicului că este o lipsă generală de medici şi asistente medicale la clinicile de stat din Suedia. Am întrebat-o de ce este necesar să exagerezi simtomele pentru a ajunge la un medic intr-o ţară care cică are cel mai bun sistem medical din lume. N-a putut să-mi explice. Am întrebat cum poate să fie lipsă de resurse umane în spitalele şi clinicile din ţara care se mândreşte că are cel mai bun sistem medical din lume. N-a putut să-mi răspundă. Apoi i-am spus părerea mea fără să-mi cer voie, obraznic ce sunt.

Părerea mea este că atâta vreme cât te crezi cel mai tare nu vei evolua; ai să devi mulţumit şi ulterior depăşit de alţii care doresc mereu să se îmbunătăţească. Să te crezi cel mai tare este cel mai mare obstacol pentru dezvoltare. Asta mi se pare valabil peste tot, fie că este în diferite domenii din societate sau că este în viaţa ta personală. Decenii întregi, suedezii au fost minţiţi că tot ce este aici este superior restul lumii. Asta a rezultat în problemele pe care le vedem acum. Bineînteles că Suedia este mai dezvoltată decât România - însă asta nu înseamna că este cea mai dezvoltată ţară de pe planetă sau că nu sunt probleme care cer implicarea celor care locuiesc aici. Dar lumea nu se implică; nu că nu vor, dar marea majoritate nu cred că este nevoie...doar suntem cei mai buni, nu?

Într-un final am întrebat-o pe domnisoară pe un ton foarte politicos deoarece, aşa cum am mai spus, era foarte drăguţă, cum să îmbunătăţim şi să rezolvăm problemele dacă nici măcar nu acceptăm prezenţa lor. N-a putut sau n-a vrut să-mi răspundă şi a schimbat subiectul: "Tu de când locuieşti aici, cu ce te ocupi, câţi ani ai, etc etc... Poftim? Da, esti single? Si eu! Bla bla..."

Ceea ce nu i-am spus domnişoarei este că societatea suedeză n-are nevoie de emigranţi care vin aici şi care, din dorinţa de a fi acceptaţi, înghit toate rahaturile politicienilor suedezi, în special socialdemocraţilor. Societatea suedeză are mai mult de câştigat dacă cei care văd probleme le spun şi pun osul la rezolvarea lor fie că sunt turci, arabi, asiatici, africani, sau cum este în cazul meu, români.

Însă vă puteţi imagina şi voi cum stă treaba atunci când până şi o domnişoară foarte draguţă, cu rădăcini în orientul mijlociu, cu ochi foarte frumoşi şi un zâmbet atât de cald încât m-a convins că din cauza ei încă n-avem zăpadă, o emigrantă de prima generaţie, la fel ca mine, îmi spune să plec dacă nu-mi convine. De ce mi se dă doar această variantă şi nu şi: "Dacă nu-ti place, implică-te şi incearcă să faci ceva pentru a îmbunătăţi situaţia." Eu mai degrabă m-aş implica.

Cum am rămas cu acea domnişoară foarte foarte drăguţă şi inteligentă? Am mai vorbit despre una-alta, pâna la urmă am râs amândoi, şi când am ajuns în situaţia în care deobicei se propune un schimb de număr de telefon sau stabilirea unei întâlniri, mi-am cerut scuze, i-am dorit o seară placută şi m-am întors la carte. Singura variantă posibilă...

B.