Stăteam cu nasul într-o carte de algebra într-o cafenea oarecare din centrul Göteborg-ului când mi-am dat seama că lumea se uită ciudat la mine. Inițial am crezut că am ceva pe față, paianjeni ceva, dar până la urmă mi-am dat seama că lumea se holba la mine pentru că stăteam cu nasul în carte duminica seara. Inițial, primi miime de microsecundă mi-a fost un pic jenă.
Apoi mi-am adus aminte de proverbul care spune că cei care vor să aibă parte de lucruri deosebite în viață, nu pot face mereu ce fac alții.
Sunt însă sigur c-a fost fain la cinema...
B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu