Azi a-nceput Ryder Cup, întrecerea aceea între cei 12 cei mai buni profesioniști de golf din SUA și Europa. Ryder Cup se joacă din doi-n doi ani, odată în SUA și data viitoare-n Europa undeva. În 2010 s-a jucat în Europa, iar noi am câștigat la limită, după ce irlandezul (cred) McDowell l-a-nvins la limită pe unul dintre americani. În fine, nu vroiam să scriu despre golf. Vroiam să scriu că odată cu-nceperea acestei ediții de Ryder Cup, am avut un flash-back amintindu-mi unde mă aflam acum doi ani.
Acum doi ani citeam chestii și vroiam să înțeleg. Așa că hotărâsem să învăț ca să înțeleg. Azi învăț. Învăț și-mi dau seama că, atunci când ceilalți, cei care au fost mai buni decât mine la-nceput, atunci când subiectele se puteau vizualiza oarecum, încep să se piardă pe drum, să nu mai fie la fel de buni. Iar eu, odată cu ridicarea nivelului de abstracțiune, văd lucrurile din ce în ce mai clar.
Când începi să studiezi obiecte care nu pot fi descrise altfel decât cu ajutorul limbajului matematic, realizezi cât de mare este într-adevăr universul. Și cât de frumos este. Să-ntrebi la ce-ți folosește matematică devine o jignire la adresa tuturor lucrurilor frumoase, așa că nu-ntreb, învăț și zâmbesc în fiecare dimineață când cobor din autobus și văd clădirea pe care scre ”Științe matematice”. Pentru că știu că sunt unde trebuia să fiu de la bun început, chiar dacă la moment dat eram rătăcit pe drum.
Azi fac ceea ce mi-am propus acum doi ani. E Ryder Cup, o-ntrecere frumoasă, civilizată și plină de istorie, ceea ce mă obligă să mă gândesc cum vreau să-mi amintesc următorii doi ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu