duminică, 3 aprilie 2011

E duminică

Mâine începe ultima săptămână. Știu cum sună, dar eu nu pot privi săptămâna viitoare decât ca și ultima. Vineri, sper, va fi ziua în care finalizez ”chestia” pentru care m-am întors în Suedia acum doi ani. Îmi aduc aminte că atunci mă gândeam că o să dureze șase luni, însă a fost nevoie de mai multă muncă decât am crezut. Dar m-am descurcat. Și am crescut.

Există motive pentru care nu dau detalii mai amănunte. Cei care trebuie să știe despre ce este vorba știu deja, cei care nu știu oricum nu au nevoie să știe. Mi s-a spus mai de mult că toate lucrurile trebuie făcute la timpul lor. Conform acea logică n-ar fi trebuit să fac ceea ce tocmai am făcut și nici să mă gândesc la o continuare. Conform acea logică ar fi trebuit să mă mulțumesc cu ceea ce sunt și să nu-mi doresc să cresc.

Atunci, când mi s-a spus asta, nu am realizat ceea ce realizez acum: o asemenea gândire înseamnă acceptarea propriei plafonări. Întrebarea mea este: doar pentru că unii acceptă plafonarea și mediocritatea, de ce trebuie să le accept și eu? Refuz asta. Trebuie să refuz o asemenea atitudine căci sunt prea curios și vreu să știu cât mai multe despre o mulțime de lucruri. Vorba lui căpitanul navei Enterprise, Jean-Luc Piccard: To be human means to want to better yourself!

E duminică. Merg să-mi iau pantofi. Hai CFR!

B.

3 comentarii:

Maya spunea...

Intr-adevar, exista un moment potrivit pentru fiecare lucru, in viata asta. Totusi, conform acelei logici, nu cred ca n-ar fi trebuit sa faci ceea ce tocmai ai facut.
Ba, din contra! Sa renunti inainte sa incerci e o mare prostie. In plus, mai e si treaba aia cu "niciodata nu e prea tarziu". :)

Am un prieten, daca pot sa-i zic asa, care are vreo 65 de ani si e biker (tare, sau ce?:P). Mi-a spus acum ceva timp ca niciodata nu esti prea batran ca sa faci ceva, eu avand atunci 24 de ani si considerand ca e prea tarziu sa schimb lucrurile. M-am uitat ciudat la el, mai ales pentru ca, sa zicem cu putin efort din partea lui, ar putea sa-mi fie bunic. Insa uneori e mai tanar decat mine, in spirit. Povestea vietii lui este foarte interesanta, (o sa ti-o spun, intr-o zi cu soare) si o dovada a faptului ca nu exista un tipar pentru un destin. Fiecare are drumul lui in viata... mai trebuie sa existe si persoane speciale, care fac lucrurile in stilul lor propriu (a se citi controversat).

Eu n-as putea sa fac ceea ce ai facut tu (cel putin asa cred). Si pentru asta admir vointa si ambitia ta cu atat mai mult!

Si cred ca niciodata nu trebuie sa ne multumim cu ceea ce avem (suna ciudat din gura mea, nu-i asa?).

Spor la shopping! ;))

P.S. : Aaaa, si nu mai asculta ce-ti spune toata lumea! Lucrurile pe care le-ai auzit tu le-am auzit si eu (poate intr-o alta forma, dar ideea era aceeasi), insa am hotarat ca eu stiu cel mai bine ce-i in sufletul si in mintea mea. Si daca fac ceva stupid, o fac pe pielea mea. Si daca reusesc ceva, nimeni n-are dreptul sa-mi ia bucuria respectiva.
Enjoy your last week, you might miss it after it's gone! And don't forget about the victory dance! :P

Dana spunea...

Felicitari! Ai parcurs un drum lung si greu...dintr-un punct de vedere. Din alt punct de vedere insa, a fost un drum lung si frumos...

Bafta multa vineri!

By the way, what's next?
The sky is the limit?

nico spunea...

Vineri tragi linia si faci totalul obiectivului tau din ultimii 2 ani.
Si totusi nu ma pot abtine sa nu te intreb acum ce urmeaza? esti multumit de rezultatele provizorii?
...
si mai raspunde si tu la email-uri.