Natura este plină de simetrie. Mintea noastră este un catalog în care memorile sunt păstrate, uneori decenii întregi, până, sau dacă vreodată acea bucățică de informație devine utilă din nou. Acesta este motivul pentru care omul generalizează. Simetria din natură este și sursa multora teorii conspiratorice zic eu.
Dacă ai un stoc suficient de mare de date și îți propui să cauți ceva specific, cum ar fi urme de viață inteligentă pe planeta Marte de exemplu, vei începe să vezi tot felul de clădiri și urme de viață inteligentă în imaginile cu suprafeța planetei Marte.
În articolul de mai jos, cel despre cum Bucureștiul minte provincia, despre asta am scris. Nu vreau să mă credeți pe cuvânt, fiindcă nu ăsta-i scopul meu. Eu mi-aș dori ca cei care citesc știri, cei care zilnic consumă de la masa massmediei, să gândească critic. Există o mentalitate ”lasă că știe toată lumea” în România. Nu știu de câte ori am văzut acuzații și jigniri al cărora argument este doar ”lasă că știe toată lumea”. Însă acel argument nu duce nici un strop de greutate, nu dovedește nimic căci de unde să știm noi, fiecare dintre noi, ce știe toată lumea?
Legat de simetrie; ieri mi-a povestit un profesor despre o simetrie foarte interesantă legată de planeta Tera.
Gândiți-vă că am săpa un tunel de la Polul Nord până la Polul Sud care trece prin centrul planetei. O persoană care cade în acea groapă, sau tunel, va iesi din tunel pe partea opusă 42 de minute până piatră va trece tot tunelul. (Mișcarea este una harmonică, sau cum se zice în română, care ascultă legea lui Hooke, dar nu-i important pentru povestea asta.)
Pe da altă parte, dacă tragem cu pistolul și glonțul are viteza necesară pentru a menține o altitudine constantă peste suprafața planetei (pentru asta trebuie să ignorăm fricția și faptul că Tera nu este o sferă perfectă), atunci, dacă ne alfăm la Polul Nord și țintim spre Polul Sud cu pistolul, glonțul v-a ajunge la Polul Sud după 42 de minute. Așadar, sinuciderea perfectă a unui fizician este să tragă cu glonțul exact în aceeași clipă când sare în tunel la Polul Nord, astel ca el să fie nimerit de glonț când el și glonțul ajung la Polul Sud...
Încă o simentrie din natură care nu neapărat înseamnă altceva decât o legătură între diamtrul planetei, masa ei și jumatătatea circumferenței. Însă acum că am ”descoperit” acest atuu al planetei Tera rămâne doar să găsesc și o ipoteză care se potrivește cu ”descoperirea” mea și, presto change-o, am dreptate, nu? Ceea ce tocmai am descris este un fel de ”metodologia anti-științifică” și dacă aș proceda așa la facultate, n-as trece nici un examen.
Din păcate însă, această metodologie este folosită de presa din București (nu doar, însă la București această metodologie este atât de obișnuită încât a devenit obiceiul de casă al ”jurnaliștiilor”). Așa mint ”jurnaliștii” din România cetățenii români dăndu-le ocazii politicieniilor de tip hienă să prospere. Vă mai întrebați de ce românul trăiește atât de bine? Sau ”lasă că știe toată lumea” care-i problema...?
vineri, 30 martie 2012
miercuri, 28 martie 2012
Cum minte Bucureștiul provincia
Normalitatea a fost restabilită în fotbalul românesc. CFR Cluj arată din nou de ce Ardealul și civilizația și cultura din Ardeal este superiară cu cea din sud. Este pe locul întâi, un loc bine meritat dacă ținem cont că echipa din Cluj a dat cele mai multe goluri și, totodată, a primit cel mai puține goluri dintre toate echipele din Liga 1.
Dar la București, această gaură neagră a României, nu se poate suporta că cineva este mai bun. Ura față de provincie, față de totul ce nu aparține de București este monumentală. Până acum nu de mult, toate mijloacele de putere din toate domeniile ale societății române s-au aflat la București. Fotbalul este însă unul dintre puținele domenii în care Bucureștiul o primește peste bot, ca folosesc și eu un limbaj înțeles de mitici.
Iată, așa cum am anticipat acum vreo două-trei luni, presa din București dă o lecție tuturor despre modul în care informează întregul popor. CFR a jucat acasă cu Oțelul Galați și a-nvins cu 2-0. Spărgătorii de semințe din rușinea aia de oraș cu numele București urlă ca a fost blat.
În clipul de mai jos veți putea vedea lovitura liberă la care CFR a marcat primul gol. Daca citiți presa sportivă din București veți afla ca jucătorii Oțelului s-au dat la o parte din zid ca sa-i permită jucătorului CFR-ist să șuteze către poartă. Acele hiene de la redacțile bucureștene prezintă această poză ca dovadă:
Dar la București, această gaură neagră a României, nu se poate suporta că cineva este mai bun. Ura față de provincie, față de totul ce nu aparține de București este monumentală. Până acum nu de mult, toate mijloacele de putere din toate domeniile ale societății române s-au aflat la București. Fotbalul este însă unul dintre puținele domenii în care Bucureștiul o primește peste bot, ca folosesc și eu un limbaj înțeles de mitici.
Iată, așa cum am anticipat acum vreo două-trei luni, presa din București dă o lecție tuturor despre modul în care informează întregul popor. CFR a jucat acasă cu Oțelul Galați și a-nvins cu 2-0. Spărgătorii de semințe din rușinea aia de oraș cu numele București urlă ca a fost blat.
În clipul de mai jos veți putea vedea lovitura liberă la care CFR a marcat primul gol. Daca citiți presa sportivă din București veți afla ca jucătorii Oțelului s-au dat la o parte din zid ca sa-i permită jucătorului CFR-ist să șuteze către poartă. Acele hiene de la redacțile bucureștene prezintă această poză ca dovadă:
Vedeți pe unde trece mingea? Acea ”gaură” este dovada supremă tovarășiilor de la București că meciul a fost aranjat. Bucureștiul urlă azi că jucătorii gălățeni s-au dat la o parte și că au creat acea gaură din zid pe care o vedeți.
Bun. Einstein a spus că totul este relativ și că una dintre consecințele relativismului este că poți vedea același eveniment în diferite feluri, depinde de perspectiva pe care o ai. Iată o altă perspectivă la aceeași fază.
Deci, secunda 6: in acea gaură din imaginea de mai sus se află doi jucători CFR-iști. În acel videoclip se dă reluari filmate din spatele porții și în aceste reluări se vede clar că ”gaura blatului” a fost, de fapt, o schemă foarte obijnuită în fotbal. CFR nu este prima echipă care pune oameni în zid care la momentul executării se dau la o parte pentru ca executorul să șuteze acolo. Concluzie? Presa din București minte cu tupeu. Așa cum o fac mai mereu...
Trebuia jucătorii Oțelului să închidă acea gaură? Da! Au făcut-o? Nu! Este mai degrabă o dovadă a unei greșeli comise de o echipă epuizată fizic decât dovada unui blat. Oameni buni; dacă o greșeală întotdeauna înseamnă blat, atunci toate meciurile de fotbal din întreaga lume sunt blaturi. La București nu există însă bun simț sau proporții civilizate, așa că ne trezim cu articole ca cele din presa sportivă din capitală.
Din câte ați văzut în acest articol, presa din București se folosește din nou de acel truc retoric în care prezintă doar datele care le confirmă ipoteza. Așa se minte cu statistcă, dragi prieteni. Omiți toate datele care te contrazic și gata, ai dovedit ce vroiai.
Vi se servesc doar imaginiile care confirmă ipoteza oamenilor din București cărora interes este să facă scandal, nu să promoveze performanța. Nu trebuie să țineți cu CFR ca să vă dați seama că sunteți mințiți. De data asta este vorba de fotbal, da, într-adevăr, dar gândiți-vă că în orice domeniu a societății din România este la fel. Iată cum provincia din România, o țară capabilă cu oameni capabili, este furată de la București. Acest este și motivul pentru care românul trăiește atât de bine. Problema în România, adică problema de la care toate celălalte probleme pleacă se poate descrie cu-n singur cuvânt:
Vi se servesc doar imaginiile care confirmă ipoteza oamenilor din București cărora interes este să facă scandal, nu să promoveze performanța. Nu trebuie să țineți cu CFR ca să vă dați seama că sunteți mințiți. De data asta este vorba de fotbal, da, într-adevăr, dar gândiți-vă că în orice domeniu a societății din România este la fel. Iată cum provincia din România, o țară capabilă cu oameni capabili, este furată de la București. Acest este și motivul pentru care românul trăiește atât de bine. Problema în România, adică problema de la care toate celălalte probleme pleacă se poate descrie cu-n singur cuvânt:
București.
B.
B.
luni, 26 martie 2012
Contrast
Câteva știri, doar e luni și nu putem sa pornim săptămâna fără sa ne informăm.
Președintele Rusiei spune conform mediafax.ro că planul lui Kofi Annan este ultima sansa pentru a evita un război civic în Siria. Bun, înțeleg că e rus, că e sluga lui Putin, cel care mimează democrație și a furat poporul rusesc într-un fel în care-i face pe ai noștrii să arate ca și copii care vara mai șterpelesc merele vecinului, dar cât de nesimțit poți să fii? ONU a propus un plan pentru a interveni contra regimului medieval din Siria acum câteva luni, dar Rusia și China s-au opus. Motivul pentru care celalalte planuri ale comunității internaționale nu au funcționat este că Rusia, împreună cu China, le-au oprit! Apoi mai este și faptul că președintele Medvedev folosește expresia ”pentru a eviat un război civic de durată”; înseamnă că acum nu-i război civic? Cum, oare, definește președintele rusiei război civic?
Politicieni sunt politicieni. Liderii din Iran instigă la ură. Liderii din Iran sunt la putere pentru că le-au băgat în cap iranieniilor că Israel-ul vrea distrugerea Iranului. Bun. Metodologia este similsară cu cea lui Hitler. Liderii din Israel sunt așadar cu ochii pe acel nespălat, acel gândac al omenirii cu numele Ahmedijan, sau cum se scrie, pentru că, până la urma, care dintre noi n-am sta cu ochii pe tipul care urlă isteric că nu se va opri până nu ne-a șters de pe fața pământului? Concluzia este că Iran-ul și Israel-ul sunt două țări conduse de oameni care au de câștigat dacă cele două popoare se urăsc.
Știrea faină este cum un designer israelian a creeat un grup pe Facebook cu numele Israel Loves Iran, în care acest clip a fost postat.
Două știri care arată distanța galactică între politicieni și oamenii de rând. Contrastul este orbitor...
Președintele Rusiei spune conform mediafax.ro că planul lui Kofi Annan este ultima sansa pentru a evita un război civic în Siria. Bun, înțeleg că e rus, că e sluga lui Putin, cel care mimează democrație și a furat poporul rusesc într-un fel în care-i face pe ai noștrii să arate ca și copii care vara mai șterpelesc merele vecinului, dar cât de nesimțit poți să fii? ONU a propus un plan pentru a interveni contra regimului medieval din Siria acum câteva luni, dar Rusia și China s-au opus. Motivul pentru care celalalte planuri ale comunității internaționale nu au funcționat este că Rusia, împreună cu China, le-au oprit! Apoi mai este și faptul că președintele Medvedev folosește expresia ”pentru a eviat un război civic de durată”; înseamnă că acum nu-i război civic? Cum, oare, definește președintele rusiei război civic?
Politicieni sunt politicieni. Liderii din Iran instigă la ură. Liderii din Iran sunt la putere pentru că le-au băgat în cap iranieniilor că Israel-ul vrea distrugerea Iranului. Bun. Metodologia este similsară cu cea lui Hitler. Liderii din Israel sunt așadar cu ochii pe acel nespălat, acel gândac al omenirii cu numele Ahmedijan, sau cum se scrie, pentru că, până la urma, care dintre noi n-am sta cu ochii pe tipul care urlă isteric că nu se va opri până nu ne-a șters de pe fața pământului? Concluzia este că Iran-ul și Israel-ul sunt două țări conduse de oameni care au de câștigat dacă cele două popoare se urăsc.
Știrea faină este cum un designer israelian a creeat un grup pe Facebook cu numele Israel Loves Iran, în care acest clip a fost postat.
Vreau să- rog frumos pe cei care se uita la acest clip și văd o conspirație a ”jidaniilor”; nu mai faceți pauze și să luați/vă medicația așa cum a ordonatul
nenea în halatul alb!
La scurt timp după ce a fost creeat acel grup, răspunsul a venit din Iran, tot pe Facebook, împreună cu acest clip pe youtube.
La scurt timp după ce a fost creeat acel grup, răspunsul a venit din Iran, tot pe Facebook, împreună cu acest clip pe youtube.
marți, 20 martie 2012
Îs nebuni ăștia...
Nu sunt infocat după hochei pe gheață. Locuind în Suedia, am fost la câteva meciuri, am o echipă cu care țin, dar sincer să spun nu prea mă uit. Ieri s-a intâmplat ceva într-un meci de hochei din NHL, cea mai tare ligă din lume, care m-a făcut să râd. În meciul dintre cele două echipe din New York, Devils și Rangers, antrenorul oaspeților a dat lista cu cei cinci care vor porni meciul, așa cum scrie regulamentul că trebuie să facă. Antrenorul gazdelor a turbat când a văzut că oaspeții au ales să bage toți bătăușii echipei în formația care urma să pornească meciul și s-a hotărât să răspundă cu aceeași monedă. Rezultatul îl puteți vedea în videoclip-ul la sfârșitul acestei postări. Vreau să subliniez două chestii; ceea ce vedeți este primul lucru ce se întâmplă în acel meci și dați sonorul la maxim și ascultați reacția publibului... îs nebuni ăștia...!
duminică, 18 martie 2012
Prostănacul univeral
Cum ziceam; mi-a murit ecranul si am fost neovit sa fac rost de un cablu HDMI ca sa pot sa folosc televizorul ca monitor de calculator. E mai mare televizorul decât ecranul laptop-ului, da, dar și distanța e mai mare așa că de văzut mai bine tot una este. Cu alte cuvinte, am nevoie de o masă și un laptop.
Nu am fost foarte activ pe net din cuza facultății. Am avut doua examene destul de grele pe care, cel puțin imediat după ieșirea din sală, am crezut că le-am trecut cu brio. Apoi, după ce am mai vorbit cu colegii și după ce mi-am amintit ce răspunsuri am dat am rămăs fără orice strop de moral. Sunt un idiot. Altfel nu-mi pot explica de ce dau răspunsuri trăsnite la întrebări pe care le știu, întrebări simple. Mă gândesc la una în mod special. Este vorba de o definiție care se poate scrie în două feluri; primul mai direct si al doilea mai indirect ca negarea primei variante. Eu am scris prima jumatate ca și cum aș scrie definiția în primul fel, cel direct, iar a doua parte ca și cum aș scrie definiția în felul indirect. Pus una lângă cealaltă, ce am scris eu este greșit. Rușinos de greșit. Spun sincer că mi-e rușine să mă întâlnesc cu profesoara.
Sincer, incep să am dubii că sunt la locul potrivt. Înțeleg totul și nu am fost atât de fericit cum sunt când merg la cursuri.. Problemele din literatură le rezolv fără, mmmm, fără nici-o problemă... Dar când vine să scriu examene, parcă mintea mea nu mai funcționează. În privința facultății, sunt extrem de mâhnit și dacă începusem să prind puțină încredere fiindcă mi-am dat seama că înțeleg mai ușor odată ce complexitatea a crescut, acum acea încredere a dispărut complet. Vom vedea ce va fi,
Monitorul lap-top-ului a murit după ce descărcasem dovada lui Andrew Wiles de pe net. Documentul PDF are 109 pagini de algebra și câteva cuvinte care traduse în română ar fi: ”și”, ”deoarece”, ”însă” samd. Mă uimește complexitatea acelei dovezi și aș vrea s-o pot ințelege, însă am mari dubii că voi ajunge atat de sus încât să am acces la acele cursuri. De ce spun asta? Fiindcă în ziua examenelor, eu sunt cel mai prost om din univers și trebuie să treci examenele pentru a putea ajunge la acele cursuri. Degeaba înțelegi. Oricum, dovada lui Wiles a fost prea mult pentru laptop-ul meu care a clacat. Sau a clacat pentru că este vechi. Spuneți-mi voi fiindcă eu nu prea mai am încredere în concluziile prostănacului universal.
Oricum, încep să cred că rolul meu pe această planetă este a unui măturător de străzi. Că pentru mai mult nu cred că sunt bun. Dar sunt optimist. În Suedia, iarnă să dă cu nisip pe străzi și primăvara nisipul trebuie măturat, așa că muncă sigur există.
Nu am fost foarte activ pe net din cuza facultății. Am avut doua examene destul de grele pe care, cel puțin imediat după ieșirea din sală, am crezut că le-am trecut cu brio. Apoi, după ce am mai vorbit cu colegii și după ce mi-am amintit ce răspunsuri am dat am rămăs fără orice strop de moral. Sunt un idiot. Altfel nu-mi pot explica de ce dau răspunsuri trăsnite la întrebări pe care le știu, întrebări simple. Mă gândesc la una în mod special. Este vorba de o definiție care se poate scrie în două feluri; primul mai direct si al doilea mai indirect ca negarea primei variante. Eu am scris prima jumatate ca și cum aș scrie definiția în primul fel, cel direct, iar a doua parte ca și cum aș scrie definiția în felul indirect. Pus una lângă cealaltă, ce am scris eu este greșit. Rușinos de greșit. Spun sincer că mi-e rușine să mă întâlnesc cu profesoara.
Sincer, incep să am dubii că sunt la locul potrivt. Înțeleg totul și nu am fost atât de fericit cum sunt când merg la cursuri.. Problemele din literatură le rezolv fără, mmmm, fără nici-o problemă... Dar când vine să scriu examene, parcă mintea mea nu mai funcționează. În privința facultății, sunt extrem de mâhnit și dacă începusem să prind puțină încredere fiindcă mi-am dat seama că înțeleg mai ușor odată ce complexitatea a crescut, acum acea încredere a dispărut complet. Vom vedea ce va fi,
Monitorul lap-top-ului a murit după ce descărcasem dovada lui Andrew Wiles de pe net. Documentul PDF are 109 pagini de algebra și câteva cuvinte care traduse în română ar fi: ”și”, ”deoarece”, ”însă” samd. Mă uimește complexitatea acelei dovezi și aș vrea s-o pot ințelege, însă am mari dubii că voi ajunge atat de sus încât să am acces la acele cursuri. De ce spun asta? Fiindcă în ziua examenelor, eu sunt cel mai prost om din univers și trebuie să treci examenele pentru a putea ajunge la acele cursuri. Degeaba înțelegi. Oricum, dovada lui Wiles a fost prea mult pentru laptop-ul meu care a clacat. Sau a clacat pentru că este vechi. Spuneți-mi voi fiindcă eu nu prea mai am încredere în concluziile prostănacului universal.
Oricum, încep să cred că rolul meu pe această planetă este a unui măturător de străzi. Că pentru mai mult nu cred că sunt bun. Dar sunt optimist. În Suedia, iarnă să dă cu nisip pe străzi și primăvara nisipul trebuie măturat, așa că muncă sigur există.
miercuri, 14 martie 2012
Laptop mort
Mi-a murit calculatorul, asa ca o perioada n-o sa prea scriu pe blog. Aceasta postare o scriu pe un calculator de la facultate si de aia este scris fara diacritice.
Povestea mortii laptop-ului meu este destul de faina, cu ghilimele de rigoare, si am sa v-o spun mai incolo.
Nimic nou. Examene, matematica si, daca va vine sa credeti, matematica.
Povestea mortii laptop-ului meu este destul de faina, cu ghilimele de rigoare, si am sa v-o spun mai incolo.
Nimic nou. Examene, matematica si, daca va vine sa credeti, matematica.
miercuri, 7 martie 2012
Deodato - Skyscrapers
Păr mare. Culori kitch. Pantaloni lați. Perciuni imense. Și, bineînțeles matematică. Mereu matematică.
luni, 5 martie 2012
Zgomote - George Bacovia
Ce frică fără cauză
A poposit...
Sunt bucuriile
Din subconştient
Ce se coboară-n geam
Ca întuneric fără veste,
Sunt ale oraşului intimidări,
Enigme de hazard
Şi anii ce-au fugit,
Fără-nţeles
Şi şoaptele uitării, -
Sau fie
Şi orice s-ar întâmpla...
George Bacovia
duminică, 4 martie 2012
Vasaloppet
Azi e acea duminică în care cateva mii de oameni merg cu schiurile. Am scris despre Vasaloppet aici: ”Vasaloppet - o poveste despre nașterea Suediei”.
În acest an condițiile sunt atât de bune încât se vorbește de recorduri. Mie-mi place fiindcă ... sincer, habar n-am de ce, dar îmi place. Mii de oameni normali care se pregătesc un an întreg pentru a pătrunde cei 90 de kilometri pe schii. Îmi dau seama că pregătirea în sine este cel puțin la fel de importantă precum ziua cursei.
Nu poți să lenevești. Trebuie sa faci sport tot anul, trebuie să te gândești la ce mănânci, cât mănânci și când mănânci. Un spectacol precum Vasaloppet are toate ingredientele pentru ca omul să ducă o viață sănătoasă, este o provocare potrivită, un examen a propriei condiții fizică pe care mii de oameni îl trec. Știind că-n luna Martie ai de mers 90 de km cu schiile, faci mișcare și restul anului și adevaratul câstigător este sănătatea.
Bine Bogdane, dar dacă sunt atâtea lucruri bune cu Vasaloppet, atunci de ce nu mergi și tu? O întrebare excelentă, dragi cititori, și răspunsul este simplu:
Oameni buni; este vorba de 90 de kilometri. Sau 90 000 de metri. Pe schiuri. SCHIURI!
În acest an condițiile sunt atât de bune încât se vorbește de recorduri. Mie-mi place fiindcă ... sincer, habar n-am de ce, dar îmi place. Mii de oameni normali care se pregătesc un an întreg pentru a pătrunde cei 90 de kilometri pe schii. Îmi dau seama că pregătirea în sine este cel puțin la fel de importantă precum ziua cursei.
Nu poți să lenevești. Trebuie sa faci sport tot anul, trebuie să te gândești la ce mănânci, cât mănânci și când mănânci. Un spectacol precum Vasaloppet are toate ingredientele pentru ca omul să ducă o viață sănătoasă, este o provocare potrivită, un examen a propriei condiții fizică pe care mii de oameni îl trec. Știind că-n luna Martie ai de mers 90 de km cu schiile, faci mișcare și restul anului și adevaratul câstigător este sănătatea.
Bine Bogdane, dar dacă sunt atâtea lucruri bune cu Vasaloppet, atunci de ce nu mergi și tu? O întrebare excelentă, dragi cititori, și răspunsul este simplu:
Oameni buni; este vorba de 90 de kilometri. Sau 90 000 de metri. Pe schiuri. SCHIURI!
vineri, 2 martie 2012
Azi, Bucureștiul plânge
Abonați-vă la:
Postări (Atom)