sâmbătă, 29 mai 2010

Trăiți în România și asta vă ocupă tot timpul, da?

M-am trezit azi dimineață și ca deobicei, am deschis site-urile mele preferate de știri. Pe unul dintre ele, ediția online al ziarului suedez DN, am citit un articol care m-a făcut să mă simt de parcă sunt în România. Am citit acel articol cu un dor de România ciudat, un dor mai mult masochist-spre-morbid decât altceva. Acumă vă întrebați ce scria în acel articol; au scris despre cultura din România? Da. Din păcate. Cultură aceea de care nu cred că vom scăpa în curând.

Un domn cu numele Lars Nylin, aflat acum la pensie, este acuzat că a făcut licitații trucate. El a fost ceva director în cadrul ministerului justiției și decidea construirea noilor închisori. Se pare că dânsul a acordat contracte de o valoare de aproximativ 26 milioane de euro - contracte care n-au respectat legea licitațiilor din Suedia. El a spus că este o neînțelegere. Cine știe, poate era și el sub influența alcolului! Citiți articol din DN.

Știam de mai de mult că nici Suedia nu este lipsită de hoție, chiar dacă sunt unii pe aici care chiar cred tot ce le servesc ziarele și televiziunile suedeze. Și când scriu unii mă refer la acei români care după doi-trei ani, și fără să învețe suedeza suficient de bine, se fac că au uitat limba română și România.

Ca să termin cu aberațiile și să ajung la subiect; articolul despre "șpăgarul" pensionar este pentru mine personal încă o dovadă că nu locul geografic te face să ajungi unde ți-ai propus. Tu prin gândirea ta, prin modul în care abordezi eșecurile și, nu în ultimul rând, succesele tale decide cum îți va merge în viață. Iar românul, în general vorbind bineînțeles, nu știe să câștige. Iar de pierdut nici n-are sens să pomenesc.

Am observat că mulți oameni se plâng că nu sunt ajutați. Aceste persoane, unii dintre ei aflați în România, dar nu doar în România, nu-și dau seama că problema lor este tocmai că așteaptă să fie ajutați. Stau pe loc ca și căprioara prinsă în farurile tirului care se apropie noaptea; stau statici scuipând semințe, dând din umeri și repetă mantra: "Asta este, trăim in România și asta ne ocupă tot timpul."

Haideți să fim serioși; cum pot unii să creadă că dintr-o dată cineva îi va opri pe stradă să le ofere un job, o carieră sau o oportunitate în Suedia sau altă țară "mai civilizată"? Asta nu se întâmplă niciunde în lume. Dar este mai ușor să crezi că altundeva într-adevăr se întâmplă; este mai convenabil să stai în fața televizorului uitândute la Badea, care în fiecare seara oferă tuturor exemple că nația, educația și guvernul este de vină pentru că trăiesc în mizerie. Așa îți bagi piciorul în continuare, așa cum ai făcut-o mai mereu atunci când e vorba de societatea română, fiindcă și așa ai de gând să pleci, nu? Să nu mă înțelegeți greșit; Badea e ok. Ceea ce face el este necesar, deși nu foarte productiv pentru altcineva decât cariera lui. Zic asta pentru că lipsesc ceilalți care să-l completeze pe Badea cu propuneri constructive...

De mult mi-am dat seama că este vorba de o profeție la nivel național care se autoîndeplinește: E necaz, dar asta este să fii român, nu? Așa că n-are sens să faci ceva pentru a schimba lucrurile în bine. Iar seara, cu câteva pahare la suflet, asculți cum Badea și ceilalți care vreau să fie ca el, îți confirmă că nu tu ești responsabil de propria situație. Este vina altcuiva, așa cum nu Gigi Becali este de vină că Steaua București nu mai este nici o stea și nici în București. Apropo, dacă cineva este interesat să studieze rezultatul stilului de conducător - lidership-ul - român, studiați cum au evoluat cele trei cluburi de fotbal din București - Steaua, Dinamo și Rapid. Eu zic că sunt paralele foarte clare între cum a evoluat România din 1990 încoace și aceste trei cluburi în ultimii șapte-opt ani. Cu cât mai nesimțiți au devenit patronii de club cu cât mai puțini spectatori pe stadioane. Apoi schimbați cuvintele "patronii de club" și "spectatori pe stadioane" cu "politicienii" și "cetățenii care vor să rămână în România".

Încă un exemplu și apoi gata; sindicatele din România avertizează cu grevă generală. Bun. Acumă când nu sunt bani și când este criză sau trezit să protesteze? Dar atunci când PIB-ul creștea cu șase, șapte sau opt la sută pe an, unde au fost? Atunci când marjele de profit erau în sutele de procente, unde erau șefii de sindicat? N-ar fi fost mai bine să ceri mai mulți bani atunci când într-adevăr existau mai mulți bani? E greu să înveți ceva atunci când le ști pe toate. N-ar trebui aplicată regula numărul unu din vânzări? "Asigurăte că vinzi cuiva care poate plăti."

Sau poate n-am înțeles eu ceva - lucru puțin probabil deoarece înțeleg destul de multe chiar dacă uneori mă fac că plouă. Am menționat că azi este sâmbătă? Și nu este oricare sâmbătă ci cea mai tare sâmbătă din lume!

B.

2 comentarii:

daniel spunea...

Salut, iti urmaresc de ceva timp postarile, interesante pentru un roman " de aici" care vrea sa ajunga "dincolo". E interesant sa citesc cum vede un roman din Suedia nebunia de la noi.Am spus de multe ori, cu riscul de a parea ridicol uneori, ca sunt patriot.Intre timp am mai crescut, m-am maturizat, m-am casatorit si sper candva sa am un copil. Toate astea atarna greu in balanta cu patrotismul meu invechit.
As vrea sa iti spun ca iti apreciez parerile despre ce e aici, poate tu esti mai obiectiv decat noi, dar crede-ma, in cazul de fata, vreau sa raman cu ideea ca acolo e mai putin rau decat la noi, daca nu mai bine.

claudia spunea...

Buna,

tot cautand informatii despre firmele suedeze care activeaza in Romania, am dat de articolul tau.

Ca forma identitara, este inca foarte greu de definit ce face o natie sa fie natie: clar este ca, oirunde ai merge tot roman/etc. esti. Se schimba mentalitatea putin, se schimba si comportamentele, in special pentru ca este nevoie de adaptare, iar noi, romanii, ne pricepem cel mai bine la aceast lucru - noi ne adaptam de secole intregi unei serii permanente de schimbari venite din afara.

Insa, codul nostru genetic nu a suferit nici un fel de mutatii in urma migratiilor, intrarilor in spatiul carpato-danubian de la romani incoace (este un studiu facut de un medic italian in colaborare cu un altul din Iasi care dovesteste acest lucru). Noi suntem la fel iar asta ne urmareste oriunde am merge in lume, din pacate.

Revenind la subiect, tee invit pe blogul meu pentru a citi un post care iti va aminti putin de Romania, din perspectiva comparativa.

http://lillastjarna.wordpress.com/2010/05/26/dor-de-romania/

Pe vremea cand am scris acel mesaj catre prietenii din Cluj, eram studenta in Jonkoping.

Inlocuieste Cluj-ul cu Romania si gandeste-te ca in acets moment, in Romania, lucrurile stau mult mai prost ca in 2004, cand scriam eu.

Claudia