Ieri am stat la facultate până seara târziu și chiar a dat roade. A fost o zi din aia în care ceața, care te-a bântuit ultimele zile, dintr-una dispare și începi să vezi. Nu o să vă dau detalii, fiindcă n-are sens, însă senzația care am avut-o-n tramvai, în drum spre casă, a fost destul de faină. Știu cum s-a simțit Neo în primul Matrix, atunci când a-nceput să vadă codul...
Azi, marș înainte spre următorul semn de întrebare!
B.
miercuri, 14 septembrie 2011
marți, 13 septembrie 2011
Pastel
Buciumă toamna
Agonic -- din fund --
Trec păsărele
Si tainic s-ascund.
Târâie ploaia ...
Nu-i nimeni pe drum;Pe-afară de stai
Te-năbusi de fum.
Departe, pe câmp,
Cad corbii, domol;
Si răgete lungi
Ornesc din ocol.
Tălăngile, trist,
Tot sună dogi ...
Si tare-i târziu,
Si n-am mai murit ...
George Bacovia
Agonic -- din fund --
Trec păsărele
Si tainic s-ascund.
Târâie ploaia ...
Nu-i nimeni pe drum;Pe-afară de stai
Te-năbusi de fum.
Departe, pe câmp,
Cad corbii, domol;
Si răgete lungi
Ornesc din ocol.
Tălăngile, trist,
Tot sună dogi ...
Si tare-i târziu,
Si n-am mai murit ...
George Bacovia
Pe meniu azi
Azi a venit uraganul Katia. Bine, la noi e varianta light, dar și așa bate un vânt puternic. Stând cu naul în carte mai tot timpul am observat că se întâmplă chestii prin lume fără ca eu să le observ.
A trecut 11 septembrie și chiar n-am avut chef să scriu despre ceea ce s-a întâmplat în New York acum zece ani, însă am găsit un clip pe youtube despre unele țări musulmane și despre islam, care arată unele lucruri pe care noi în Suedia nu suntem lăsați să le vedem. În Suedia, o întrebare mai critică la adresa comunității musulmane și pac, gata, ești xenofob, rasist și cel mai rău om de pe pământ.
Când zic nu suntem lăsați, mă refer la cenzura din media de aici, una cu care am trăit de când sunt aici și care nu mă mai deranjează. Noroc cu intenetul. Și că mi-e nu prea-mi pasă dacă oameni necunoscuți mă fac în toate felurile. N-am nevoia să fiu aprobat de persoane care nu mă cunosc.
Gata, am plecat; am cursuri imediat și trebuie să mă pregatesc. Analiză matematică este pe meniu azi...
B.
A trecut 11 septembrie și chiar n-am avut chef să scriu despre ceea ce s-a întâmplat în New York acum zece ani, însă am găsit un clip pe youtube despre unele țări musulmane și despre islam, care arată unele lucruri pe care noi în Suedia nu suntem lăsați să le vedem. În Suedia, o întrebare mai critică la adresa comunității musulmane și pac, gata, ești xenofob, rasist și cel mai rău om de pe pământ.
Când zic nu suntem lăsați, mă refer la cenzura din media de aici, una cu care am trăit de când sunt aici și care nu mă mai deranjează. Noroc cu intenetul. Și că mi-e nu prea-mi pasă dacă oameni necunoscuți mă fac în toate felurile. N-am nevoia să fiu aprobat de persoane care nu mă cunosc.
Gata, am plecat; am cursuri imediat și trebuie să mă pregatesc. Analiză matematică este pe meniu azi...
B.
duminică, 11 septembrie 2011
10 ani mai târziu
Acum 10 ani s-a întâmplat ceva ce a schimbat lumea pentru întotdeauna. Nu toți musulmanii sunt așa. Poate că nu-s, nu știu fiindcă nu-i cunosc pe toți, însă vă invit să vă uitați la clipurile de mai jos și să trageți proprile concluzii.
Creedence Clearwater Revival
Fusei ieri la un film în care o melodie cu Creedence Clearwater Revival întării o scenă epică și-mi adusei aminte că-mi plăcui muzica lor cândva...
Melodia asta, împreună cu videoclip-ul, este dovada ultimată că omul nu este un animal, că există totuși o diferență între om și animal. Suntem singura ființă de pe această planetă care am inventat o tehnologie care are potențialul să ne extermine. Suntem oare mai inteligenți sau mai proști decât animele? Nu știu...
Model matematic prevede revoluții
Am citit un articol legat de ce am mai scris cum că ai putea prezice viitorul destul de exact prin modele matematice dacă ai acces la suficient de multe informații. Aici găsiți acel articol.
Dacă pentru o clipă presupunem că modelul din articol funcționează, nu văd de ce ar fi imposibil să prezici ceea ce urmează să facă un individ. Cert este că, cuantumul informațiilor necesare pentru așa ceva este mult, mult mai mare decât ce necesită prevederea unei revoluții. Însă nu văd de ce n-ar fi posibil dacă, și doar dacă, există suficient de multe informații.
B.
Dacă pentru o clipă presupunem că modelul din articol funcționează, nu văd de ce ar fi imposibil să prezici ceea ce urmează să facă un individ. Cert este că, cuantumul informațiilor necesare pentru așa ceva este mult, mult mai mare decât ce necesită prevederea unei revoluții. Însă nu văd de ce n-ar fi posibil dacă, și doar dacă, există suficient de multe informații.
B.
vineri, 9 septembrie 2011
Alte perspective
Locuiesc într-un oraș destul de ciudat. Unele zile, vremea este atât de urâtă încât nu-ți mai amintești de zile însorite, de căldură sau de înghețată. Alte zile, precum cea de azi, sunt atât de frumoase încât uiți cum arată un nor. Dar nu asta vroiam să scriu.
Ieri, la facultate, am realizat că am abordat matematica într-un mod destul de nepotrivit, sau, mai bine zis, un mod destul de îngust, care mi-a ascuns unele ”secrete”. Un coleg din grupa mea are un talent incredibil de a găsi modele în serii de numere. Eu niciodată nu m-am gândit la matematică așa cum gândește el, ceea ce m-a făcut să realizez că multe subtilități vor continua să treacă pe lângă mine dacă nu-mi schimb modul de abordare a subiectului. Ieri, ascultându-l și discutând cu el, mi-am dat seama că gândind așa cum gândește el, mi se aprind tot felul de beculețe care iluminează chestii de care nu eram și probabil înca nu sunt conștient.
Poate sună ciudat; dar și matematica poate fi privită din perspective diferite. Și încă-o chestie; toți din clasa suntem oarecum de acord. Dacă am avea acces la suficient de multă informație, atunci până și comportamentul omenesc poate fi cuantificat matematic, ceea ce implicit ar însemna că am putea prezice ce urmează să facă o persoană.
Condițiile sunt, în primul rând, că principul incertitudinii a lui Heisenberg nu afectează modelul, ceea ce mulți fizicieni spun că-ntr-adevăr nu este cazul, iar cea de-a doua condiție este că este nevoie de foarte multă informație pentru ca un asemenea model să aibă succes.
Sau invers; dacă modelul nu funcționează, atunci informația nu este suficientă. Cred că vă dați seama că pauzele la mine la facultate sunt cel puțin la fel de interesante ca și cursurile...
B.
Ieri, la facultate, am realizat că am abordat matematica într-un mod destul de nepotrivit, sau, mai bine zis, un mod destul de îngust, care mi-a ascuns unele ”secrete”. Un coleg din grupa mea are un talent incredibil de a găsi modele în serii de numere. Eu niciodată nu m-am gândit la matematică așa cum gândește el, ceea ce m-a făcut să realizez că multe subtilități vor continua să treacă pe lângă mine dacă nu-mi schimb modul de abordare a subiectului. Ieri, ascultându-l și discutând cu el, mi-am dat seama că gândind așa cum gândește el, mi se aprind tot felul de beculețe care iluminează chestii de care nu eram și probabil înca nu sunt conștient.
Poate sună ciudat; dar și matematica poate fi privită din perspective diferite. Și încă-o chestie; toți din clasa suntem oarecum de acord. Dacă am avea acces la suficient de multă informație, atunci până și comportamentul omenesc poate fi cuantificat matematic, ceea ce implicit ar însemna că am putea prezice ce urmează să facă o persoană.
Condițiile sunt, în primul rând, că principul incertitudinii a lui Heisenberg nu afectează modelul, ceea ce mulți fizicieni spun că-ntr-adevăr nu este cazul, iar cea de-a doua condiție este că este nevoie de foarte multă informație pentru ca un asemenea model să aibă succes.
Sau invers; dacă modelul nu funcționează, atunci informația nu este suficientă. Cred că vă dați seama că pauzele la mine la facultate sunt cel puțin la fel de interesante ca și cursurile...
B.
miercuri, 7 septembrie 2011
Acuarelă
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă...
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână...
Ion Minulescu
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă...
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână...
Ion Minulescu
Norul Magellanic
Imagina arată o adunare de stele în Norul Magellanic. Imagina este luată de ESA cu ajutorul noului instrument EMMI la observatorul din Chile, la Silla.
marți, 6 septembrie 2011
Vreodată
... Şi voi lua din cer
Ceea ce nu mai găsesc
Prin stele,
De când rătăcesc.
Această gândire mai vreau
Din câte-am dorit -
Sau cerul e rece
La infinit...
George Bacovia
Ceea ce nu mai găsesc
Prin stele,
De când rătăcesc.
Această gândire mai vreau
Din câte-am dorit -
Sau cerul e rece
La infinit...
George Bacovia
luni, 5 septembrie 2011
Televizor 3D fără să porți ochelarii
Toshiba a prezentat ultimul râcnet în domeniul aparatelor TV: un model care poate difuza în 3D fără că spectatorii să fie nevoiți să poarte ochelari. O cameră sub ecran urmărește fața spectatorilor, al cărora limită este 9, și adaptează imagina după poziția capului.
Dacă știe să facă și popcorn...
Citiți mai multe aici pe physorg.com.
B.
Dacă știe să facă și popcorn...
Citiți mai multe aici pe physorg.com.
B.
Motor foarte, foarte mic
O echipă de chimiști de la universitatea Taft au reușit să creeze un motor care cuprinde mărimea unei molecule. Mărimea diametrală, dacă așa se spune în română, este de doar 200 de nanometri, ceea ce devine și mai uluitor dacă ținem cont de faptul că grosimea unui fir de păr este aproximativ 60 000 de nanometri.
Această performanță este interesantă și dintr-o perspectivă diferită; faptul că se poate aplica curent electric unei molecule pentru ca să facă ceva altceva decât o mișcare browniană, adică imprevizibilă. Foarte tare!
Știrea o puteți găsi aici pe physorg.com.
B.
Această performanță este interesantă și dintr-o perspectivă diferită; faptul că se poate aplica curent electric unei molecule pentru ca să facă ceva altceva decât o mișcare browniană, adică imprevizibilă. Foarte tare!
Știrea o puteți găsi aici pe physorg.com.
B.
duminică, 4 septembrie 2011
Nu poate fi vina României!
Germania, Franța și Olanda se opune la aderarea României și a Bulgariei la spațiul Schengen conform un articol pe mediafax.ro.
Unde să încep să comentez; hai să încep cu titlul articolului de pe mediafax.ro, care este așa de milog cum ni se cuvine în relația cu restul europei, și care, într-un fel, arată exact de ce România nu trebuie lăsată să între în spațiul Schengen: cică Germania nu ne sprijină.
Adică, nu e vina noastră, a tuturor românilor, a politicieniilor care și-au bătut joc de țara timp de n ani, nu! Avem ghinionul că nu ne sprijină Germania!
Problema nu este că în România, reformele în justiție, economie și așa mai departe au fost dor mimate de către clasa politică, nu! Avem ghinionul că nu ne sprijină Franța!
Nu este vina noastră că nu știm să facem suficient de multe proiecte încăt să putem pune la folos toate fondurile europene, nu! Olanda nu ne sprijină și de aia nu suntem bineveniți în Schengen.
Iar cvasi-jurnalistul de la mediafax, cel care a pus acel titlu, nu s-a oprit să se gândească că poate vina este lipsa de seriositate care curge ca un izvor, adică de sus până jos. Nu poate să fie vina româniilor, n-are cum!
Lucruri cică nu prea stau așa de bine în România... oare de ce? Dacă, cu mâna stângă, o iei pe cea dreaptă și-ți dai singur un pumn (a se citi turism electoral, voturi pentru un mic și o bere, etc etc) atunci trebuie să fii mare idiot să spui că te doare fiindcă alții nu te ajută...
B.
Unde să încep să comentez; hai să încep cu titlul articolului de pe mediafax.ro, care este așa de milog cum ni se cuvine în relația cu restul europei, și care, într-un fel, arată exact de ce România nu trebuie lăsată să între în spațiul Schengen: cică Germania nu ne sprijină.
Adică, nu e vina noastră, a tuturor românilor, a politicieniilor care și-au bătut joc de țara timp de n ani, nu! Avem ghinionul că nu ne sprijină Germania!
Problema nu este că în România, reformele în justiție, economie și așa mai departe au fost dor mimate de către clasa politică, nu! Avem ghinionul că nu ne sprijină Franța!
Nu este vina noastră că nu știm să facem suficient de multe proiecte încăt să putem pune la folos toate fondurile europene, nu! Olanda nu ne sprijină și de aia nu suntem bineveniți în Schengen.
Iar cvasi-jurnalistul de la mediafax, cel care a pus acel titlu, nu s-a oprit să se gândească că poate vina este lipsa de seriositate care curge ca un izvor, adică de sus până jos. Nu poate să fie vina româniilor, n-are cum!
Lucruri cică nu prea stau așa de bine în România... oare de ce? Dacă, cu mâna stângă, o iei pe cea dreaptă și-ți dai singur un pumn (a se citi turism electoral, voturi pentru un mic și o bere, etc etc) atunci trebuie să fii mare idiot să spui că te doare fiindcă alții nu te ajută...
B.
vineri, 2 septembrie 2011
Colegii mei
Ok, bun, e vineri. Cum fu săptămâna asta? Fu bine, am invațat foarte multe și am cunoscut câteva persoane excepționale. Nu știu dacă cunoașteți serialul Big Bang Theory dar în acel serial există un personaj cu numele Sheldon Cooper, un savant cu o personalitate aparte care are răspunsul la toate. Ei, la mine la facultate am cunoscut doi frați care sunt ca și Sheldon, bineînțeles păstrând unele proporții.
Ieri i-am pus la încercare, doar așa ca să mă conving și eu că ei sunt așa cum credeam. I-am întrebat dacă au auzit de numerele prim Marsene (nu știu dacă așa li se spun în română), iar ei nu doar că mi-au răspuns instantaneu, au citat și formula. Bine, nu că este foarte complicată, însă trebuie să fii foarte ”hardcore” ca să știi chestii de genul ăsta pe de rost și să răspunzi la o asemenea întrebare atâta pasiune ca și ei.
Am observat însă că acești frați, împreună cu alții de la mine la facultate, sunt foarte temuți în situații sociale. Când am deschis subiectul, câțiva dintre ei mi-au spus că în lumea de afară, adică printre oameni care mai degrabă idolizează participanții din casa Big Brother decât muncă unora precum norvegianul Niels Henrik Abel (link wikipedia pentru cei curioși), mereu au fost văzuți ca ciudații cercului de prieteni și că încă nu s-au obijnuit că sunt undeva unde este acceptat să fii cine ești. Vedeam pe fața lor cât de ușurați erau că au scăpat de liceu, de calvarul de a încerca să coexiști între persoane care nu te ințeleg sau poate chiar te evită pentru că pasiunea ta este matematica.
Mă consider norocos că i-am cunoscut. Niciodată nu am cunoscut persoane atât de inteligente. Dar și atât de vulnerabile.
Ieri i-am pus la încercare, doar așa ca să mă conving și eu că ei sunt așa cum credeam. I-am întrebat dacă au auzit de numerele prim Marsene (nu știu dacă așa li se spun în română), iar ei nu doar că mi-au răspuns instantaneu, au citat și formula. Bine, nu că este foarte complicată, însă trebuie să fii foarte ”hardcore” ca să știi chestii de genul ăsta pe de rost și să răspunzi la o asemenea întrebare atâta pasiune ca și ei.
Am observat însă că acești frați, împreună cu alții de la mine la facultate, sunt foarte temuți în situații sociale. Când am deschis subiectul, câțiva dintre ei mi-au spus că în lumea de afară, adică printre oameni care mai degrabă idolizează participanții din casa Big Brother decât muncă unora precum norvegianul Niels Henrik Abel (link wikipedia pentru cei curioși), mereu au fost văzuți ca ciudații cercului de prieteni și că încă nu s-au obijnuit că sunt undeva unde este acceptat să fii cine ești. Vedeam pe fața lor cât de ușurați erau că au scăpat de liceu, de calvarul de a încerca să coexiști între persoane care nu te ințeleg sau poate chiar te evită pentru că pasiunea ta este matematica.
Mă consider norocos că i-am cunoscut. Niciodată nu am cunoscut persoane atât de inteligente. Dar și atât de vulnerabile.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)