Paradoxul alegerilor

O discuție TED despre noțiunea că posibilitatea de-a alege liber ceea ce vrei prin definiție este un lucru bun. Barry Schwarz povestește despre faptul că cei care au mai multe alegeri sunt, în medie, mai nemulțumiți de alegerea pe care au făcut-o.

Discuția este interesantă. Eu cred că nemulțumirea provine, de fapt, din cauza lipsei de direcție pe care o ai în viață. Mulți își petrec zilele la lucru și seara în fața televizorului. Dacă-i întrebi ce vor face peste șase luni, spun că nu știu, mascând dispererea că simt că stau pe loc. Să ai prea multe posibilități din care trebuie să alegi pare să producă paralizare. Și nemulțumire.

Bineînțeles că sunt cei care sunt mulțumiți cu locul unde se afla în viață și nu vor să se deplaseze de acolo, însă cred că acești sunt o minoritate.

Posibilitatea să alegi nu este neapărat un lucru bun. Vă recomand să vă uitați la video.

Crize

Tristă, după un copac, pe câmp
Stă luna palidă, pustie -
De vânt se clatină copacul -
Şi simt fiori de nebunie.

O umbră mormăind păşeşte...
E om... atât, şi e destul...
Şi-acum ne-om gâtui tovarăşi:
El - om flămând, eu - om sătul.

Dar vezi... m-a ocolit acuma...
El s-a temut mai mult, mai mult, - săracul...
Pe luna palidă, pustie,
De vânt se clatină copacul...

G. Bacovia

Matematica șarlatanistă

Din anii 1990 încoace, tranzacțiile de pe bursele din toată lumea și-au schimbat hainele. Cu toții ne amintim filmele despre Wall Street din anii 1980, în care o grămăda de agramați, probabil mulți dintre ei cu cocaină în sânge, țipau ”Sell” sau ”Buy” către cineva necunoscut spectatoriilor.

Azi multe lucruri s-au schimbat. La sfârșitul aniilor 1990 au apărut primele hedgefond-uri care au folosit calculatoare în loc de agramați pentru a perfecta tranzacțiile în piață. Acest schimb de paradigm a făcut ca Wall Street-ul să caute oameni cu nivel ridicat a cunoștiințelor matematice. De exemplu, mulți care și-au făcut doctorat-ul în fizica au părăsit acel domeniu, s-au alăturat partea întunecată a forței și au făcut o grămadă de bani.

Recunosc că acum câțiva ani când m-am întors înapoi în Suedia pentru a învăța am zis să învăț matematica tocmai pentru că sunt interesat de domeniul financiar. Când am dat la facultate, am zis să învăț întâi matematica și de abia apoi să-mi îndrept atenția spre piața financiară. Iar acum, matematica a devenit infinit mai interesantă decât piața de capital, ca să fiu sincer.

Acum, cu o licență de matematică pură, îmi dau seama că mulți dintre cei care folosesc matematica în domeniul financiar se c-am păcălesc singuri. Se folosesc multe metode statistice, ceea ce pentru mine este un semn destul de alarmant fiindcă statistica este o unealtă foarte înselătoare.

Chiar ieri am avut o discuție cu-n coleg care tocmai și-a terminat masteratul și care urmează să-și facă doctoratul în Franța. Specialitatea lui este un fel de matematică care, la prima vedere, nu prea are legătură cu bursa. Însă citindu-i lucrarea de masterat, așa puțin cât am înțeles, mi-am dat seama că acel soi de matematică poate fi foarte util în a descoperi simetri, sau cum se zice în română, în piața financiară. Amândoi suntem destul de convinși că am putea descoperi metode matematice, altele decât cele folosite azi, pentru a analiza piața de capital.

Azi dimineață mă trezesc și dau de următorul articol:

http://phys.org/news/2014-04-pseudo-mathematics-financial-charlatanism.html

Se pare că nu sunt singurul căruia stomacul î se-ntoarce când aude despre unele metode ”matematice” - a se citi ”analiză tehncă” - folosite pentru a convinge lumea să bage banii. Uite așa am trăit în această dimineață una dintre acele clipe în care îți dai seama că drumul pe care ai pornit este cel potrivit, chiar dacă nu știai asta atunci când ai luat-o la drum.

Gânduri și moralitate

Senzația este destul de interesantă. Să te supui un regim militar, să abandonezi din start orice gând ce începe cu ”aș vrea” sau ”aș avea chef” și să faci doar ceea ce este necesar este o senzație pe care vi-o recomand cu drag.

Multe gânduri trec prin cap când nu mai ești victima propriilor dorințe. Începi să vezi lumea altfel. De exemplu, în Suedia, oamenii de-a lungul generațiilor au creat o societate cu valori moi când vine vorba de protecția socială etc etc. Lumea cunoaște acest fenomen ca ”modelul scandinavic”. Și nu este rău de loc.

Însă, de ceva vreme încoace, nu știu cum sau exact când, totul s-a pervertit. Mai nou, în Suedia, a devenit un concurs să arați cât de dăruitor și tolerant ești. Cum? Abia te-ai dat jos din avionul de la Mogadișu și deja ai fost prins pentru tentativa de crima, crima și viol? Nu-i bai, nu-i vina ta ci vina a noastră că nu te-am iubit suficient. Voi credeți că exagerez? E caz real. S-a întâmplat nu de mult în garajul de la hotel Sheraton în Stockholm.

Până aici toate-s roz spre rozosin. Dar în Suedia, cavalierii moralității nu se opresc la ce fac ei însiși, nu, de ceva vreme au început să și judece și demonizeze cei care nu împart dragostea lor pentru a da a n-șpea șansă unei brute drogată care a distrus câteva vieți. Și aici, când se iau de mine, încep eu sa fac cu nervii.

Suedia este probabil cea mai puțin rasista țară din Europa. Păi, ce zice românul de rând despre minoritatea romă...așa ceva nu auzi aici decât la cretini fără cei șapte de acasă, sau cei noua din școală. Dar și așa, dacă îndrăznești cumvă să întrebi dacă totuși n-ar fi cazul ca unele tradiții noilor veniți să rămână acolo de unde au fugit PAC! ești rasist.

Mai am doi ani de facultate. După acești ani vreau să cred că am să mă pun într-o asemenea situație astfel încât să pot zice ceea ce văd fără ca pita mea de zi de zi să depindă de reacția unor extremiști. Vreau asta fiindcă prin geam văd cum o societate, o dată ideală, zi de zi se scufundă în mociârla adusă de alții. Iar cei care pun întrebări daca-i musai să evolueze lucrurile astfel sunt, mai mult sau mai puțin, crucificați în spațiul pulic.

Ciclul celor trei generații

Disciplina militară. Mă trezesc dimineața pe la șapte, mănânc, îmi pun cărțiile materiei de azi in rucsac și o iau la drum. Unele zile fac o pauză de câteva ore pentru a învăța, altele zile merg cei 15 km intr-una. Dar încerc să merg 15 km pe jos zilnic. Am învățat lecția trecutului meu. Nu mai am de gând să fac aceeași greșeală.

Un prieten a pomenit ieri de importanța unei disciplină protestanta de muncă. Chiar așa gândesc și eu. În jurul meu este plin de oamni cărora decizii au un singur scop - maximarea distracției și a plăcerii. E și mai rău in Norvegia din câte am citit; pare să fie boala țărilor bogate. Lenea. Distracția înaintea muncii.

Filosofia pare a fi: ”tot ce-mi place este bine pentru mine fiindcă-mi place”. Eliminarea existenței noțiuniilor ”corect” și ”greșit” și eliminarea normelor care au făcut ca societatea să aibă belșug sunt la modă. Iar, mai nou, drepturile democratice sunt oarecum selective. Așadar ați citit o descriere compactă a climei de dezbatere din Suedia.

Înțeleg acuma că prima generație creează belșugul, a doua generație îl gestionează în timp ce a treia îl pierde. Urmărind dezbaterea publică suedeză îmi dau seama ca a venit rândul cea de a treia generație.

Viața în străinătate

Văd că n-am mai scris aici de aproape un an. Acest blog a-nceput cu-n anumit scop bine definit, un scop care cu trecerea aniilor a devenit din ce in ce mai irelevant pentru mine. Eu am evoluat iar scopul blogului n-a evoluat si ca atare, postările aici au devenit din ce in ce mai rare.

In 2009 m-am mutat din București in țara unde am fost format. Titlul acestui blog se refera la trăitul in străinătate în general și nu Suedia în mod special. Eu nu mă simt în străinătate în Suedia fiincă aici m-am format. Aici mi-am creat valorile morale și etice. Aici am învățat ce funcționează dacă vrei o societate omenească. Străinătate este pentru mine România.

Cinci ani și câteva luni au trecut decând m-am intors înapoi în Suedia și am luat-o de la zero pentru a treia sau a patra oară în viață. Scriu acum din nou pe blog fiindcă joi am aflat nota care am primit-o la lucrarea de licență și mi-am adus aminte de acest loc virtual care a fost destul de important pentru mine. Să zic că am luat zece pentru lucrarea mea de licentă ar fi adevărat dar nu cinstit. Notele aici se dau în trei trepte și lucrarea noastră despre planuri proiective finite (dacă așa li se zice în româna) a fost trecută cu nota cea mai mare. Lucrarea noastră? Da, în Suedia se scrie în grup lucrarea de licență și am scris-o cu o colegă. Notele se dau individual și amândoi am primit nota maximă.

Oricum, terminatul lucrării de licență mi-a dat de gândit. Poate ar fi cazul ca acest blog să-și reînoiască scopul. Numele blogului poate să rămână același căci sentimentul de a aparține pe care l-am avut ultimii ani s-a ameleriorat. Acum, la vârsta de 37 de ani, știu că neastâmpărarea mea nu ține de vreun loc geografic. Altele sunt variabilele care decid valoriile funcției, ca să zic așa.

Așa că azi, acest blog aparține unui fost jucător de bowling, acum aproape-matematician care, într-un fel încă își caută locul. Doar că-l caută altfel acum decât pe vremea când locuia in străinătate în România.

B.