Crize
Tristă, după un copac, pe câmpStă luna palidă, pustie -De vânt se clatină copacul -Şi simt fiori de nebunie.O umbră mormăind păşeşte...E om... atât, şi e destul...Şi-acum ne-om gâtui tovarăşi:El - om flămând, eu - om sătul.Dar vezi... m-a ocolit acuma...El s-a temut mai mult, mai mult, - săracul...Pe luna palidă, pustie,De vânt se clatină copacul...
G. Bacovia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu