In 2009 m-am mutat din București in țara unde am fost format. Titlul acestui blog se refera la trăitul in străinătate în general și nu Suedia în mod special. Eu nu mă simt în străinătate în Suedia fiincă aici m-am format. Aici mi-am creat valorile morale și etice. Aici am învățat ce funcționează dacă vrei o societate omenească. Străinătate este pentru mine România.
Cinci ani și câteva luni au trecut decând m-am intors înapoi în Suedia și am luat-o de la zero pentru a treia sau a patra oară în viață. Scriu acum din nou pe blog fiindcă joi am aflat nota care am primit-o la lucrarea de licență și mi-am adus aminte de acest loc virtual care a fost destul de important pentru mine. Să zic că am luat zece pentru lucrarea mea de licentă ar fi adevărat dar nu cinstit. Notele aici se dau în trei trepte și lucrarea noastră despre planuri proiective finite (dacă așa li se zice în româna) a fost trecută cu nota cea mai mare. Lucrarea noastră? Da, în Suedia se scrie în grup lucrarea de licență și am scris-o cu o colegă. Notele se dau individual și amândoi am primit nota maximă.
Oricum, terminatul lucrării de licență mi-a dat de gândit. Poate ar fi cazul ca acest blog să-și reînoiască scopul. Numele blogului poate să rămână același căci sentimentul de a aparține pe care l-am avut ultimii ani s-a ameleriorat. Acum, la vârsta de 37 de ani, știu că neastâmpărarea mea nu ține de vreun loc geografic. Altele sunt variabilele care decid valoriile funcției, ca să zic așa.
Așa că azi, acest blog aparține unui fost jucător de bowling, acum aproape-matematician care, într-un fel încă își caută locul. Doar că-l caută altfel acum decât pe vremea când locuia in străinătate în România.
B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu