Cosmologia - știință sau credință?

Acum nu de mult am fost la o prezentare cosmologică. Domnul care a vorbit este cosmolog la o universitate din SUA și specialitatea lui este distribuția materiei întunecată în univers. Modelul este destul de complicat, însă seamănă foarte mult cu o imagine în care sunt amestecate două fluide cu viscosități diferite, gen apă cu ulei, și se bazează pe modele matematice destul de complicate. Bun.

Ceea ce mi-a sărit în ochi atunci, și încă n-am putut să mă scutur de acel sentiment, a fost numărul de presupuneri care modelele cosmologice care conțin materia întunecată necesită. Una dintre presupuneri este că se poate deduce masa unei galaxie din luminositatea galaxiei, iar astă mi s-a părut ciudat din start. Când domnul PhD a spus asta parcă mi s-a pus un nod în stomach. Sunt matematician in devenire și toleranța mea spre ghicituri tinde spre zero. Există o linie fină între erori acceptabile și speculații, iar multe dintre presupunerile cosmologilor sună periculos de mult ca speculații. Sunt faine, dar nu știu dacă se incadrează în știință.

Modelul cosmologic are unele găuri, ceea ce nu este ceva deosebit căci foarte putine modele sunt perfecte, însă în știință dacă modelul tău are nevoie de din ce în ce mai multe presupuneri, poate este cazul să reconsideri dacă modelul în sine este bun. Aceste reconsiderări sunt momentele cheie în știință căci de multe ori schimbă complet paradigmul. Asta a făcut Galileo Galilei, Newton, Einstein și mulți alții. Eu personal cred că în cosmologie, a sosit timpul pentru o reconsiderarea a modelului.

Un exemplu concret este întroducerea materiei întunecată. Această materie a fost mereu ipotetică și a fost introdusă pentru a explica de ce noi de pe Tera observă ceea ce observăm. Adică, am presupus că putem deduce cuantumul de masă dintr-o galaxie cu ajutorul luminosității acesteia, ceea ce nu putem știi cu siguranță. Apoi, folosind aceasta presupunere am dedus că lipsește masă pentru ca acele corpurile celeste să se miște așa cum se mișcă. Concluzia a fost că trebuie să există masă pe care noi n-o putem vedea. Bun, până aici totul este bine si rațional.

Însă la cât de arogant este omul, următoarea presupunere a dat naștere materiei întunecată;  am presupus că noi putem observa toată materia barionică dintr-o galaxie. Așa că dacă lipsește masă, trebuie să fie vorba de materie exotică, cum ar fi materia întunecată. N-ar fi fost mai la îndemână să presupunem că nu putem vedea și măsura masa galaxielor prin luminositate, sa că modelul folosit pentru aceste observații poate nu este kosher?

Ei, iată acest articol de pe sciencedaily.com în care o echipa de la universitatea de la Oxford propun că modelul de măsurarea masei unei galaxie cu ajutorul luminosității poate nu este atât de exact cum s-a crezut până acum.

700 și ceva de ani și încă tot n-am învățat lecția lui Occam? Nu pot să nu mă întreb când cosmologia a trecut de la știință la credință.