luni, 10 august 2009

De ce sunt tacut

Nu am mai scris pe blog ultimele zile deoarece am fost ocupat, chiar foarte ocupat; de joi pana azi pe la pranz n-am avut un minut liber, insa va pot spune ca am avut parte de o experienta interesanta, surpinzatoare si foarte placuta. Va doresc o noapte buna si un somn usor cu o piesa excelenta a lui George Bacovia. Aceasta poezie n-are prea multe legaturi cu ultimele zile, dar imi place Bacovia - face bine sufletului la ora culcarii. Sper ca sfarsitul de saptamana v-a fost pe plac! Stiu ca al meu a fost.

Belşug

Culori şi fum de toamnă, plâns de poet,
Apa e rece, frunzele plouă -
Vorbeşte încet, păşeşte încet,
Că totul cade cu o jale nouă.

Vinul, şi mierea, şi grâul tot
Le-au strâns, pe grabă, cine-a putut...
Tuse, şi plânset visele scot,
Du-te, oriunde, frunză de lut...

Şi-o păsărică în grădina brumată,
În liniştea rece, a iarnă-a făcut -
Am strănutat pe o stradă curată,
Frunzele toate încă n-au căzut.

A fost odată... va fi odată...
Nu spune zarea, dar spune omul -
Numai acuma e niciodată...
Adânc, prezentul, închide tomul...

Mă duc, tot acolo, în marea clădire,
E ora, de la care rămân închis -
O emoţie... o amorţire...
E toamnă... mi-au dat de scris...

George Bacovia

Niciun comentariu: