vineri, 21 august 2009

Flacara

Arde o flacara alba in mine. Am negat acest lucru de foarte multa vreme, dar acum trebuie sa recunosc ca arde. E alba. Si foarte foarte intensiva.

B.

6 comentarii:

Anonim spunea...

Alba?
Alb e ceva frumos , curat .

Bogdan Dobondi spunea...

Daca ceva arde cu o flacara alba, inseamna ca temperatura flacarii este mai mare decat daca ar arde cu o flacara galbena de exemplu.

Anonim spunea...

Fa si tu ceva constructiv in viata !!! Get a job, get a life !!!
Restul e bla-bla.

Bogdan Dobondi spunea...

De ce pleci de la prezumtia ca n-as avea o viata sau o ocupatie? Hai sa-ti spun un secret care ma gandesc ca este greu de inteles pentru un roman, nu te supara ca zic asa, dar un job (bani) sau o viata (pozitie sociala) nu rezolva toate problemele in viata. Mai sunt si alte lucruri in viata care sunt infinit mai importante decet cele doua mentionate. Trag tare fiecare ora, de dimineata pana seara, dar flacara aia tot arde. How about that?

Dana spunea...

Nu te supara ca zic asa, dar ceea ce spui tu este cam greu de inteles pentru oricine, indiferent de nationalitate. E adevarat ca banii si pozitia sociala nu rezolva totul in viata, dar o fac al naibii de usoara. Bineinteles ca sunt alte lucruri mai importante in viata (am avut si imi mentin in continuare aceasta idee), numai ca din viata am invatat ca fara cele doua mai sus mentionate e cam greu sa traiesti in lumea reala... Recunosc,mi-ar placea sa traiesc numai din iubire, si muzica, si flori...dar e cam greu, nu crezi?

Bogdan Dobondi spunea...

Nu te contrazic fiindca ai dreptate. Doar ca sunt foarte multi care cred ca acele doua sunt rezolvarea tuturor problemelor. Credeti-ma atunci cand zic ca nu-s.

Nici nu e vorba de a traii numai din iubire, de fapt, postarea mea nu prea o avut legatura cu iubire, ci mai mult cu dezamagirea pe care o am in mine fata de foarte multi oameni. Tu si inca cativa sunt exclusi, evident, dar altii care fara motiv si-au batut joc de mine. Si-au batut joc de mine pentru ca au putut, nu pentru ca au castigat ceva. Acea rautate, acel parsivism v-a ramane adanc in mine.

De aia am scris acea postare. Am realizat ca nu mai vreau sa cunosc oameni noi, fiindca nu ma mai simt capabil sa-mi dau seama daca un nou cunoscut imi vrea binele sau daca ma vede ca o carpa care urmeaza sa fie aruncata la gunoi.

Cei care mi-au vrut binele, prin fapte si nu doar prin vorbe, sunt singuri de care-mi pasa. Restul este doar o masa gri, neinteresanta al careia soarta ma intereseaza foarte putin.

Ce am fost si ce am ajuns. Tragic, intr-adevar, dar acest este adevarul.