Va spun de acum, asa ca citirea mai departe o faceti pe propria raspundere. Continut este important, imi spun mereu cei cu mai multa experienta in domeniul internet-ului. Aceasta postare este continut fara calitate. Stiti foarte bine cum este acel concept ati auzit de Casa Poporului?
Cand intri in Stockholm si privesti cum orasul este situat pe insule si apa are un albastru sclipitor atunci iti vine sa citesti poezii. Bine, multi poate ar incerca sa scrie poezie, dar imi cunosc limitele si de aia va promit ca ma abtin si ma razum la citit. Incerc sa citesc o poezie in fiecare zi; in seara asta am citit cateva scrise de Tudor Arghezi. Aceasta mi-a placut din motive necunoscute, asa cum este cazul de multe ori cand citesc poezii.
Creion
Obrajii tăi mi-s dragi
Cu ochii lor ca lacul,
În care se-oglindesc
Azurul şi copacul.
Surâsul tău mi-i drag,
Căci e ca piatra-n fund,
Sper care-noată albi
Peşti lungi cu ochi rotund.
Şi capul tău mi-i drag,
Căci e ca malu-n stuf,
Unde păianjeni dorm,
Pe zori făcute puf.
Făptura ta întreagă
De chin şi bucurie,
Nu trebuie să-mi fie,
De ce să-mi fie dragă?
In rest vreau sa spun ca proiectul meu, sau mai bine zis proiectele mele, progreseza intr-un ritm satisfacator, chiar daca tot timpul am sentimentul ca totul se misca cu viteza melcului. Ei, am tot amanat si acum cand o fac mi se pare ca merge prea incet. Dar asa sunt eu, plin de contradictii, si de aia vi-s atat drag, nu?
B.
PS "Vi-s"? Nu-s sigur ca este un cuvant sau un Bogdanism, adica, o corcitura-ntre suedeza si romana. Scuzati expresia, dar mi-e somn si atunci se trezeste ardelanul in mine. Amu' vreau sa ma hodinesc. Noapte buna. DS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu