A trecut şi 2009. A fost un an ciudat, un an în care am învăţat care mi-s prietenii şi cine-şi doreşte cu adevarăt binele meu. Am invăţat ce înseamnă să fii minţit cu tupeu şi am cunoscut o generozitate enorma care şi acuma-mi provoacă lacrimi când îmi amintesc. A fost un an plin de dezamăgiri amare, dar şi de descoperiri care m-au bucurat enorm de mult. A trecut şi acum aleg să privesc spre viitor, spre 2010.
Vreau să-i mulţumesc familiei Niţu din Bucureşti. Voi fii mereu dator... Nu ştiu ce-ar fi fost fără voi. Acuma ştiu doar că-ntr-adevăr există îngeri. Sunt oameni extraordinari care intervin chiar atunci când trebuie şi n-o fac din obligaţie - o fac fiindcă sunt îngeri. Cuvântul mulţumesc nici măcar nu începe să exprime ceea ce vreau să le spun familiei Niţu din Bucureşti. Dar fiindcă sunt un analfabet când vine vorba de limba română sunt forţat să mă rezum la un simplu: Mulţumesc!
Doresc tuturor un an nou plin de bucurii, de prosperitate şi de frumuseţe. Cele mai bune clipe din 2009 să fie cele mai rele din 2010!
Acum merg să aprind o lumânare. O dată pe an merg şi eu - în caz că... Am să aprind o lumânare pentru cei care mi-s dragi cu dorinţa că ei vor avea un 2010 plin de prosperitate si că dorinţele lor se vor îndeplini!
B.
joi, 31 decembrie 2009
miercuri, 30 decembrie 2009
Replica la aricolul lui Skaarup
Replică la un comentar pe care l-am scris lui Peter Skaarup - un Vadim Tudor din Danemarca. Cineva, Henrik Andersen, a comentat si mai jos găsiţi replica mea. Articolul (in daneză) a lui Skaarup a fost ceva de genul "sărbători fericite şi afară cu românii" (articol). Primul comentar al meu îl găsiţi aici.
To mr Henrik Andersen
Of course mr Skaarup didn't use that terminologi. Dangerous people are dangerous even when they are dressed nice and use pseudo-civilized terminologi. Beneath that shining smile of his, if you watch carefully, lies a dark and dangerous side. Not long ago, people from mr Skaarup's party claimed that danish people are genetically superior some other nationalities. THAT, mr Andersen, is not acceptable and I for one will always fight against and always talk back to people with tyranic tendencies.
Mr Skaarup and the likes of him are slowly approaching a line, that line, that was crossed by some people decades ago and millions died because of that. I can not accept, as a human beeing, to remain silent any longer and people like me, civilized people that belive in the power of a free european society, must, no!, we are obligated to speak out against the likes of mr Skaarup.
Mr Andersen, your comparison to children abuse in Thailand lacks relevance. I am also in favour of tougher crimefighting policies, but it doesn't mean that I'm pro isolation. Would you like to apply for a visa every summer when you go on vacation in southern europe? Or is that control only for us - the lower standing species of the European Union? I want an open Europe. I want European countries to cooperate. History has shown us - and surely a person living in Denmark should know this more than a person living in Sweden - that the opposite is horrible and unacceptable.
Yes. I'm admitting that there is a problem. I'm not blind. But I will never agree that isolation and scare-tactics are more effective than information, comunication and, most of all, freedom. What should then be done? Here is my suggestion:
As a romanian born swedish citizen, I want to see that the rest of the countries in EU are putting more pressure on the Romanian government to deal with the problems in Romania. If the Romanian government was doing their job, which they most certainly aren't, much of those immigrant criminals won't leave Romania. There is a proven relation between poverty and criminality. The problem is the poverty. Do you, as a danish citizen want to resolve the problem in your comunity? Ask your politician to take messures through the proper channels. I'm sure people from Italy and Spain would do the same.
Here is a fun fact about the profesionalism of the romanian politicians:
During the worst economic crisis since the 30s, Romania was left without a government during almost two months. Why? Because it was the presidential election and the october (or november) non-confidence vote, that brought down mr Bocs government, was orchestrated by some of the thugs in the romanian parliament as an electoral strategy. Guess who became the Romanian prime-minister after the elections? The same guy. Mr Boc. Two months. Pensions will soon not be paid in Romania. There are no money. So more people want, need, to leave and they will do anything in order to not return to Romania.
There are many, many more examples (only from 2009).
But the suggestions of isolationists like mr Skaarup will not help; it doesn't rezolve anything, it merely creates a cynical society. A society contrary to the idea of the European Union. A dark and ugly Europe. A bickering Europe. A hating Europe. And in the end - a Europe at war...
If Peter Skaarup and his friends really want to deal with the problem, which I highly doubt, they should look for solutions in Romania. They should ask questions about what happens with some of the money that the danish taxpayers are paying to the EU, that later end up in Romania as european funds. Danish citizen are beeing robbed every minute of every day by the Romanian political gangsters and mr Skaarup has only the intelect to go after some burglers?
Mr Skaarups article tells me that he is merely looking for power. He has no interest in Denmark, nor in the wellbeeing of the danish people. He is driven by greed and egoism. Thus there is no longer room for people like him in the modern Europe.
B.
To mr Henrik Andersen
Of course mr Skaarup didn't use that terminologi. Dangerous people are dangerous even when they are dressed nice and use pseudo-civilized terminologi. Beneath that shining smile of his, if you watch carefully, lies a dark and dangerous side. Not long ago, people from mr Skaarup's party claimed that danish people are genetically superior some other nationalities. THAT, mr Andersen, is not acceptable and I for one will always fight against and always talk back to people with tyranic tendencies.
Mr Skaarup and the likes of him are slowly approaching a line, that line, that was crossed by some people decades ago and millions died because of that. I can not accept, as a human beeing, to remain silent any longer and people like me, civilized people that belive in the power of a free european society, must, no!, we are obligated to speak out against the likes of mr Skaarup.
Mr Andersen, your comparison to children abuse in Thailand lacks relevance. I am also in favour of tougher crimefighting policies, but it doesn't mean that I'm pro isolation. Would you like to apply for a visa every summer when you go on vacation in southern europe? Or is that control only for us - the lower standing species of the European Union? I want an open Europe. I want European countries to cooperate. History has shown us - and surely a person living in Denmark should know this more than a person living in Sweden - that the opposite is horrible and unacceptable.
Yes. I'm admitting that there is a problem. I'm not blind. But I will never agree that isolation and scare-tactics are more effective than information, comunication and, most of all, freedom. What should then be done? Here is my suggestion:
As a romanian born swedish citizen, I want to see that the rest of the countries in EU are putting more pressure on the Romanian government to deal with the problems in Romania. If the Romanian government was doing their job, which they most certainly aren't, much of those immigrant criminals won't leave Romania. There is a proven relation between poverty and criminality. The problem is the poverty. Do you, as a danish citizen want to resolve the problem in your comunity? Ask your politician to take messures through the proper channels. I'm sure people from Italy and Spain would do the same.
Here is a fun fact about the profesionalism of the romanian politicians:
During the worst economic crisis since the 30s, Romania was left without a government during almost two months. Why? Because it was the presidential election and the october (or november) non-confidence vote, that brought down mr Bocs government, was orchestrated by some of the thugs in the romanian parliament as an electoral strategy. Guess who became the Romanian prime-minister after the elections? The same guy. Mr Boc. Two months. Pensions will soon not be paid in Romania. There are no money. So more people want, need, to leave and they will do anything in order to not return to Romania.
There are many, many more examples (only from 2009).
But the suggestions of isolationists like mr Skaarup will not help; it doesn't rezolve anything, it merely creates a cynical society. A society contrary to the idea of the European Union. A dark and ugly Europe. A bickering Europe. A hating Europe. And in the end - a Europe at war...
If Peter Skaarup and his friends really want to deal with the problem, which I highly doubt, they should look for solutions in Romania. They should ask questions about what happens with some of the money that the danish taxpayers are paying to the EU, that later end up in Romania as european funds. Danish citizen are beeing robbed every minute of every day by the Romanian political gangsters and mr Skaarup has only the intelect to go after some burglers?
Mr Skaarups article tells me that he is merely looking for power. He has no interest in Denmark, nor in the wellbeeing of the danish people. He is driven by greed and egoism. Thus there is no longer room for people like him in the modern Europe.
B.
luni, 28 decembrie 2009
Divina Comedie (Dante Alighieri)
-
- Pe calea vieţii-ajuns la jumătate,
- mă regăsii într-o pădure obscură,
- căci drumul drept lăsasem a-l străbate
-
- Nu-i lesne, vai, a spune-n ce măsură
- Nu-i lesne, vai, a spune-n ce măsură
- era de cruntă, deasă şi-ncâlcită,
- că şi-azi tresar când gândul ei mă fură!
-
- Cu prea puţin e moartea mai cumplită;
- dar până-a spune cum am dat de bine,
- voi depăna păţită cu păţită.
B.
sâmbătă, 26 decembrie 2009
There is no place for Peter Skaarup in Europe!
This is a comment to the danish politician who claims that romanians and easteuropeans are to blame for his countries problems. His name is Peter Skaarup and you can find his article here. This is my comment to his article:
You are an idiot, sir! With all due respect, people like you are just as dangerous as any criminal regardless of nationality. I find it very offensive to be compared to criminals and killers by a narrowminded, uneducated and evil person like yourself.
I am romanian. I live in Sweden. Should I consider all danish-born persons, that are blond and have blue eyes, as criminals because I know a danish criminal in Sweden?
People like you, doesn't deserve to live amongst us, amongst civilized people. Who gives you the right to talk about my people as criminals? Who gives you the right to make me a criminal because I too was born i Romania?
How do you dare to make every romanian a thief, a murderer and a lower specimen of the human race? Aren't you supposed to be more evolved than that? Haven't you learned anything from your history?
There is no longer room for you, and the likes of you, in Europe. Go away mr Skaarup! Or get an education at least!
People in Sweden and, apparently, Denmark are putting the blame on the stranger. It's so sad. Because usually the blame can be found just by looking in the mirror...
Şi cică ei sunt mai "dezvoltati"! Vedeţi? Şi-n ţările scandinave sunt Vadimi si Becali....
B.
You are an idiot, sir! With all due respect, people like you are just as dangerous as any criminal regardless of nationality. I find it very offensive to be compared to criminals and killers by a narrowminded, uneducated and evil person like yourself.
I am romanian. I live in Sweden. Should I consider all danish-born persons, that are blond and have blue eyes, as criminals because I know a danish criminal in Sweden?
People like you, doesn't deserve to live amongst us, amongst civilized people. Who gives you the right to talk about my people as criminals? Who gives you the right to make me a criminal because I too was born i Romania?
How do you dare to make every romanian a thief, a murderer and a lower specimen of the human race? Aren't you supposed to be more evolved than that? Haven't you learned anything from your history?
There is no longer room for you, and the likes of you, in Europe. Go away mr Skaarup! Or get an education at least!
People in Sweden and, apparently, Denmark are putting the blame on the stranger. It's so sad. Because usually the blame can be found just by looking in the mirror...
Şi cică ei sunt mai "dezvoltati"! Vedeţi? Şi-n ţările scandinave sunt Vadimi si Becali....
B.
duminică, 20 decembrie 2009
Posibil ultima postare....
Este destul de posibil că această postare este ultima de pe acest blog.
Umbra
Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii...
Se întindea noianul de unde nu mai vii;
O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa -
Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.
- Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată,
Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic.
O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic,
Lăsând odaia goală, şi lampa afumată...
George Bacovia
Umbra
Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii...
Se întindea noianul de unde nu mai vii;
O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa -
Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.
- Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată,
Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic.
O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic,
Lăsând odaia goală, şi lampa afumată...
George Bacovia
miercuri, 16 decembrie 2009
Răspuns pentru doamna/domnişoara Eliza
Acest articol este un răspuns pentru doamna/domnişoara Eliza care a scris o replică la un articol de-al meu. Răspunsul dânsei îl puteţi găsi pe suedia.se.
Da. Într-adevăr generalizez atunci când scriu. Dacă n-aş face-o ne-am îneca în amănunte. Eu cunosc cazuri cu români care au venit aici şi le merge foarte bine, dar şi cazuri în care îmi spun că regretă că au venit aici, dar că n-au bani să se întoarcă (ieri seară am avut parte de o asemenea discuţie). Articolele mele au şi aşa tendinţa de a deveni interminabile şi dacă n-aşi generaliza mă tem că discuţia se v-a rezuma la datul exemplurilor negative şi pozitive.
Nu. Din păcate nu există nici o carte care descrie acele barieri. Românul care doreşte să vină aici n-are cum să afle despre ele. Cred că este important să afle înainte de a veni aici şi de aia scriu şi încurajez pe alţii să facă la fel. Poate nu le convine unora când află că nici în Suedia nu curge mierea pe stradă, dar cred totuşi că este mai bine să afle asta înainte de a pleca de-acasă.
Aţi scris: "In concluzie, de ce sa fie priviti urat in final, cei care au studii superioare? "
Tocmai acuma există o dezbatere în blogosfera suedeză despre sistemul suedez de învăţământ. Am contribuit şi eu cu-n articol - îl puteţi găsi aici pe blogul meu în suedeză. În acel articol veţi găsi dovezi cât de cât palpabile legate de fapul că studii superioare n-au aceeaşi ponderanţă în Suedia precum în alte ţări. Articolul este scris în suedeză (spun asta informativ pentru ca să nu-şi piardă lumea vremea întrând dacă nu ştiu suedeză).
Şcoala suedeză nu apreciază şi nu încurajază studenţi inteligenţi. Ştiu că sună ciudat, dar din păcate ăsta este adevărul. Elevii cu o capacitate mai mare sunt "ţinuţi jos" pentru ca ceilalţi să nu se simtă mai "proşti". De ce? Habar n-am...
Mă gândesc însă că cei 80 şi ceva de ani de "comunism cu mănuşi albe", practicat de socialdemocraţi, şi-au lăsat amprenta şi pe sistemul de învăţământ. Nu vreau să intru în amănunte deoarece subiectul este destul de mare şi demn unui articol întreg. Şi sincer, nu ştiu cât de interesat este un român în România despre sistemul de învăţământ din Suedia.
Aş vrea să repet însă; marea majoritate nu pot învăţa suedeza la un nivel la care după doar doua luni pot citi cărţi. N-am spus asta. În două-trei luni poţi însă învăţa suficient de multă suedeză pentru a putea găsi mai uşor un loc de muncă necalificată. Consider că perioada până găseşti primul job, prima locuinţă şi obţinerea numărului personal este perioada cea mai grea. Apoi, după ce sau rezolvat aceste lucruri, posibilităţile devin mult mai mari.
În acel articol am scris cum aş proceda eu în această "periodă critică". Dacă unii nu sunt de acord n-am ce comenta; sunt de acord că nu suntem de acord. Opinia mea nu este infaliabilă; este doar opinia mea personală. Articolul a fost scris pentru cei care n-au cunoştinţe în Suedia care să-i ajute să treacă de acea "perioadă critică" şi reflectă doar cât de mare risc îmi doresc eu să-mi asum.
Vreau să închei acest răspuns prin a spune că toate sfaturile pe care le dau celor care mă contactează pe messenger sunt susţinute de dovezi clare. Nu-s genul de om care minte atunci când nu ştiu să răspund. Dacă nu ştiu răspunsul la o întrebare nu mi-e ruşine să spun că nu ştiu. Aşa am fost crescut de părinţii mei şi nu de societatea suedeză. Pe blog generalizez însă fiindcă am şi alte lucruri de făcut. Şi pentru că este blogul meu...
Mi-a placut cum aţi scris şi sper că o să mai scrieţi. Am de învăţat de la dvs.
B.
Da. Într-adevăr generalizez atunci când scriu. Dacă n-aş face-o ne-am îneca în amănunte. Eu cunosc cazuri cu români care au venit aici şi le merge foarte bine, dar şi cazuri în care îmi spun că regretă că au venit aici, dar că n-au bani să se întoarcă (ieri seară am avut parte de o asemenea discuţie). Articolele mele au şi aşa tendinţa de a deveni interminabile şi dacă n-aşi generaliza mă tem că discuţia se v-a rezuma la datul exemplurilor negative şi pozitive.
Nu. Din păcate nu există nici o carte care descrie acele barieri. Românul care doreşte să vină aici n-are cum să afle despre ele. Cred că este important să afle înainte de a veni aici şi de aia scriu şi încurajez pe alţii să facă la fel. Poate nu le convine unora când află că nici în Suedia nu curge mierea pe stradă, dar cred totuşi că este mai bine să afle asta înainte de a pleca de-acasă.
Aţi scris: "In concluzie, de ce sa fie priviti urat in final, cei care au studii superioare? "
Tocmai acuma există o dezbatere în blogosfera suedeză despre sistemul suedez de învăţământ. Am contribuit şi eu cu-n articol - îl puteţi găsi aici pe blogul meu în suedeză. În acel articol veţi găsi dovezi cât de cât palpabile legate de fapul că studii superioare n-au aceeaşi ponderanţă în Suedia precum în alte ţări. Articolul este scris în suedeză (spun asta informativ pentru ca să nu-şi piardă lumea vremea întrând dacă nu ştiu suedeză).
Şcoala suedeză nu apreciază şi nu încurajază studenţi inteligenţi. Ştiu că sună ciudat, dar din păcate ăsta este adevărul. Elevii cu o capacitate mai mare sunt "ţinuţi jos" pentru ca ceilalţi să nu se simtă mai "proşti". De ce? Habar n-am...
Mă gândesc însă că cei 80 şi ceva de ani de "comunism cu mănuşi albe", practicat de socialdemocraţi, şi-au lăsat amprenta şi pe sistemul de învăţământ. Nu vreau să intru în amănunte deoarece subiectul este destul de mare şi demn unui articol întreg. Şi sincer, nu ştiu cât de interesat este un român în România despre sistemul de învăţământ din Suedia.
Aş vrea să repet însă; marea majoritate nu pot învăţa suedeza la un nivel la care după doar doua luni pot citi cărţi. N-am spus asta. În două-trei luni poţi însă învăţa suficient de multă suedeză pentru a putea găsi mai uşor un loc de muncă necalificată. Consider că perioada până găseşti primul job, prima locuinţă şi obţinerea numărului personal este perioada cea mai grea. Apoi, după ce sau rezolvat aceste lucruri, posibilităţile devin mult mai mari.
În acel articol am scris cum aş proceda eu în această "periodă critică". Dacă unii nu sunt de acord n-am ce comenta; sunt de acord că nu suntem de acord. Opinia mea nu este infaliabilă; este doar opinia mea personală. Articolul a fost scris pentru cei care n-au cunoştinţe în Suedia care să-i ajute să treacă de acea "perioadă critică" şi reflectă doar cât de mare risc îmi doresc eu să-mi asum.
Vreau să închei acest răspuns prin a spune că toate sfaturile pe care le dau celor care mă contactează pe messenger sunt susţinute de dovezi clare. Nu-s genul de om care minte atunci când nu ştiu să răspund. Dacă nu ştiu răspunsul la o întrebare nu mi-e ruşine să spun că nu ştiu. Aşa am fost crescut de părinţii mei şi nu de societatea suedeză. Pe blog generalizez însă fiindcă am şi alte lucruri de făcut. Şi pentru că este blogul meu...
Mi-a placut cum aţi scris şi sper că o să mai scrieţi. Am de învăţat de la dvs.
B.
luni, 14 decembrie 2009
Băsescu preşedintele republicii bananieră
Fie că ne place sau că nu ne place Trăian Băsescu a fost desemnat azi de către CC câştigatorul alegerilor şi este în continuare preşedintele României. Articol pe mediafax.ro.
Mircea Geonă a recunoscut înfrângerea şi i-a urat succes preşedintelui Trăian Băsescu, dar a menţionat că lupta pentru aflarea adevărului v-a continua. Articolul îl puteţi găsi aici.
Eu personal nu mă bucur că Băsescu a rămas preşedinte - mă bucur că n-a ieşit celălalt. Mi-am dorit foarte mult ca Băsescu să câştige. N-am facut-o pentru că cred ar fi un preşedinte bun ci pentru că n-am vrut să câştige Ion Ilie...scuzaţi-mă vă rog...Mircea Geonă. Atâta timp cât Ion Iliescu figurează în PSD atunci oricare alt candidat, cu unele mici excepţii precum Vadim şi Gigi, este preferat de mine în faţa unui candidat PSD.
Părerea mea este că înainte să facă pe partidul poporului, şi să vorbească de proiecte, PSD ar trebui să-şi facă socoteala cu trecutul său. Şi nimeni nu reprezintă trecutul PSD-ului mai bine decât Ion Iliescu. Să înceapă cu el şi apoi mai vorbim. Când ei şi-au încheiat socotelile cu trecutul său pot vorbi de trecutul altora.
Cert este că România acuma are nevoie foarte urgent de un guvern, sau, mai bine spus, de guvernare. Mie unul încă-mi este greu să cred că politicieni români, fără excepţi, au avut nesimţirea de a face jocuri politice în plină criză financiară. Este destul de trist, însă mi se confirma de fiecare dată când citesc ştirile politice - România duce lipsă de politicieni. De figuri şi scandale este însă atât de plină încât, dacă s-ar putea exporta scandalul, corupţia şi egoismul criza economică ar fi ca şi rezolvată.
Blogosfera politică din Suedia caracterizeaza România drept o republică bananieră. Când am vrut să scriu în suedeză că nu este aşa mi-am dat seama că n-am ce să scriu. Nu găsesc argumente care, după aceste alegeri, să justifice statutul României ca ţară europeană. De la distanţă, haosul pare la fel ca-n Irak şi alte părţi. M-am întristat foarte mult, însă accept realitatea în care trăiesc.
Mulţumesc frumos domnule Geoană! Cu toţi ne-am bucurat că ştiţi să pierdeţi. Au trecut 20 de ani şi românul tot nu s-a deşteptat.
B.
Mircea Geonă a recunoscut înfrângerea şi i-a urat succes preşedintelui Trăian Băsescu, dar a menţionat că lupta pentru aflarea adevărului v-a continua. Articolul îl puteţi găsi aici.
Eu personal nu mă bucur că Băsescu a rămas preşedinte - mă bucur că n-a ieşit celălalt. Mi-am dorit foarte mult ca Băsescu să câştige. N-am facut-o pentru că cred ar fi un preşedinte bun ci pentru că n-am vrut să câştige Ion Ilie...scuzaţi-mă vă rog...Mircea Geonă. Atâta timp cât Ion Iliescu figurează în PSD atunci oricare alt candidat, cu unele mici excepţii precum Vadim şi Gigi, este preferat de mine în faţa unui candidat PSD.
Părerea mea este că înainte să facă pe partidul poporului, şi să vorbească de proiecte, PSD ar trebui să-şi facă socoteala cu trecutul său. Şi nimeni nu reprezintă trecutul PSD-ului mai bine decât Ion Iliescu. Să înceapă cu el şi apoi mai vorbim. Când ei şi-au încheiat socotelile cu trecutul său pot vorbi de trecutul altora.
Cert este că România acuma are nevoie foarte urgent de un guvern, sau, mai bine spus, de guvernare. Mie unul încă-mi este greu să cred că politicieni români, fără excepţi, au avut nesimţirea de a face jocuri politice în plină criză financiară. Este destul de trist, însă mi se confirma de fiecare dată când citesc ştirile politice - România duce lipsă de politicieni. De figuri şi scandale este însă atât de plină încât, dacă s-ar putea exporta scandalul, corupţia şi egoismul criza economică ar fi ca şi rezolvată.
Blogosfera politică din Suedia caracterizeaza România drept o republică bananieră. Când am vrut să scriu în suedeză că nu este aşa mi-am dat seama că n-am ce să scriu. Nu găsesc argumente care, după aceste alegeri, să justifice statutul României ca ţară europeană. De la distanţă, haosul pare la fel ca-n Irak şi alte părţi. M-am întristat foarte mult, însă accept realitatea în care trăiesc.
Mulţumesc frumos domnule Geoană! Cu toţi ne-am bucurat că ştiţi să pierdeţi. Au trecut 20 de ani şi românul tot nu s-a deşteptat.
B.
No comment!
Uitaţi-vă la clip. Eu nu zic nimica. Poate e un fals, poate nu - nu ştiu ce să zic. Dacă este adevarat... Am gasit clipul prin mediafax.ro.
duminică, 13 decembrie 2009
Vasile Voiculescu
Recomand să ascultaţi melodia din clip auntci când
citiţi aceste poezi...
...
Amintirea
Cum s-a trecut, plăpândă, amintirea
Iubirii noastre, tocmai ca o floare
Ce-ntr-un pahar îşi plânge strălucirea
Uitată-n colţul mesei, unde moare.
Nu-i nimeni în odaia tânjitoare.
Oglinda-n podini şi-a holbat privirea.
Perdelele lungi ţin calea către soare ...
Păianjenii şi-au întrerupt urzirea.
Privindu-se în cupă ofilite,
Din miezul veşted foile mâhnite
Se rup, treptat, cu-o mută iroseală
Picând domol în umbra liniştită ...
Şi floarea amintirii, părăsită,
Se scutură petală cu petală
În apa vremii veche şi clocită.
Singurătatea
Adorm adanc Bucegii, şi Noaptea-i netezeşte,
Pe tâmplele lor arse, cu mâinile-amândouă.
Sclipesc pe frunţi golaşe, ce somnul umezeşte,
Broboane mari de rouă.
Doar văile-aburite huiesc fără-ncetare
Şi darele de ceaţă, ca nişte serpi, la poale
Se duc pe nesimţite şi curg în depărtare
Cu apele la vale.
Atunci Singurătatea se scoală-ngândurată
Şi umblă, visătoare, pe streşini de-nălţime.
Stă ceasuri neclintită, de-o stâncă răzimată,
Şi cată-n adâncime.
Dă drumul unei pietre şi-ascultă, -ncremenită,
Cum bubuie-n adâncuri până nu se mai aude,
Cu faţa-n sus pe urmă se-ntinde, aiurită,
În ierburile ude.
Se uită lung la stele cum ard nălucitoare ...
Ascultă-n fund moliftii vibrând ca nişte clape.
Pe ceruri trece luna, plutind strălucitoare,
Cu lebăda pe ape.
Aşa îşi duce veghea pe culme sus, deşteaptă,
Şi de urât tot timpul ea singură îşi ţine ...
Din când în când tresare şi şade ... parc-aşteaptă
Dar, nimenea nu vine!
sâmbătă, 12 decembrie 2009
Veste bună - veste rea...
Este mai puţin de un an pâna la alegerile parlamentare din Suedia şi am o veste bună care totodata este o veste rea. Care-i aia bună şi care-i aia rea vă las pe voi să judecaţi.
Vestea bună sau rea este că Suedia mai nou are un PRM. Se numeşte SverigeDemokraterna (SD) şi sunt mai mult sau mai puţin traşi la indigo după PRM. Dintr-odată mi-e mai uşor să scriu pe blogul meu suedez. Acuma care este vestea bună şi care este aia rea...nu ştiu.
B.
Vestea bună sau rea este că Suedia mai nou are un PRM. Se numeşte SverigeDemokraterna (SD) şi sunt mai mult sau mai puţin traşi la indigo după PRM. Dintr-odată mi-e mai uşor să scriu pe blogul meu suedez. Acuma care este vestea bună şi care este aia rea...nu ştiu.
B.
vineri, 11 decembrie 2009
Reacţie ciudată a lui Băsescu
Citiţi acest articol. Nu sună ca ceva ce ar spune Băsescu. Nu insinuez nimica, că nu mai am energie pentru conspiraţii, întreb doar, fiindcă habar n-am şi nu vreau să mor curios; cine este şeful "sfătuitor" în echipa lui Băsescu? Reacţia lui seamănă prea mult cu o reacţie civilizată şi, hai să fim sinceri, domnul preşedinte nu este cuoscut pentru modul lui civilizat de exprimare. Mi se pare un pas foarte mare de la "ţigancă împuţită" si "un fleac, i-am ciuruit" pâna la această reacţie. Este prea calm...
B.
B.
Obama
După o perioadă lungă în care am citit şi ascultat politicieni români am simţit nevoia să postez altceva. Puteţi să fiţi cinici, dar mie mi-a plăcut discursul şi cred în ceea ce a spus.
B.
joi, 10 decembrie 2009
România-şi aşteaptă guvernul...
Am fost pe drumuri toata ziua azi. Vroiam doar să menţionez că nu există ceva mai plictisitor decât să conduci 480 km prin ceaţă şi mereu cu o teamă de căprioare şi elani.
Intru să văd ce s-a mai întâmplat în România şi văd că, aşa cum era de suspectat, toţi discută cu toţi şi nimic nu este exclus "dacă condiţiile sunt potrivite". Vai, sunt nişte...!
Schimb subiectul, termin acest articol în grabă fiindcă este prea târziu şi eu sunt prea obosit ca să mă ambalez. Dacă noul guvern va fi refacerea coaliţiei între PSD si PD-L atunci fac apel la revoluţie. Nu cred că politicienii români au chiar atât de mult tupeu... însă s-ar putea să fie chiar atât de proşti!
B.
Intru să văd ce s-a mai întâmplat în România şi văd că, aşa cum era de suspectat, toţi discută cu toţi şi nimic nu este exclus "dacă condiţiile sunt potrivite". Vai, sunt nişte...!
Schimb subiectul, termin acest articol în grabă fiindcă este prea târziu şi eu sunt prea obosit ca să mă ambalez. Dacă noul guvern va fi refacerea coaliţiei între PSD si PD-L atunci fac apel la revoluţie. Nu cred că politicienii români au chiar atât de mult tupeu... însă s-ar putea să fie chiar atât de proşti!
B.
miercuri, 9 decembrie 2009
marți, 8 decembrie 2009
Un articol care mi-a placut...
Am citit un articol scris de dl Cristian Tudor Popescu în care vorbeşte despre candidatul PCR şi candidatul Securităţii. Vi-l recomand cu plăcere şi vreau să spun că sunt bucuros că l-am citit, mai ales după ce am scris despre jurnalismul din România. Am generalizat atunci, ştiam asta când am scris acel articol, şi acum sper că sunt mai mulţi ca dl Popescu. Deşi limbele rele ar spune că este prea PNL-ist, eu zic că dânsul totuşi a scris un articol destul de echilibrat. Cât despre Crin Antonescu trebuie să recunosc că n-am nici o părere. A fost o persoană prea periferică în aceste alegeri; cel puţin dacă le-ai urmărit din Suedia. Articolul îl puteţi găsi aici.
PSD cere anularea turului doi
PSD cere anularea turului doi. Acuză fraudă electorală. Mai jos găsiţi un clip de pe youtube care arată cum PSD a plătit 50 RON pe vot la alegerile pentru parlamentul european. Sunt sigur că asta se practică de toate partidele. Dacă tu care acuma citeşti acest articol şi eşti unul dintre cretinii cărora nu le pasă cu cine votează şi votează cu cel care dă banul, nu te mai mira că trăieşti în mizerie. Meriţi!
PSD ar face bine să tacă din gură. Uitaţi-vă la clip. La 05.38 nemernicul PSD-ist spune clar: "este un antrenament pentru prezidenţiale". De la ei, de la politicieni, este oarecum de aşteptat deoarece n-au moral sau integritate. Repet: dacă tu eşti unul dintre proştii care şi-a vândut votul - uită-te-n oglindă data viitoare când te-ntrebi de ce România se duce naibi. Şi nu mai intra pe blog-ul meu!
PSD ar face bine să tacă din gură. Uitaţi-vă la clip. La 05.38 nemernicul PSD-ist spune clar: "este un antrenament pentru prezidenţiale". De la ei, de la politicieni, este oarecum de aşteptat deoarece n-au moral sau integritate. Repet: dacă tu eşti unul dintre proştii care şi-a vândut votul - uită-te-n oglindă data viitoare când te-ntrebi de ce România se duce naibi. Şi nu mai intra pe blog-ul meu!
luni, 7 decembrie 2009
Geoană şi Împăratul?
Nu-mi place Băsescu. Dar el n-a trimis mineri să-i bată şi să-i omoare pe cei care-l contestează. Dintre două răuri aleg Băsescu. Între un hoţ şi un ucigaş aleg hoţul; dacă tot trebuie să aleg. Nu Geoană a pierdut alegerile, dacă rezultatele parţiale rămân neschimbate, ci El, forţa malefică din România le-a pierdut. Ion Iliescu.
Nu Băsescu a pornit criza politică din această toamnă şi, ce-i drept, nici Geoană. Darth Geoană a fost doar purtătorul de cuvânt şi executorul planurilor Împăratului. Să nu uităm că PSD a declanşat criza politică. Existau şi alte soluţii decât să demită guvernul, însă fără să ţină cont de poporul român au optat pentru destabilirea ţării. Aşa şi-au facut rost de programul electoral. Nu recunoaşteţi modus operandi-ul? Declaraţiile lui Geoană de astă-seară, când se credea câştigator, preşedinte şi cel care v-a scoate România din această criză politică, al căruia declanşări el înşişi a contribuit, dezvăluie metodele bine cunoscute a Împăratului cu ochii albaştri. Ion Iliescu.
Provoacă haos şi apoi promovează-te ca fiind cel care va readuce ordinea. Asta s-a întâmplat 1989. Asta s-a încercat şi-n 2009. Până acuma nu i-a reuşit. Presimt însă că ultimul cuvânt nu este spus. Poate ar trebui să stăm cu ochii pe drumurile dintre Valea Jiului şi Bucureşti. Ion Iliescu nu-şi schimbă obiceiurile.
B.
Poza care-l arată pe Geoană şi Iliescu este luată de pe mediafax.ro (Andreea Alexandru, Mediafax Foto).
Pat Metheny
Mi-a recomandat un prieten bun să ascult albumul "Day Trip" lui Pat Metheny.
Ţin să vă informez că prietenul meu nu-i foarte departe de ceea ce aţi văzut şi auzit în al doilea clip. Ştie şi el cu chitara...
B.
Ţin să vă informez că prietenul meu nu-i foarte departe de ceea ce aţi văzut şi auzit în al doilea clip. Ştie şi el cu chitara...
B.
duminică, 6 decembrie 2009
sâmbătă, 5 decembrie 2009
Alegerile şi jurnaliştii
Ultimele două luni incerc să găsesc un articol despre alegeri ca să nu zică lumea că nu le-am urmărit. Adevărul este că urmăresc zilnic ce se scrie în presa din România, însă nu găsesc nimic relevant. De vreo săptamână privesc cum clasa politică se învârte ca nişte rechini cu ochi lacomi şi flămânzi în jurul bancului de peştişori. Şi media priveşte de pe un vas alfat la suprafaţă, interesată de cine mănâncă pe cine şi împreună cu cine. Este jalnic. Se joacă democraţie. Toţi cei care sunt importanţi pentru sănătatea democraţiei doar se joacă democraţie şi-şi bat joc de omul de rând.
Mă miră faptul că nu se vorbeşte despre proiectele candidaţilor. Nu se vorbeşte despre cum şi cu ce se va dezvolta societatea română. Cum şi cu ce nu pare să fie interesant. Oare cum şi cu ce nu se află pe agenda politicieniilor români? Cel mai îngrozitor este faptul că jurnalistii nu-i întreabă despre cum şi cu ce. Nu este de mirat că majoritatea nu merg la vot. Înţeleg de ce toţi politicieni sunt priviţi la fel de către cetăţeni. Dar hai să nu mă leg de politicieni; oricum ştim de ce este capabil Băsescu şi cei din spatele Geoanei. În spatele Geoanei? Da. În spatele Geoanei.
Nu credeţi că Geoană este o marionetă, al căruia sfori sunt trase de omul care şi-a ucis conaţionali pentru a se menţine la putere, Ion Iliescu, împreună cu celălalt care dacă nu se menţine în funcţie v-a intra la puşcărie - Adrian Năstase? Tot ce am spus acuma se bazează pe un singur comentar făcut de Năstase acum câteva zile: "Sunt pregătit să fiu preşedintele PSD." Se vede cine a tras sforile în acel partid ultimii 5 ani. Deci Năstase nu şi-a reprezentat electoratul ultimii ani. S-a pregătit să fie preşedinte. Interesant! Însă nu despre asta vroiam să scriu...
Mă întreb ce face media. Media, jurnaliştii, care ar trebui să-i întrebe pe candidaţi despre ce vor să facă pentru Romănia. Din păcate citesc doar despre coaliţi şi atacuri la persoană. Este jalnic. Înţeleg că poate şeful nu te lasă să scri despre ceea ce vrei. Dar sunt lucruri mai sfânte decât locul de muncă. Însă jurnalişti români sunt laşi. Cumpăraţi. Vai, nu mi-e ruşine? Nu. De loc. Văd cum jurnaliştii îşi fac meseria în Suedia. Diferenţa este copleşitoare.
Care este diferenţa între a lua bani de la un politician pentru a-i face reclamă prin articole frumoase şi mai mult sau mai puţin inventate, sau a lua salar pentru a renunţa la ştiri negative şi adevărate despre tovarăşii şefului? În ochii mei este acelaşi lucru. De aia n-aşi putea să fiu jurnalist în România, chiar dacă aş vrea. (Vreau să subliniez că nu mi-am dorit, şi nici nu-mi doresc, să mă fac jurnalist. În nici o ţară.) La prima comandă de la şef, la prima cerinţă să fac politică, să reprezint interesul şefului şi nu a cititorului i-aş spune şefului să-şi vadă de treaba şi să mă lase să-mi fac meseria. Şi că dacă nu-i convine nici nu trebuie să se obosească să mă dea afară. Plec singur. Se numeşte integritate. Cum se numeşte o persoană care-şi vinde integritatea?
Mulţi dintre oameni pe care-i admir sunt jurnalişti. Au aratat că sunt curajoşi. Au schimbat şi îmbunătăţit viaţa oamenilor din propria ţară. Din păcate niciunul de pe lista mea nu este român. Astă-vară credeam că domnul Tolontan va deveni un asemenea erou, însă văd că din păcate s-a cam liniştit şi dânsul.
Românul este minţit şi furat nu doar de politicieni, ci şi de cei care în mod normal ar trebui să-i monitorizeze pe politicieni; cei care ar trebui să-le ceara răspunderea şi, prin întrebări despre cum şi cu ce, să nu-i lase să-şi facă de cap. Problema este că se pune venitul înaintea adevărului şi înaintea conştinţei. Cum se numesc persoanele care aleg bani înainte de propria conştinţă?
Sunt convins că sunt foarte mulţi jurnalişti cu potenţial în România. Dar pentru a fi un jurnalist bun trebuie să ai şi curaj. Curaj de a alege o conştinţă curată în faţa locului de muncă. Din păcate nu prea sunt. Însă din câte am citit, şi fără să fiu la curent cu organigrama, adică cine este patronul, sau de ce trust aparţine, că din păcate asta contează în democraţia română, România Liberă mai arată semne că există jurnalism în România. Probabil că mă înşel, dar până acum mi-a placut să citesc ceea ce se scrie pe acel site. Mi se pare oarecum echilibrat.
Românul decide în curând cine îşi va petrece următori 5 ani prin instanţe, amănându-şi dosarele. Mai bine decât nimic...
B.
Mă miră faptul că nu se vorbeşte despre proiectele candidaţilor. Nu se vorbeşte despre cum şi cu ce se va dezvolta societatea română. Cum şi cu ce nu pare să fie interesant. Oare cum şi cu ce nu se află pe agenda politicieniilor români? Cel mai îngrozitor este faptul că jurnalistii nu-i întreabă despre cum şi cu ce. Nu este de mirat că majoritatea nu merg la vot. Înţeleg de ce toţi politicieni sunt priviţi la fel de către cetăţeni. Dar hai să nu mă leg de politicieni; oricum ştim de ce este capabil Băsescu şi cei din spatele Geoanei. În spatele Geoanei? Da. În spatele Geoanei.
Nu credeţi că Geoană este o marionetă, al căruia sfori sunt trase de omul care şi-a ucis conaţionali pentru a se menţine la putere, Ion Iliescu, împreună cu celălalt care dacă nu se menţine în funcţie v-a intra la puşcărie - Adrian Năstase? Tot ce am spus acuma se bazează pe un singur comentar făcut de Năstase acum câteva zile: "Sunt pregătit să fiu preşedintele PSD." Se vede cine a tras sforile în acel partid ultimii 5 ani. Deci Năstase nu şi-a reprezentat electoratul ultimii ani. S-a pregătit să fie preşedinte. Interesant! Însă nu despre asta vroiam să scriu...
Mă întreb ce face media. Media, jurnaliştii, care ar trebui să-i întrebe pe candidaţi despre ce vor să facă pentru Romănia. Din păcate citesc doar despre coaliţi şi atacuri la persoană. Este jalnic. Înţeleg că poate şeful nu te lasă să scri despre ceea ce vrei. Dar sunt lucruri mai sfânte decât locul de muncă. Însă jurnalişti români sunt laşi. Cumpăraţi. Vai, nu mi-e ruşine? Nu. De loc. Văd cum jurnaliştii îşi fac meseria în Suedia. Diferenţa este copleşitoare.
Care este diferenţa între a lua bani de la un politician pentru a-i face reclamă prin articole frumoase şi mai mult sau mai puţin inventate, sau a lua salar pentru a renunţa la ştiri negative şi adevărate despre tovarăşii şefului? În ochii mei este acelaşi lucru. De aia n-aşi putea să fiu jurnalist în România, chiar dacă aş vrea. (Vreau să subliniez că nu mi-am dorit, şi nici nu-mi doresc, să mă fac jurnalist. În nici o ţară.) La prima comandă de la şef, la prima cerinţă să fac politică, să reprezint interesul şefului şi nu a cititorului i-aş spune şefului să-şi vadă de treaba şi să mă lase să-mi fac meseria. Şi că dacă nu-i convine nici nu trebuie să se obosească să mă dea afară. Plec singur. Se numeşte integritate. Cum se numeşte o persoană care-şi vinde integritatea?
Mulţi dintre oameni pe care-i admir sunt jurnalişti. Au aratat că sunt curajoşi. Au schimbat şi îmbunătăţit viaţa oamenilor din propria ţară. Din păcate niciunul de pe lista mea nu este român. Astă-vară credeam că domnul Tolontan va deveni un asemenea erou, însă văd că din păcate s-a cam liniştit şi dânsul.
Românul este minţit şi furat nu doar de politicieni, ci şi de cei care în mod normal ar trebui să-i monitorizeze pe politicieni; cei care ar trebui să-le ceara răspunderea şi, prin întrebări despre cum şi cu ce, să nu-i lase să-şi facă de cap. Problema este că se pune venitul înaintea adevărului şi înaintea conştinţei. Cum se numesc persoanele care aleg bani înainte de propria conştinţă?
Sunt convins că sunt foarte mulţi jurnalişti cu potenţial în România. Dar pentru a fi un jurnalist bun trebuie să ai şi curaj. Curaj de a alege o conştinţă curată în faţa locului de muncă. Din păcate nu prea sunt. Însă din câte am citit, şi fără să fiu la curent cu organigrama, adică cine este patronul, sau de ce trust aparţine, că din păcate asta contează în democraţia română, România Liberă mai arată semne că există jurnalism în România. Probabil că mă înşel, dar până acum mi-a placut să citesc ceea ce se scrie pe acel site. Mi se pare oarecum echilibrat.
Românul decide în curând cine îşi va petrece următori 5 ani prin instanţe, amănându-şi dosarele. Mai bine decât nimic...
B.
George Bacovia
Vanitas
Nu-ţi mai pot cânta
Romanţe,
Toate tac
În jurul meu,
Fals se duce
Cursul vieţii,
Negăsind
Un cântec nou...
Agent secret
Mi-a fost iubirea,
Dar nu ştiu când
S-a demascat...
Nu-ţi mai pot cânta
Romanţe,
Şi, desigur,
Le-am uitat.
Nu-ţi mai pot cânta
Romanţe,
Toate tac
În jurul meu,
Fals se duce
Cursul vieţii,
Negăsind
Un cântec nou...
Agent secret
Mi-a fost iubirea,
Dar nu ştiu când
S-a demascat...
Nu-ţi mai pot cânta
Romanţe,
Şi, desigur,
Le-am uitat.
vineri, 4 decembrie 2009
joi, 3 decembrie 2009
Mentalitatea prosperităţii?
Am scris un articol despre chestii utile de ştiut pentru cei care doresc să se mute în Suedia. Articolul a fost publicat pe site-ul suedia.se şi am primit şi unii au şi comentat. O persoana, "flori", a spus unele lucruri care m-a pus pe gânduri. Este legat de felul în care populaţia generală gândeşte în România. Sper că vă daţi seama că un articol pe această temă nu poate exista dacă nu generalizăm. Aşa că generalizez.
În România, de când m-am mutat acolo şi până m-am întors înapoi în Suedia, noţiuniile de profit şi timp au fost absurde, dacă nu caraghioase. Profituri de sute sau mii de procente într-un an se vedea ca fiind ceva normal. Într-un fel chiar au fost. România este o piaţa emergentă şi atunci ciudăţeniile economice sunt posibile şi chiar obijnuite. Însă orice anomalie într-un sistem economic se autocorectează. N-ar fi fost o problema dacă acele ciudăţenii nu s-ar fi amestecat cu mentalitatea românului.
Din câte am observat, românul are tendinţa de a crede că mereru va fi aşa cum este în prezent. Înainte de criza am ascultat cum oameni de afacere împreună cu politicieni spuneau, şi chiar credeau, ceea ce este şi mai rău, că criza financiară n-are cum să lovească România. Profiturile de sute sau mii de procente vor continua pentru întotdeauna. Apoi lumea a fost lovită de criză. O criză financiară rareori loveşte peste tot deodată. Dacă ar face-o n-ar fi o criză financiară, ar fi un atac de terorişti. Aşadar în România criza a lovit cu o întârziere de câteva luni; o întârziere care le-au dat apa la moară nemuritorilor. Din cauza acestei mentalităţi - cum e acuma aşa va fii mereu - ţara a fost nepregătită şi ca atare românul suferă mai mult decât dacă nu s-ar fi crezut nemuritor cei care au "să conduci România" trecut în contractul de muncă.
Odată cu sosirea crizei în România mulţi oameni de afacere şi politicieni, acelaşi lucru în cele mai multe cazuri, au fost pomeniţi de mortalitatea lor. Şi fiindcă problema niciodată n-a fost criza, deoarece crizele financiare sunt destul de obijnuite, vin şi trec, şi trebuie incluse în orice planificare financiară ale tutoror entităţilor economice, am tras concluzia că problema este mentalitatea; acel mod de a gândi care mă tem că este esenţa existenţei pentru român. În timpul crizei multi cândva nemuritori au rămas fideli acelei gândiri stupide. Acuma este criză aşa că mereu va fi criză îmi tot spuneau şi din păcate, chiar credeau. Bursa scade aşa că va scădea întotdeauna. Aceeaşi mentalitate care i-a lăsat nepregătiţi pentru criză i-a lăsat şi-i va lăsa pe dinafara atunci când economia se întoarce.
Cea mai mare provocare pentru România este împlementarea unei gândiri mai echilibrată în populaţia generală. Mă tem însă că este prea greu şi că va fii vorba de generaţii pierdute. Politicianul mai echilibrat nu este considerat puternic aşa că nu este votat. Am uneori impresia că românul, atunci când merge la vot, alege un candidat pe alte premise decât abilitatea de a construi o societate civilizată. Şi apoi continuă să creadă, în linie cu mentalitatea lui, că aşa de prost cum este acuma va fii mereu.
Este un ciclu vicios care trebuie rupt. Însă nu va fi rupt deoarece cei pe care-i vedeţi la televizor, parcă li se spun politicieni, profita de acel ciclu. Cei care pierd suntem noi. Populaţia generală. Ceea ce trebuie să înţeleagă românul este că problemele create de acea mentalitate vor exista şi-n alte ţări. Nu contează dacă se mută din România şi nu-şi schimbă mentalitatea. Va fii la fel, însă altundeva.
B.
În România, de când m-am mutat acolo şi până m-am întors înapoi în Suedia, noţiuniile de profit şi timp au fost absurde, dacă nu caraghioase. Profituri de sute sau mii de procente într-un an se vedea ca fiind ceva normal. Într-un fel chiar au fost. România este o piaţa emergentă şi atunci ciudăţeniile economice sunt posibile şi chiar obijnuite. Însă orice anomalie într-un sistem economic se autocorectează. N-ar fi fost o problema dacă acele ciudăţenii nu s-ar fi amestecat cu mentalitatea românului.
Din câte am observat, românul are tendinţa de a crede că mereru va fi aşa cum este în prezent. Înainte de criza am ascultat cum oameni de afacere împreună cu politicieni spuneau, şi chiar credeau, ceea ce este şi mai rău, că criza financiară n-are cum să lovească România. Profiturile de sute sau mii de procente vor continua pentru întotdeauna. Apoi lumea a fost lovită de criză. O criză financiară rareori loveşte peste tot deodată. Dacă ar face-o n-ar fi o criză financiară, ar fi un atac de terorişti. Aşadar în România criza a lovit cu o întârziere de câteva luni; o întârziere care le-au dat apa la moară nemuritorilor. Din cauza acestei mentalităţi - cum e acuma aşa va fii mereu - ţara a fost nepregătită şi ca atare românul suferă mai mult decât dacă nu s-ar fi crezut nemuritor cei care au "să conduci România" trecut în contractul de muncă.
Odată cu sosirea crizei în România mulţi oameni de afacere şi politicieni, acelaşi lucru în cele mai multe cazuri, au fost pomeniţi de mortalitatea lor. Şi fiindcă problema niciodată n-a fost criza, deoarece crizele financiare sunt destul de obijnuite, vin şi trec, şi trebuie incluse în orice planificare financiară ale tutoror entităţilor economice, am tras concluzia că problema este mentalitatea; acel mod de a gândi care mă tem că este esenţa existenţei pentru român. În timpul crizei multi cândva nemuritori au rămas fideli acelei gândiri stupide. Acuma este criză aşa că mereu va fi criză îmi tot spuneau şi din păcate, chiar credeau. Bursa scade aşa că va scădea întotdeauna. Aceeaşi mentalitate care i-a lăsat nepregătiţi pentru criză i-a lăsat şi-i va lăsa pe dinafara atunci când economia se întoarce.
Cea mai mare provocare pentru România este împlementarea unei gândiri mai echilibrată în populaţia generală. Mă tem însă că este prea greu şi că va fii vorba de generaţii pierdute. Politicianul mai echilibrat nu este considerat puternic aşa că nu este votat. Am uneori impresia că românul, atunci când merge la vot, alege un candidat pe alte premise decât abilitatea de a construi o societate civilizată. Şi apoi continuă să creadă, în linie cu mentalitatea lui, că aşa de prost cum este acuma va fii mereu.
Este un ciclu vicios care trebuie rupt. Însă nu va fi rupt deoarece cei pe care-i vedeţi la televizor, parcă li se spun politicieni, profita de acel ciclu. Cei care pierd suntem noi. Populaţia generală. Ceea ce trebuie să înţeleagă românul este că problemele create de acea mentalitate vor exista şi-n alte ţări. Nu contează dacă se mută din România şi nu-şi schimbă mentalitatea. Va fii la fel, însă altundeva.
B.
miercuri, 2 decembrie 2009
Iritat
Sunt destul de iritat şi nu ştiu de ce. În fine, nu contează fiindcă mă ţin ocupat. Irosesc însă energie degeaba şi trebuie să fac ceva. Cred că pâna la urma voi renunţa la toate lucrurile sau persoanele care-mi provoacă starea asta. Nu văd nici un sens să mă mai acord importanţă persoanelor sau evenimentelor care mă irită sau mă dezamăgesc. Nici n-am chef de scandal, acum mă gândesc la persoane, aşa că cred că pur şi simplu am să-i ignor.
B.
B.
marți, 1 decembrie 2009
Mutare în Suedia
Azi este ziua naţională a României. Bun! Să trăiască! Business as usual...
Primesc destul de multe mail-uri de la persoane care doresc să se mute din România în Suedia şi m-am gândit să scriu unele gânduri legate de acest subiect. Dar întâi vreau să clarific că n-am posibilitatea să caut apartamente sau locuri de muncă pentru cei care doresc să vină în Suedia. Fac ce pot pentru a ajuta şi totul ce pot să fac este să scriu pe blog şi să dau informaţii.
N-am nimic împotrivă să răspund la întrebări legate de societatea şi cultura suedeză. Dar cei care pun întrebările trebuie să constientizeze că nu vor primi răspunsurile pe care eu cred că ei doresc să le audă (sau mai degrabă citească). Răspunsurile mele sunt adevărate din punctul meu de vedere, însă este responsabilitatea fiecăruia să strânga informaţii de la surse cât mai diverse şi să decidă singuri ce vor să facă. Eu am o părere bună despre Suedia, suedezul şi societatea suedeză. Diferenţa între mine şi altii, fără să mă găndesc în mod special la cineva, este că eu nu sunt extrem în opiniile mele. Sunt lucruri în societatea suedeză care-mi plac foarte mult dar şi lucruri pe care le detest. Am observat că mulţi nu pot înghiţi acest lucru. Asta este. Pirulă amară sau nu, aşa sunt eu şi vroiam să ştiţi pe cine întrebaţi. Acum la articol...
Care sunt calităţile personale necesare pentru ca să reuşeşti să te stabileşti în Suedia şi să duci o viaţă mai bună decât în România? Sinceritatea este foarte importantă. În Suedia, sinceritatea se apreciază mult mai mult decât în România - în general vorbind bineînţeles. Fraza "minte-mă frumos" nu există. Se preferă adevărul chiar şi atunci când doare. Spiritul de echipă se premiază foarte mult la locurile de muncă şi în general în societate. Trebuie să ştii să comunici şi să-ţi susţi opinia (şi să ai opinii bineînţeles); dar şi să recunoşti atunci când n-ai dreptate (acest lucru este cel mai greu pentru majoritatea românilor). Dacă eşti harnic şi nu ţi-e teamă de muncă, atunci vei fi premiat. Împreună cu sinceritate, să fii harnic şi să-ţi doreşti să munceşti cinstit sunt atuuri foarte apreciate în Suedia.
Gândire pe termen scurt este aproape o înjurătură în societatea suedeză, aşa că cel care are de gând să vină în Suedia şi să trăiască "la ciupeală" face bine să-şi aleagă altă ţară. Spun asta fiindcă sunt convins că din punct de vedere financiar ciupeala se merită mai bine în alte ţări.
Ce este necesar din punct de vedere materialistic, în opinia mea, pentru a face posibilă o mutare în Suedia? Eu zic că primele 6 luni sunt cele mai grele. Există un moment 22 din care în general se poate ieşi doar cu bani. Acest articol este pentru cei care n-au rude sau prieteni deja stabiliţi în Suedia şi vor să vină aici şi să pornească viaţa de la capăt, însă fără să rişte să doarmă pe bănci sau sub poduri.
Făra să ştii limba este foarte greu să găseşti un serviciu. Fără un loc de muncă este foarte greu de a închiria un apartament (nu-ţi dă), fără locuinţă nu primeşti CNP-ul suedez. Şi fără CNP este greu să găseşti un loc de muncă. Kafka ar zâmbi de la ureche la ureche.
Nu mă întrebaţi care este suma necesară pentru o mutare în Suedia fiindcă n-am un răspuns clar. Totul depinde de cât de repede învăţaţi limba. Eu personal n-aş veni fără a avea bani pentru minim trei luni. Asta ar fi cam 3000-3500 de euro, depinde unde găseşti apartament. Dar asta înseamnă că sunteţi capabili să învăţaţi limba cât de cât în două luni şi incă o lună până găsiţi un loc de muncă. Observaţi că am menţionat un minim. E de preferat, mai ales acuma cu criza financiară, să ai rezerve pentru şase luni. Atunci puteţi închiria un apartament plătind chiria în avans...şi aşa scăpaţi de acel moment 22.
Cuvinte utile:
Migrationsverket: - acolo mergi să-ţi anunţi reşedinţa şi să primeşti CNP suedez.
Kollektivavtal: Înţelegerea dintre patron şi sindicat. Dacă locul unde te-ai gândit să munceşti n-are kollektivavtal şansa este mare că vei munci şi nu vei fi plătit. Evitaţi aceste locuri de muncă. Dacă mutarea voastră depinde de un loc de munca făra acea înţelegere vă recomand să nu veniţi. Să nu uitaţi că sunteţi singuri, fără reţeaua de prieteni sau familie care să vă ajute dacă după o lună de muncă nu vi se plăteşte salarul. Da, se întâmplă şi în Suedia! Însă aici drepturile sunt mai mari şi mai bine păzite decât în România.
Fack: Sindicat - intraţi cât mai repede fiindcă face parte din protecţia socială suedeză.
SFI: "svenska för invandrare" este cursul la care vă înscrieţi pentru a învăţa suedeză.
Tack: Mulţumesc. (Bine de ştiut, deoarece amabilitatea este importantă în Suedia.)
Arbetsförmedlingen: Este agenţia de stat pentru locuri de muncă. Aproape toate firmele care doresc să angajeze anunţă aici că au locuri de muncă libere. Este un punct bun pentru a începe aventura kafkaniană în Suedia. Eliberaţi-vă de iluzia că birocraţia română este cea mai rea din lume....
Hyreslägenhet: Apartament care poate fi închiriat, se mai spune şi hyresrätt.
Bostad: Locuinţă.
Merită efortul? Acest lucru nu vă pot spune eu - fiecare trebuie să decidă singur.
B.
Primesc destul de multe mail-uri de la persoane care doresc să se mute din România în Suedia şi m-am gândit să scriu unele gânduri legate de acest subiect. Dar întâi vreau să clarific că n-am posibilitatea să caut apartamente sau locuri de muncă pentru cei care doresc să vină în Suedia. Fac ce pot pentru a ajuta şi totul ce pot să fac este să scriu pe blog şi să dau informaţii.
N-am nimic împotrivă să răspund la întrebări legate de societatea şi cultura suedeză. Dar cei care pun întrebările trebuie să constientizeze că nu vor primi răspunsurile pe care eu cred că ei doresc să le audă (sau mai degrabă citească). Răspunsurile mele sunt adevărate din punctul meu de vedere, însă este responsabilitatea fiecăruia să strânga informaţii de la surse cât mai diverse şi să decidă singuri ce vor să facă. Eu am o părere bună despre Suedia, suedezul şi societatea suedeză. Diferenţa între mine şi altii, fără să mă găndesc în mod special la cineva, este că eu nu sunt extrem în opiniile mele. Sunt lucruri în societatea suedeză care-mi plac foarte mult dar şi lucruri pe care le detest. Am observat că mulţi nu pot înghiţi acest lucru. Asta este. Pirulă amară sau nu, aşa sunt eu şi vroiam să ştiţi pe cine întrebaţi. Acum la articol...
Care sunt calităţile personale necesare pentru ca să reuşeşti să te stabileşti în Suedia şi să duci o viaţă mai bună decât în România? Sinceritatea este foarte importantă. În Suedia, sinceritatea se apreciază mult mai mult decât în România - în general vorbind bineînţeles. Fraza "minte-mă frumos" nu există. Se preferă adevărul chiar şi atunci când doare. Spiritul de echipă se premiază foarte mult la locurile de muncă şi în general în societate. Trebuie să ştii să comunici şi să-ţi susţi opinia (şi să ai opinii bineînţeles); dar şi să recunoşti atunci când n-ai dreptate (acest lucru este cel mai greu pentru majoritatea românilor). Dacă eşti harnic şi nu ţi-e teamă de muncă, atunci vei fi premiat. Împreună cu sinceritate, să fii harnic şi să-ţi doreşti să munceşti cinstit sunt atuuri foarte apreciate în Suedia.
Gândire pe termen scurt este aproape o înjurătură în societatea suedeză, aşa că cel care are de gând să vină în Suedia şi să trăiască "la ciupeală" face bine să-şi aleagă altă ţară. Spun asta fiindcă sunt convins că din punct de vedere financiar ciupeala se merită mai bine în alte ţări.
Ce este necesar din punct de vedere materialistic, în opinia mea, pentru a face posibilă o mutare în Suedia? Eu zic că primele 6 luni sunt cele mai grele. Există un moment 22 din care în general se poate ieşi doar cu bani. Acest articol este pentru cei care n-au rude sau prieteni deja stabiliţi în Suedia şi vor să vină aici şi să pornească viaţa de la capăt, însă fără să rişte să doarmă pe bănci sau sub poduri.
Făra să ştii limba este foarte greu să găseşti un serviciu. Fără un loc de muncă este foarte greu de a închiria un apartament (nu-ţi dă), fără locuinţă nu primeşti CNP-ul suedez. Şi fără CNP este greu să găseşti un loc de muncă. Kafka ar zâmbi de la ureche la ureche.
Nu mă întrebaţi care este suma necesară pentru o mutare în Suedia fiindcă n-am un răspuns clar. Totul depinde de cât de repede învăţaţi limba. Eu personal n-aş veni fără a avea bani pentru minim trei luni. Asta ar fi cam 3000-3500 de euro, depinde unde găseşti apartament. Dar asta înseamnă că sunteţi capabili să învăţaţi limba cât de cât în două luni şi incă o lună până găsiţi un loc de muncă. Observaţi că am menţionat un minim. E de preferat, mai ales acuma cu criza financiară, să ai rezerve pentru şase luni. Atunci puteţi închiria un apartament plătind chiria în avans...şi aşa scăpaţi de acel moment 22.
Cuvinte utile:
Migrationsverket: - acolo mergi să-ţi anunţi reşedinţa şi să primeşti CNP suedez.
Kollektivavtal: Înţelegerea dintre patron şi sindicat. Dacă locul unde te-ai gândit să munceşti n-are kollektivavtal şansa este mare că vei munci şi nu vei fi plătit. Evitaţi aceste locuri de muncă. Dacă mutarea voastră depinde de un loc de munca făra acea înţelegere vă recomand să nu veniţi. Să nu uitaţi că sunteţi singuri, fără reţeaua de prieteni sau familie care să vă ajute dacă după o lună de muncă nu vi se plăteşte salarul. Da, se întâmplă şi în Suedia! Însă aici drepturile sunt mai mari şi mai bine păzite decât în România.
Fack: Sindicat - intraţi cât mai repede fiindcă face parte din protecţia socială suedeză.
SFI: "svenska för invandrare" este cursul la care vă înscrieţi pentru a învăţa suedeză.
Tack: Mulţumesc. (Bine de ştiut, deoarece amabilitatea este importantă în Suedia.)
Arbetsförmedlingen: Este agenţia de stat pentru locuri de muncă. Aproape toate firmele care doresc să angajeze anunţă aici că au locuri de muncă libere. Este un punct bun pentru a începe aventura kafkaniană în Suedia. Eliberaţi-vă de iluzia că birocraţia română este cea mai rea din lume....
Hyreslägenhet: Apartament care poate fi închiriat, se mai spune şi hyresrätt.
Bostad: Locuinţă.
Merită efortul? Acest lucru nu vă pot spune eu - fiecare trebuie să decidă singur.
B.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)