Răspuns pentru doamna/domnişoara Eliza

Acest articol este un răspuns pentru doamna/domnişoara Eliza care a scris o replică la un articol de-al meu. Răspunsul dânsei îl puteţi găsi pe suedia.se.

Da. Într-adevăr generalizez atunci când scriu. Dacă n-aş face-o ne-am îneca în amănunte. Eu cunosc cazuri cu români care au venit aici şi le merge foarte bine, dar şi cazuri în care îmi spun că regretă că au venit aici, dar că n-au bani să se întoarcă (ieri seară am avut parte de o asemenea discuţie). Articolele mele au şi aşa tendinţa de a deveni interminabile şi dacă n-aşi generaliza mă tem că discuţia se v-a rezuma la datul exemplurilor negative şi pozitive.

Nu. Din păcate nu există nici o carte care descrie acele barieri. Românul care doreşte să vină aici n-are cum să afle despre ele. Cred că este important să afle înainte de a veni aici şi de aia scriu şi încurajez pe alţii să facă la fel. Poate nu le convine unora când află că nici în Suedia nu curge mierea pe stradă, dar cred totuşi că este mai bine să afle asta înainte de a pleca de-acasă.

Aţi scris: "In concluzie, de ce sa fie priviti urat in final, cei care au studii superioare? "

Tocmai acuma există o dezbatere în blogosfera suedeză despre sistemul suedez de învăţământ. Am contribuit şi eu cu-n articol - îl puteţi găsi aici pe blogul meu în suedeză. În acel articol veţi găsi dovezi cât de cât palpabile legate de fapul că studii superioare n-au aceeaşi ponderanţă în Suedia precum în alte ţări. Articolul este scris în suedeză (spun asta informativ pentru ca să nu-şi piardă lumea vremea întrând dacă nu ştiu suedeză).

Şcoala suedeză nu apreciază şi nu încurajază studenţi inteligenţi. Ştiu că sună ciudat, dar din păcate ăsta este adevărul. Elevii cu o capacitate mai mare sunt "ţinuţi jos" pentru ca ceilalţi să nu se simtă mai "proşti". De ce? Habar n-am...

Mă gândesc însă că cei 80 şi ceva de ani de "comunism cu mănuşi albe", practicat de socialdemocraţi, şi-au lăsat amprenta şi pe sistemul de învăţământ. Nu vreau să intru în amănunte deoarece subiectul este destul de mare şi demn unui articol întreg. Şi sincer, nu ştiu cât de interesat este un român în România despre sistemul de învăţământ din Suedia.

Aş vrea să repet însă; marea majoritate nu pot învăţa suedeza la un nivel la care după doar doua luni pot citi cărţi. N-am spus asta. În două-trei luni poţi însă învăţa suficient de multă suedeză pentru a putea găsi mai uşor un loc de muncă necalificată. Consider că perioada până găseşti primul job, prima locuinţă şi obţinerea numărului personal este perioada cea mai grea. Apoi, după ce sau rezolvat aceste lucruri, posibilităţile devin mult mai mari.

În acel articol am scris cum aş proceda eu în această "periodă critică". Dacă unii nu sunt de acord n-am ce comenta; sunt de acord că nu suntem de acord. Opinia mea nu este infaliabilă; este doar opinia mea personală. Articolul a fost scris pentru cei care n-au cunoştinţe în Suedia care să-i ajute să treacă de acea "perioadă critică" şi reflectă doar cât de mare risc îmi doresc eu să-mi asum.

Vreau să închei acest răspuns prin a spune că toate sfaturile pe care le dau celor care mă contactează pe messenger sunt susţinute de dovezi clare. Nu-s genul de om care minte atunci când nu ştiu să răspund. Dacă nu ştiu răspunsul la o întrebare nu mi-e ruşine să spun că nu ştiu. Aşa am fost crescut de părinţii mei şi nu de societatea suedeză. Pe blog generalizez însă fiindcă am şi alte lucruri de făcut. Şi pentru că este blogul meu...

Mi-a placut cum aţi scris şi sper că o să mai scrieţi. Am de învăţat de la dvs.

B.