Ultimele două luni incerc să găsesc un articol despre alegeri ca să nu zică lumea că nu le-am urmărit. Adevărul este că urmăresc zilnic ce se scrie în presa din România, însă nu găsesc nimic relevant. De vreo săptamână privesc cum clasa politică se învârte ca nişte rechini cu ochi lacomi şi flămânzi în jurul bancului de peştişori. Şi media priveşte de pe un vas alfat la suprafaţă, interesată de cine mănâncă pe cine şi împreună cu cine. Este jalnic. Se joacă democraţie. Toţi cei care sunt importanţi pentru sănătatea democraţiei doar se joacă democraţie şi-şi bat joc de omul de rând.
Mă miră faptul că nu se vorbeşte despre proiectele candidaţilor. Nu se vorbeşte despre cum şi cu ce se va dezvolta societatea română. Cum şi cu ce nu pare să fie interesant. Oare cum şi cu ce nu se află pe agenda politicieniilor români? Cel mai îngrozitor este faptul că jurnalistii nu-i întreabă despre cum şi cu ce. Nu este de mirat că majoritatea nu merg la vot. Înţeleg de ce toţi politicieni sunt priviţi la fel de către cetăţeni. Dar hai să nu mă leg de politicieni; oricum ştim de ce este capabil Băsescu şi cei din spatele Geoanei. În spatele Geoanei? Da. În spatele Geoanei.
Nu credeţi că Geoană este o marionetă, al căruia sfori sunt trase de omul care şi-a ucis conaţionali pentru a se menţine la putere, Ion Iliescu, împreună cu celălalt care dacă nu se menţine în funcţie v-a intra la puşcărie - Adrian Năstase? Tot ce am spus acuma se bazează pe un singur comentar făcut de Năstase acum câteva zile: "Sunt pregătit să fiu preşedintele PSD." Se vede cine a tras sforile în acel partid ultimii 5 ani. Deci Năstase nu şi-a reprezentat electoratul ultimii ani. S-a pregătit să fie preşedinte. Interesant! Însă nu despre asta vroiam să scriu...
Mă întreb ce face media. Media, jurnaliştii, care ar trebui să-i întrebe pe candidaţi despre ce vor să facă pentru Romănia. Din păcate citesc doar despre coaliţi şi atacuri la persoană. Este jalnic. Înţeleg că poate şeful nu te lasă să scri despre ceea ce vrei. Dar sunt lucruri mai sfânte decât locul de muncă. Însă jurnalişti români sunt laşi. Cumpăraţi. Vai, nu mi-e ruşine? Nu. De loc. Văd cum jurnaliştii îşi fac meseria în Suedia. Diferenţa este copleşitoare.
Care este diferenţa între a lua bani de la un politician pentru a-i face reclamă prin articole frumoase şi mai mult sau mai puţin inventate, sau a lua salar pentru a renunţa la ştiri negative şi adevărate despre tovarăşii şefului? În ochii mei este acelaşi lucru. De aia n-aşi putea să fiu jurnalist în România, chiar dacă aş vrea. (Vreau să subliniez că nu mi-am dorit, şi nici nu-mi doresc, să mă fac jurnalist. În nici o ţară.) La prima comandă de la şef, la prima cerinţă să fac politică, să reprezint interesul şefului şi nu a cititorului i-aş spune şefului să-şi vadă de treaba şi să mă lase să-mi fac meseria. Şi că dacă nu-i convine nici nu trebuie să se obosească să mă dea afară. Plec singur. Se numeşte integritate. Cum se numeşte o persoană care-şi vinde integritatea?
Mulţi dintre oameni pe care-i admir sunt jurnalişti. Au aratat că sunt curajoşi. Au schimbat şi îmbunătăţit viaţa oamenilor din propria ţară. Din păcate niciunul de pe lista mea nu este român. Astă-vară credeam că domnul Tolontan va deveni un asemenea erou, însă văd că din păcate s-a cam liniştit şi dânsul.
Românul este minţit şi furat nu doar de politicieni, ci şi de cei care în mod normal ar trebui să-i monitorizeze pe politicieni; cei care ar trebui să-le ceara răspunderea şi, prin întrebări despre cum şi cu ce, să nu-i lase să-şi facă de cap. Problema este că se pune venitul înaintea adevărului şi înaintea conştinţei. Cum se numesc persoanele care aleg bani înainte de propria conştinţă?
Sunt convins că sunt foarte mulţi jurnalişti cu potenţial în România. Dar pentru a fi un jurnalist bun trebuie să ai şi curaj. Curaj de a alege o conştinţă curată în faţa locului de muncă. Din păcate nu prea sunt. Însă din câte am citit, şi fără să fiu la curent cu organigrama, adică cine este patronul, sau de ce trust aparţine, că din păcate asta contează în democraţia română, România Liberă mai arată semne că există jurnalism în România. Probabil că mă înşel, dar până acum mi-a placut să citesc ceea ce se scrie pe acel site. Mi se pare oarecum echilibrat.
Românul decide în curând cine îşi va petrece următori 5 ani prin instanţe, amănându-şi dosarele. Mai bine decât nimic...
B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu