Am ajuns cu bine, nu că ar fi fost vreo călătorie grea, dar nu-mi prea place aeroportul din Budapesta şi de aia zic că am ajuns cu bine. Am plecat de la primavară şi am ajuns la iarnă. Este incredibil de multă zăpadă aici. Nu am văzut aşa ceva de când sunt în Suedia.
Am foartă multă treabă şi simt că am revenit în Suedia cu mai multă energie. Chiar am avut nevoie să-mi văd prieteni şi Clujul. Nu ştiu de ce - şi nici n-am de gând să încerc să explic - dar Clujul îmi ofera o anumită stare de linişte, îmi dă energie şi mă face să simt că totul este posibil. Clujul este punctul meu (0, 0, 0, 0). Uneori am nevoia să ajung la acel punct pentru a mă reorienta, pentru a-mi găsi direcţia şi pentru a putea merge mai curajos acolo unde încă nu am fost.
Cred că în viaţă e bine să nu uiţi de unde ai plecat. Punctul de plecare face parte din propria identitate şi daca-l evităm sau îl negăm suntem pierduţi, dezechilibraţi şi fără direcţie. Orice discuţie şi orice idee are nevoie de un punct de referinţă pentru a avea un sens. Fără punctul (0, 0, 0, 0) n-ai cum să ştii unde eşti, dacă ai înaintat, care ţi-e direcţia şi dacă-ntr-adevăr eşti în mişcare. Ţin să vă inform că am confirmat că mă mişc într-un mod accelerat şi că mă îndrept spre chestii interesante şi frumoase.
B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu