Mai am doar cateva zile pana ma intorc inapoi in Suedia. De abia astept sa ajung ca sa-mi pot continua treaba. Mi s-a spus ca muntii de zapada in Suedia au ajuns pana la trei metri si ca e ger. Evident, doar ma intorc eu, da? Pe de alta parte e bine ca-i asa. In acele conditii atmosferice nu prea-ti arde de a iesi din casa si asa pot sa-mi vad de treaba.
Am facut unele mici observatii saptamanile astea la Bucuresti. Oameni sunt agitati, chiar foarte agitati, de multe ori sunt agitati degeaba si se incurca singuri din cauza agitatiei. Sa mai scriu cuvantul agitat inca-o data? Ati inteles, da? Agitati...si multeori agitati degeaba. Si cum ar spune cineva din partea civilizata a tarii: na...
La o intrare dintr-un mall, o doamna mai in varsta - cred ca avea vreo 65 de ani - impingea usea care era din aia care se invarte si care sunt la mai toate mall-urile. Nu o ajutat-o cu nimica impinsul, doar ca ea neaparat trebuia s-o impinga ca doamne se grabea undeva si impingand usa ma gandesc ca-si dorea sa castige o secunda. Nu s-a gandit, lucru care este specific bucuresteniilor agitati, ca usa aia atunci cand cineva o impinge, sau daca este obstructionata, este construita sa se opreasca. S-a oprit? S-a oprit. A ajuns mai repede la destinatie? Nu. Doamna a intarziat, bineinteles, iar acest mod de a fi este, in opinia mea, motivul pentru care totul in Bucuresti se face-n graba si cu o calitate care lasa de dorit. Sau sunteti multumiti cu drumurile sau cu curatenia din oras? Mai sunt si oameni constinciosi, evident; persoane care-si vad de treaba si care stiu sa se poarte ca oameni si nu ca niste salbatici, problema este insa ca sunt prea putini si nu sunt in pozitii in care ar putea sa faca diferenta.
De urcatul si datul jos din metrou, sau de trafic, nici nu mai vorbesc. Bucurestiul este un exemplu foarte bun ce se intampla atunci cand marea majoritate locuitorilor nu iau in considerare ca sunt si altii in graba, cu probleme si cu tenisi noroiosi. Traficul in Bucuresti este un studiu in ceea ce face egoismul din om; il lasa singur si plictisit, sarac in duh sau, cum este cazul in aceasta aluzie, singur in masina undeva prin Bucuresti.
Trebuie sa subliniez totusi ca sunt si oameni foarte minunati in capitala tarii in care m-am nascut. Zic asta fiindca sportul national in sudul Romaniei, in special in Bucuresti, pare sa fie interpretarea intentionat gresita a unei idei pentru a-l putea arde pe fraier ulterior. Am fost. Nu mai sunt.
B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu