De mult timp m-am tot gandit la cat de important este sa avem echilibru-n viata si cat de mult inseamna acest lucru. Eram in Cluj marti, vroiam sa merg la meciul din Liga Campionilor CFR-Bourdeux si sa rezolv niste alte treburi. Rezolvasem treburile si stateam la o terasa pe Eroilor, savurand o cafea si o vreme impecabila, cand mi-am adus aminte de o carte pe care am citit-o acum cativa ani si care a fost pe aceasta tema. Din pacate si cu multa rusine, nu-mi aduc aminte numele autorului cartii, insa titlul a fost mereu de neuitat: “How to want what you have and have what you want” (ce va de genul, Cum sa-ti doresti ce ai si sa ai ce-ti doresti…)
Este o carte despre dezvoltarea personala si ca toate cartile de acest tip a fost plina de conceptiile si anecdotele bine-cunoscute pentru a obtine “succes” in viata sau in cariera, gen sa fii mereu pozitiv, sa te concentrezi asupra telurilor tale si asa mai departe. Sfatul meu favorit este cel ca fiecare sut in fund este un pas inainte si nu o flegma–n bot asa cum simt eu de fiecare data cand mi se-ntampla sa nu reusesc sa realizez ce-mi propun. In fine. Imi aduc aminte ca eram pe aeroportul din Manchester in Anglia si aveam multe ore de asteptat pana la decolare. Am cumparat aceasta carte si m-am asezat la o cafenea si am inceput sa citesc. Dupa vreo doua ore de lectura am ajuns la capitolul care prezenta ipoteza scriitorului. Eu am ramas ferm convins ca este o identificare adecvata al motivelor lipsei si nefericirii in viata oamenilor si ca se poate aplica si pe plan individual cat si pe plan colectiv.
Ideea era urmatoarea, si acestea nu-s cuvintele scriitorului, nu-l citez, ci incerc doar sa explic esenta cu cuvintele mele, asa cum sunt ele. Ideea era ca omul are trei nevoi de satisfacut. Aceste trei nevoi pot fi vazute ca niste cazi, care, prin tot ce facem in viata, pot fi umplute cu apa. Omul in general incearca sa se autodepaseasca, asadar aceste cazi pot fi umplute pana la nesfarsit.
Cada numarul unu este cea care contine nevoile materialiste precum bani, casa, masina, vacante, mancare, fite, cariera si asa mai departe.
Cada numarul doi este nevoia intelectuala, sa ai provocari in viata, sa evoluezi-n ceva mai mult decat ce esti acuma, sa fii iubit si sa poti sa iubesti. Cum a raspuns Jean-Luc Picard, capitanul navei Enterprise din serialul Star Trek, la intrebarea ce inseamna sa fi om: "To be human is to try to improve yourself” (sa fii om inseamna sa incerci sa te imbunatatesti). La acest lucru ma refer atunci cand spun nevoi intelectuale, adica, sa incerci sa devii un prieten mai bun, un parinte mai bun, un sot sau sotie mai buna, un iubit mai bun, un coleg mai bun, un cetatean mai bun si asa mai departe.
Cada numarul trei este nevoia spirituala, nevoia de-a crede-n ceva. Vreau sa repet ca acest blog nu este un blog evangelistic, dar totusi vreau sa sustin ca este absolute necesar pentru oricare dintre noi sa credem in ceva mai mare decat noi, mai puternic decat noi, care ne poate da speranta in situatii fara speranta si care ne fereste de hibris atunci cand ne merge bine. O forta divina care ne aminteste ca suntem doar oameni si, ca atare, avem niste limite.
O persoana cu adevarat fericita se poate auzi strigand cum ca totul este perfect, munca, bani, dragoste...totul e perfect...sa si invatat o limba noua! Ei, aceasta persoana n-a facut altceva decat sa obtina un relativ echilibru-ntre cele trei cazi. Dar marea majoritate nu gandesc asa, nu incearca sa obtina acest echilibru si ca atare nu-nteleg de ce se simt singuri si nefericiti. Iata doua exemple care arata cea ce vreau sa zic.
Primul exemplu este un tip pe care l-am cunoscut pe vremea cand lucram in vanzarii si marketing. Ne-am intalnit pentru ca eu vroiam sa-l recrutez in echipa mea. Inainte de-a porni cu vrajala mea, am vorbit un pic despre viata lui in general. Mi-a spus ca nu-i merge asa de bine. Nu are bani, asa ca traieste din ajutorul social. Neavand bani nici nu prea facea multe, statea mai mult prin casa si se uita la televizor sau juca playstation. Dar, a marturisit el, noroc ca am credinta mea in Dumnezeu. Omul nu turna apa decat in cada numarul trei, cea cu nevoile spirituale. I-am spus ca si eu sunt credincios, motiv pentru care am discutat cateva minute despre religie, dupa care am trecut la "treaba". Eu eram acuma convins ca el se va lasa recrutat. Pai, eram frati, nu? Recunosc ca am fost un ipocrit "pacatos" ca am gandit asa in acel moment, dar chiar asta mi-a trecut prin cap! In fine, i-am prezentat oportunitatea si i-am explicat ca poate sa faca ceva concret pentru a-si imbunatati viata. Raspunsul lui a fost ca nu este interesat de asa ceva, ca s-a rugat si ca se va ruga-n continuare la Dumnezeu si ca are-ncredere ca numai Dumnezeu-i va putea rezolva aceasta situatie gastronomica mai putin placuta (imi spusese ca uneori n-avea bani de mancare). Am ramas mut! Cei care ma cunosc stiu ca asta nu se-ntampla prea des, dar efectiv nu mai stiam ce sa-i mai zic. Imi venea sa-i dau doua palme ca sa-si revina. Si eu sunt credincios, dar asta nu-mi da dreptul sa fiu un parazit in societatea-n care traiesc. Ma gandeam sa-i bat un apropo cum ca poate Dumnezeu m-a trimis la el cu aceasta oportunitate, ca un raspuns la rugaciunile lui. Dar m-am abtinut deoarece pana si ipocrizia unui vanzator cunoaste niste limite. Asa ca i-am multumit pentru timpul acordat si l-am lasat sa se-ntoarca acasa, ca sa mai toarne apa in cada numarul trei. Omul era nefericit, chiar asa mi-a spus, iar el incerca-n continuare sa iasa din aceasta nefericire prin a turna si mai multa apa intr-o singura cada, neglijand celelalte doua. Cum e vorba aia, doar un idiot face acelasi lucruri si se asteapta rezultate diferite? Nu a fost vorba de raspunsuri la rugaciuni in cazul lui, dar aia este o alta poveste...
Al doilea exemplu este Kurt Kobain. Kurt Kobain a fost un rebel. A facut cariera fiind impotriva normelor societatii. El a fost sarac si-si dorea sa aiba mai multi bani, sa aiba succes si sa fie cunoscut. El si-a petrecut toata viata carand apa si turnand-o in cada numarul unu, neglijand astfel celalalte doua cazi, precum crestinul mentionat mai sus. La moment dat a observant ca oricat de bine-i merge cariera, oricat de multi bani si fani ar avea, nu-i suficient pentru a umple acel gol in suflet cu care a trait toata viata, asadar s-a impuscat, lasand o nevasta si un copil in urma sa. El chiar a spus cu putin timp inainte sa comita acest act de lasitate ca golul in el creste deodata cu cresterea succesului si ca a ajuns sa nu-l mai ajute drogurile.
Eu cred ca multi oameni fac greseala asta. Cea mai obisnuita greseala este materialismul, cada numarul un, goana dupa jucarii cum mai spun eu uneori, oamenii-si petrec zilele turnand apa in cada numarul unu, neglijand cada nr 2 si 3 cu niste cuvinte de genul: "n-am timp", "mai tarziu", "n-am nevoie", "nu-s asa" "trebuie sa fi un pic de egoist in lumea de azi" etc etc. Ei justifica astfel aceasta alegere gandindu-se ca daca mai strang inca o caruta de bani sau daca mai urca inca o treapta in cariera problemele se vor rezolva, nevasta/sotul ii va iubi si vor fi fericiti. Asa ca mai toarna apa in cada numarul unu, iar celalalte raman goale sau aproape goale. Pana la urma acest dezechilibru devine atat de mare astfel incat totul se prabuseste si se manifesta in divorturi, violenta, alcolism, obezitate, probleme de sanatate si un sentiment de singuritate fara sfarsit, probleme cunoscute si obisnuite in societatea moderna. Lipsa de echilibru este omniprezenta in viata majoritatii oamenilor si, in unele cazuri, rezulta in fapte tragice cum a fost sinuciderea lui Kurt Kobain, sau, ce a fost si mai tragic decat moartea lui, ca un copil ramane fara un parinte din prostia celui din urma.
Ce cred eu? Pai eu cred ca multi credinciosi n-ar trebui foloseasca credinta ca motiv sa fie lenesi si sa nu faca nimica. Sunt de parerea ca multi oameni care au doar bani si cariera in fata ochilor ar trebui sa mai citeasca o carte, sa mai sune un prieten, sa mai ajute pe altcineva decat ei insisi. Le propun sa incerce sa fie mai altruisti din cand in cand.
Nu cred ca este posibil sa ai un echilibru perfect intre cazi, dar cred ca o persoana este mult mai fericita si are mult mai multe de oferit si de primit de la viata, daca nu lasa dezechilibrul intre cazi sa devina prea mare. Cred ca echilibrul aduce pace, liniste, implinire si fericire-n viata unei persoane.
Dar cum sti daca dezechilibrul intre cazi este prea mare?
Pai …du-te-n baie sau pe hol sau oriunde ai avea o oglinda. Priveste-te-n ochi si intreaba-te cu vocea tare:
Sunt cu adevarat fericit? Apoi alege daca vrei sa te minti singur in continuare.
Cum se aplica asta pe plan colectiv? Pai…am sa scriu mai-ncolo despre o tara echilibrata. Nu acuma pentru ca imediat vor deschide bursele din SUA. Scuzati-mi greselile gramaticale si asa...sper sa fie din ce-n ce mai putine.
B.
