Dupa cum stiti, mai ales daca priviti pozele pe blog, cele situate sub aceasta postare, am fost in Jönköping acest week-end. Planul initial a fost sa plecam vineri si sa ne intoarcem vineri noaptea, dar evenimentele de care am avut parte ne-a fortat sa luam o camera de hotel si sa ramanem si sambata. Vineri dimineata, la plecare, inainte sa ies din apartament m-am uitat in oglinda si m-am gandit ca as avea nevoie sa ma berbersc. Dar nu mai era timp pentru asa ceva, asa ca am plecat neberberit.
Cei care ma cunosc stiu ca nu-mi sta bine nebarberit, chiar daca este la moda sa ai acel look salbatic. Cronologic vorbind, cam a treia zi fara sa utilizez giletul meu, ala Mach trei care vibreaza, subsemnatul ar putea sa treaca ca un localnic in Pakistan. Pe bune. Am look-ul de terorist. Si stiind asta, si fiindca am fost foarte plictisit sambata, am facut un mic experiment social. Am intrebat dupa directii, fiindca trebuia sa ajung la gara, si aveam nevoie sa schimb o bancnota de 20 de coroane pentru ca sa platesc parcarea. Aceste doua lucruri nu par sa fie chiar asa de interesante, permiteti-mi sa zic "au contraire" (sau cum se scrie).
Suedia, tara, si suedezul, cetateanul, sunt considerati ca fiind foarte toleranti. Tara si cetateanul incearca sa nu judece omul dupa aparente si alte bla bla-uri care sunt corecte din punct de vedere politic. Inainte de a continua vreau sa subliniez ca tara si cetateanul sunt intr-adevar foarte toleranti, mult mai toleranti decat Romania si romanul de exemplu. Dar mie-mi place sa pun sub incercare aceasta toleranta, mai ales cand sunt plictisit si n-am ce face (si sunt neberberit). Imi place sa vad cum intai sunt foarte suspiciosi, apoi devin usurati si dupa aia, si aproape instantaneu, cum exagereaza cu "toleranta" fiindca au remuscari pentru ca au fost suspiciosi. Sa nu ma intelegeti gresit, daca cineva care ar fi aratat ca mine (taliban din cauza negligenta cu berberitul) si eu as fi foarte suspicios. Faptul ca eu n-as avea remuscari ca am "judecat dupa aparenta" este o alta poveste. Pentru cei care nu ma stiu, vorbesc suedeza fara accent de strain deoarece aici am crescut.
Puteam sa intreb pe arabul care lucra la o pizzerie dupa directi si dupa schimb. Puteam sa intreb pe cativa adolescenti imbracati dupa moda "Jay Z intalneste Metalica din anii 90". Dar atunci nu m-as fi distrat, nu? Dupa vreo 20 de minute de plimbare prin centru am vazut o rulota cu un domn care vindea bingolotto. Pentru cei din Romania; bingolotto este un fel de caritas legal si sanctionat de statul suedez, care are ca scop sa-l mai faca pe cetatean sa mai plateasca inca o data pentru ceva care ar trebui sa fie asigurat prin impozitele care le plateste (una dintre miracolele socialdemocratiei).
La dansul am schimbat o bancnota de 20 de coroane. Cand eu, talibanul, a spus buna ziua, expresia pe fata dansului lasa de inteles ca nu stia daca nu cumva sa sune politia ca sa spuna ca urmeaza sa fie jefuit de un taliban. Apoi l-am rugat sa-mi schimbe bancnota pe o suedeza oficiala care se vorbeste in parlament. Vai, cat de dor mi-a fost sa ma pot juca cu diferite stiluri de limbaj! Chiar mi-a lipsit acest lucru in Romania, acum imi dau seama. Fata dansului s-a schimbat de la suspiciune la usurinta (si eu as fi usurat cand imi dau seama ca nu o sa fiu jefuit). Apoi s-a facut rosu la fata si nu stia pe ce picior sa stea. S-a balbait si vorbea pe un ton parca vroia sa-si ceara iertare. I-am multumit si cu-n zambet i-am dorit sa aiba cea mai frumoasa sambata din viata lui. Si m-am intors si am plecat. Zambind. Si fara sa ascult multumirile lui exagerate. Experimentul a decurs exact asa cum m-am asteptat. Dar am vrut sa mai incerc inca o data inainte de a trage vreo concluzie.
La cam 50 de metri de rulota, dincolo de o intersectie, era o banca. Inafara bancii statea un domn imbracat la costum. Varsta lui parea sa fie 40-45 de ani si se vedea pe el ca era un om educat. Am trecut strada, pe rosul bineintele, in caz ca se uita la mine, si am mers direct spre dansul. S-a intamplat acelas lucru ca si cu domnul din rulota. Acest domn aproape ca a vrut sa ma insoteasca pana la gara cand a trecut de starea de suspiciune si a ajuns de starea sa compenseze pentru ca si-a dat seama ca m-a judecat dupa aparenta. Concluzie?
Suedia, tara, si suedezul, cetateanul, nu sunt ingeri asa cum multi cred. Exista xenofobie si preconceptii, la fel ca in toate tariile din lume. Insa diferenta intre tara si cetateanul de aici si tara si cetateanul de acolo, adica Romania, este ca aici se doreste imbunatatirea si dezvoltarea personala iar in Romania se merge in continuare pe placa atotstiutorismului. Tara si cetateanul de aici isi da seama de proprile slabiciuni si incearca sa le remedieze. Asta-i primul pas spre o societate civilizata si un pas care Romania, tara, si romanul, cetateanul, inca nu l-a facut. In general vorbind bineinteles.
Mi-ar place sa locuiesc in Jönköping. Oameni sunt calzi si, dupa cum am observat, detul de toleranti. Orasul este situat foarte frumos pe malul cel de al doilea lac ca marime din Suedia. Am avut sentimenul de Cluj acolo.
B.
2 comentarii:
Foarte amuzant experimentul tau si corecta afirmatia de la sfarsitul articolului cu referire la remedierea unor slabiciuni, dar asta e, ce sa-i faci, oriunde te afli sau oricine esti tot nu scapi de categorisiri si esti plasat intr-o clasa anume si esti judecat dupa aparente.
Da am auzit ca asa este in Suedia (prietenul meu locuieste acolo, inca, mai exact in Malmo), din pacate inca exista diferente mari intre Romania si Suedia, incomparabile, cred ca pot zice unde este civilizatia mai ok:)
Trimiteți un comentariu