Este destul de posibil că această postare este ultima de pe acest blog.
Umbra
Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii...
Se întindea noianul de unde nu mai vii;
O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa -
Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.
- Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată,
Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic.
O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic,
Lăsând odaia goală, şi lampa afumată...
George Bacovia
3 comentarii:
Good.
Portugal
Ha ha.... Get a life dude! N-ai capsuni de cules prin Portugalia?
Eu sper sa nu fie ultima.
Trimiteți un comentariu