Ecuaţie pentru materiale noi

Ingineri de la Princeton au dezvoltat o ecuaţie care v-a revoluţiona cunoştinţa noastra despre materiale. Cu această ecuaţie se poate calcula proprietăţile unui material mai repede, mai corect şi se aplica şi la materiale noi. In viaţa reală ar însemna design-ul unora materiale mai tari şi mai uşoare. Acest lucru ne-ar da maşini care sunt mai suficiente din punct de vedere energetic. Articolul il puteţi găsi pe sciencedaily.com



imagine: Frank Wojciechowski/sciencedaily.com

Citeste o carte pe săptămâna - avarvarei.ro

Un prieten bun a scris pe blogul său despre cât de important este să citim cât mai multe cărţi. Articolul este foarte bun şi sunt atât de acord cu Adi vizavi de importanţa cărţilor întrucât am simţit nevoia să-i fac reclamă aici pe blog-ul meu amărât şi complexat. Citiţi-l pe avarvarei.ro

B.

(0, 0, 0, 0)

Am ajuns cu bine, nu că ar fi fost vreo călătorie grea, dar nu-mi prea place aeroportul din Budapesta şi de aia zic că am ajuns cu bine. Am plecat de la primavară şi am ajuns la iarnă. Este incredibil de multă zăpadă aici. Nu am văzut aşa ceva de când sunt în Suedia.

Am foartă multă treabă şi simt că am revenit în Suedia cu mai multă energie. Chiar am avut nevoie să-mi văd prieteni şi Clujul. Nu ştiu de ce - şi nici n-am de gând să încerc să explic - dar Clujul îmi ofera o anumită stare de linişte, îmi dă energie şi mă face să simt că totul este posibil. Clujul este punctul meu (0, 0, 0, 0). Uneori am nevoia să ajung la acel punct pentru a mă reorienta, pentru a-mi găsi direcţia şi pentru a putea merge mai curajos acolo unde încă nu am fost.

Cred că în viaţă e bine să nu uiţi de unde ai plecat. Punctul de plecare face parte din propria identitate şi daca-l evităm sau îl negăm suntem pierduţi, dezechilibraţi şi fără direcţie. Orice discuţie şi orice idee are nevoie de un punct de referinţă pentru a avea un sens. Fără punctul (0, 0, 0, 0) n-ai cum să ştii unde eşti, dacă ai înaintat, care ţi-e direcţia şi dacă-ntr-adevăr eşti în mişcare. Ţin să vă inform că am confirmat că mă mişc într-un mod accelerat şi că mă îndrept spre chestii interesante şi frumoase.

B.

Un fraier la Bucuresti

Mai am doar cateva zile pana ma intorc inapoi in Suedia. De abia astept sa ajung ca sa-mi pot continua treaba. Mi s-a spus ca muntii de zapada in Suedia au ajuns pana la trei metri si ca e ger. Evident, doar ma intorc eu, da? Pe de alta parte e bine ca-i asa. In acele conditii atmosferice nu prea-ti arde de a iesi din casa si asa pot sa-mi vad de treaba.

Am facut unele mici observatii saptamanile astea la Bucuresti. Oameni sunt agitati, chiar foarte agitati, de multe ori sunt agitati degeaba si se incurca singuri din cauza agitatiei. Sa mai scriu cuvantul agitat inca-o data? Ati inteles, da? Agitati...si multeori agitati degeaba. Si cum ar spune cineva din partea civilizata a tarii: na...

La o intrare dintr-un mall, o doamna mai in varsta - cred ca avea vreo 65 de ani - impingea usea care era din aia care se invarte si care sunt la mai toate mall-urile. Nu o ajutat-o cu nimica impinsul, doar ca ea neaparat trebuia s-o impinga ca doamne se grabea undeva si impingand usa ma gandesc ca-si dorea sa castige o secunda. Nu s-a gandit, lucru care este specific bucuresteniilor agitati, ca usa aia atunci cand cineva o impinge, sau daca este obstructionata, este construita sa se opreasca. S-a oprit? S-a oprit. A ajuns mai repede la destinatie? Nu. Doamna a intarziat, bineinteles, iar acest mod de a fi este, in opinia mea, motivul pentru care totul in Bucuresti se face-n graba si cu o calitate care lasa de dorit. Sau sunteti multumiti cu drumurile sau cu curatenia din oras? Mai sunt si oameni constinciosi, evident; persoane care-si vad de treaba si care stiu sa se poarte ca oameni si nu ca niste salbatici, problema este insa ca sunt prea putini si nu sunt in pozitii in care ar putea sa faca diferenta.

De urcatul si datul jos din metrou, sau de trafic, nici nu mai vorbesc. Bucurestiul este un exemplu foarte bun ce se intampla atunci cand marea majoritate locuitorilor nu iau in considerare ca sunt si altii in graba, cu probleme si cu tenisi noroiosi. Traficul in Bucuresti este un studiu in ceea ce face egoismul din om; il lasa singur si plictisit, sarac in duh sau, cum este cazul in aceasta aluzie, singur in masina undeva prin Bucuresti.

Trebuie sa subliniez totusi ca sunt si oameni foarte minunati in capitala tarii in care m-am nascut. Zic asta fiindca sportul national in sudul Romaniei, in special in Bucuresti, pare sa fie interpretarea intentionat gresita a unei idei pentru a-l putea arde pe fraier ulterior. Am fost. Nu mai sunt.
B.

Cântecul nebunului

Ei sunt cuminţi...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că cel cuminte-s Eu -
Deşi de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...

Eu mă urăsc că nu-s ca Ei...
Eu îi iubesc că nu-s ca Mine...
Ei beau
Şi mint fără ruşine -
Şi-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun... că nu-s ca Ei...
Lor nu le place-amanta Mea...
Mie nu-mi place-amanta Lor...
Ei văd cu ochii tuturor
Femeia...
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei -
Amanata Mea...

Dar cum din Ei toţi numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am să mă duc
De voia mea la balamuc -
Şi fiindcă nu-mi va părea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!...

Ion Minulescu

Sa aveti o zi minunata!

Pentru un suedez ca mine este un miracol mare cand iesi din casa si e zece grade afara. E culmea cum in fiecare an, atunci cand vine prima caldura dupa o iarna geroasa, imi amintesc ca sunt o fiinta de vara, de slapi si de maneca scurta si cat de mult detest frigul.

Plimbandu-ma ieri prin Bucuresti incepuse sa picure. Mi-am dat seama, zambind, ca am uitat cat de repede straziile capitalei devin noroioase si ca ma mira acest lucru. Si am continuat sa zambesc. Cand sunt la Bucuresti parca-s intr-o tara diferita. Nu vorbesc in termeni de mai bine sau mai rau. Realizez ca totul este diferit aici decat in celalalte locuri pe unde mai trec. V-am spus ca zambesc? Zambesc destul de des sa stiti...

B.

Rea de plată

Ea vine de la moară;
Şi jos în ulicioară
Punându-şi sacul, iacă
Nu-l poate ridica.
- "Ţi-l duc eu!î - "Cum?î - "Pe plată!
Iar ea, cuminte fată,
Se şi-nvoieşte-ndată.
De ce-ar şi zice ba?

Eu plec cu sacu-n spate.
La calea jumătate
Cer plata, trei săruturi.
Dar uite, felul ei:
Stă-n drum şi să socoate,
Şi-mi spune câte toate,
Că-s scump, că ea nu poate,
Că prea sunt multe trei!

Cu două se-nvoieşte,
Iar unul mi-l plăteşte,
Cu altul să-mi rămâie
Datoare pe-nserat.
Dar n-am să-l văd cât veacul!
Şi iată-mă, săracul,
Să-i duc o poştie sacul
P-un singur sărutat!

George Coşbuc

Zero absolut

In imagine puteti vedea cel mai rece obiect natural din intregul univers pe care-l cunoastem. Se numeste nebuloasa Boomerang si se afla la 5000 de anilumina distanta de noi in constelatia Centaur. (imagine: NASA/ESA)

Intr-un articol pe newscientist.com putem citi despre ce se intampla cu materia la temperaturi foarte apropiate de zeroul absolut, la 0 kelvin sau −273.15°C. Se credea ca la temperaturi foarte mici nu prea exista reactii chimice. De la Deborah Jin de la University of Colorado aflam insa ca din cauza unor efecte cuantice molecule de gaz la temperaturi apropiate de 0 kelvin pot reactiona chimic cu alte molecule la o distanta de o suta de ori mai mare decat la temperatura camerei. Acest fenomen este foarte surprizator avand de vedere ca ne invatam inca din scoala generala ca moleculele se misca mai putin la temperaturi mai scazute. Se pare ca la temperaturi foarte mici mecanica cuantica face legea si, cum este de asteptat, si si motivule pentru care-mi place subiectul atat de mult, intoarce toate notiunile clasice pe dos. Daca doriti sa cititi mai multe despre ce se intampla cu materia aproape de 0 kelvin va recomand sa cititi articolul pe care-l puteti gasi aici.


B.

Sfarsit de saptamana la Kolosvar

Am fost in Cluj in acest sfarsit de saptamana. A fost absolut minunat. M-am plimbat de unul singur, ceea ce mi-am dorit de multa vreme, am ras cum n-am mai ras de nu mai stiu cand impreuna cu cativa prieteni si m-am simtit bine in general asa cum doar Clujul ma poate face sa ma simt. Cred ca este ceva in aierul Clujean...

Rareori ti se indeplinesc toate asteptarile unei calatorii, dar vreau sa zic ca de data asta totul s-a intamplat exact asa cum ma asteptam inainte sa plec, chiar si cum au reactionat prieteni mei care, cel putin unii dintre ei, au fost luati prin surprindere ca am ajuns si pe la Cluj. Regret totusi ca nu am ajuns sa ma vad cu mai multi, dar timpul a fost scurt si am avut zile destul de incarcate. Imi cer scuze daca am uitat pe cineva si promit ca am sa ma revansez cat mai repede. Multumesc prietenilor mei care si-au facut timp pentru mine desi sunt si ei ocupati de viata de zi cu zi; mi-a fost dor de voi!

B.

Cel mai mare telescop din lume

European Southern Observatory investigheaza mai multe locatii posibile pentru amplasarea noului telescop, care va fi cel mai mare de pe planeta. Locatiile sunt situate la o altitudine mare pentru ca impactul atmosferic sa fie cat mai mic. Puteti citi mai multe pe astronomic.ro


Illustratie: ESO/astronomic.ro

Şi ce?

Cu vise de mereu nuvele,
În zvon de noapte orăşenesc...
Şi ce dacă corpuri cereşti se-nvârtesc
Şi dacă lucinde stele!...

Şi ce dacă veacuri grele pândesc
Clipe din viaţă mai uşurele!...
Şi dacă corpuri cereşti se-nvârtesc,
Ori stau departe lucinde stele.

George Bacovia

Eu in Romania

Sunt in Romania si ma tem ca o sa uit sa iau legatura cu cineva si ca sunt cativa care nu vor sa se vada cu mine. Nu vreau sa uit pe nimeni sau sa deranjez pe cineva si din acest motiv imi scriu numarul de telefon aici pe blog. Imi permit fiindca si asa e cartela si numarul e valabil doar pana ma intorc inapoi in Suedia.

Numarul este 0721746841. Dati-mi un telefon daca vreti sa ne vedem.

B.

Când amintirile...

Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale ies
Şi azi aceleaşi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioşării mele.

Şi peste arbori răsfiraţi
Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrăţişaţi
Şoptindu-ne-mpreună.

A noastre inimi îşi jurau
Credinţă pe toţi vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii.

Putut-au oare-atâta dor
În noapte să se stângă,
Când valurile de izvor
N-au încetat să plângă,

Când luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-şi,
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci şi galeşi?

Mihai Eminescu

Tenisi albi

Am fost foarte ocupat de cand am ajuns in Romania si nu prea am avut timp sa scriu pe blog. In seara asta am sa-ncerc sa remediez situatia. Nu am mai facut tura pe site-urile obisnuite de vreo saptamana si acuma, in sfarsit, am si eu o seara mai libera. Noroc cu ziua-ndragostitilor....

Intr-un articol pe newscientist.com aflam despre gauri negre care se-nvart in directia opusa a discurilor care le-nconjoara si ca acest fenomen este destul de rar si ca provoaca unele fenomene gravitationale interesante. Articolul, al caruia titlu insinueaza subtil ca ar fi vorba de o gaura alba, tipic pentru New Scientist, Cancan-ul celor care se mandresc ca nu citesc Cancan, il puteti gasi aici.

Un alt articol tot din "Cancan" ne spune ca fotoni incalciti ar putea sa prefere conditii atmosferice instabile atunci cand sunt transmis dintr-un loc in altul. Este destul de uimitor avand in vedere ca incalcirea de regule este destul de fragila. Acest topic tine insa de criptografia cuantica, un  subiect care ma depaseste cu desavarsire, adica mai mult decat celalalte chestii care ma depasesc, si ele destul de multe si din acest motiv invoc clauza "Mama are mere" si va dau link-ul. Poftiti...

Acum la ceva mai putin complicat dar mult mai important; m-am plimbat azi prin Bucuresti. Am umblat pe jos si-n adidasi albi. Deci e vorba de adidasi adidasi si nu tenisi. Sportul a fost sa evit sa murdaresc bietii tenisi si am descoperit ca sunt posesorul unei agilitati care m-ar include in lotul national de gimnastica - cel roman si nu cel al rapandulelor din Suedia. Ma gandeam sa incep sa le dau lectii parkouristiilor dar am zis sa nu incep inca un proiect pana nu termin unul dintre cele pe care le am deja. Asa.

Am reusit sa tin adidasi mai albi decat zapada din Bucuresti pana mai aveam de trecut o singura strada, cand am calcat intr-o balta de noroi incercand sa ma parkourez printre doua masini parcate in modul caracteristic romanesc - adica oriunde si peste tot. Dar mi-a fost dor de Bucuresti. Plimbarea a fost minunata si adidasi, care-ntr-adevar sunt de marca Adidas, fiindca sunt un fitos, si asa trebuiau spalati...

Sa trecem la lucruri mai putin importante decat culoarea tenisilor mei; pe sciencedaily.com putem citii despre o descoperire care ar putea opri cresterea tumoarelor canceroase. Recunosc ca medicina nu este pasiunea mea si de aia nu intru in prea multe amanunte, dar ma fascineaza ideea ca se v-a gasi un tratament impotriva cancerului si implicatiile unei asemenea descoperiri pentru umanitate. Articolul il puteti gasi aici.

La Cernavoda

De vreo saptamana sunt la Cernavoda si nu prea am avut timp sa scriu pe blog. Orasul este peste asteptarilor mele si mi-ar fi placut sa vizitez centrala nucleara. Sunt foarte curios sa vad cum fizica particolelor elementara este aplicata in viata reala, insa trebuia sa anunt mai devreme ca-mi doresc sa vizitez centrala deoarece, fireste daca stau si ma gandesc, trebuie sa primesti o aprobare de la autoritati.

Imi petrec zilele in apropierea centralei si este destul de cool faptul ca ma aflu atat de aproape de o centrala nucleara ca daca doamne fereste s-ar intampla ce n-are voie sa se intample am sa mor din explozie si nu din expunerea la radiatie. Poate suna un pic de sinistru, insa daca stai sa te gandesti e destul de logic; mai bine repede si fara durere decat incet si in chinuri, nu? Stau insa si ma uit spre reactoarele active (sunt patru din care doar doua sunt active) si ma uimeste faptul ca un kilogram doua de ceva material poate sa provoace asemenea daune; este destul de inspaimantator si, totodata, destul de fascinant.

Sambata ajung la Bucuresti si o sa rezolv astfel incat sa pot scrie din nou cu diacritice. Si tot de sambata sau de duminica incolo am sa fiu mai activ pe blog. Mi-ar place sa ajung si pe la Cluj, insa nu cred ca am sa merg deoarece excursia aceea este legata de unele incurcaturi.

B.

Amsterdam, Olanda şi lalele

Peste câteva ore ajung la Amsterdam. Deşi am mai trecut pe acolo, nu am avut ocazia să vizitez oraşul cum trebuie. Am trecut doar; am aterizat, am stat şi am aşteptat şi apoi, ca majoritatea oamenilor, ma gândesc, care ajung pe acolo vreodată, am decolat spre destinaţia finală. Am de gând să fac cândva o vizită mai cum se cade, însă acuma scopul călătoriei este cu totul şi cu totul altceva. Înainte să pun câteva poze din Amsterdam vroiam să vă povestesc o poveste despre Amsterdam, sau, mai degraba, despre Olanda, dar nu e aşa de mare ţara încât capitala să nu fie inclusă în ceea ce am să vă povestesc.

Ştiaţi că prima acţiune din istoria omenirii, ştiţi voi, o acţiune care azi se cumpără şi se vinde pe de exemplu New York Stock Exchange sau Bursa de Valori Bucureşti, a fost emisă de către compania Dutch East India Company care a infinţat şi cea mai veche bursă - Amsterdam Stock Exchange. Acuma toată lumea ştie că criza financiară din 2008 (2009 în România) a fost provocată printre altele din cauza împrumuturiilor speculative în SUA dar şi în tăriile UE. Acel fenomen i se spune "speculative bubble" în engleză şi dacă credeţi că este un fenomen nou, vă înşelaţi; aici găsiţi mai mult despre fenomenul "speculative bubble".

Imaginea din dreapta este o lalea. Cel puţin aşa cred că se numeşte această floare în română, dar dacă greşesc, ceea ce este foarte posibil, doresc să le cer scuze botaniştilor. Prin anii 1630, lalelele (!) erau foarte căutate în Olanda. Din cauza cererii şi faptul că lalelele se puteau culege doar o mică perioadă în fiecare an, lumea cumpăra sau vindea contracte de cumparare/vânzare tot anul. Evident că preţul a crescut atunci când oameni cumparau contracte cu unicul scop de a-l vinde altcuiva mai scump. Toamna 1636 totul a luat-o razna. La moment dat, fix înainte să se prăbuşească piaţa, moment echivalent cu momentul în care politicienii spuneau că criza nu va afecta ţara, valoare unei lalea era cât o casă. Evident că nu s-au mai găsit cumpărători şi lumea a început să scadă din preţ şi apoi, ulterior, să vândă-n panică. A fost un haos total. Guvernul Olandez, încercând să evite război civil, a decis că cei care erau obligaţi să plătească cu casa pentru o lalea, care nu mai avea nici o valoare peste cea decorativa, puteau să scape din acel contract plătind 10% din valoarea contractului. Azi se numeşte contracte futures sau optiuni....

La stânga puteţi vedea cum a evoluat preţul lalelelor toamnă 1636 şi primăvara 1637. Aceste fenomene de speculaţie prostească pe piaţa financiară sunt destul de obişnuite. Cert este că ceea ce s-a întamplat de data asta, adică în 2008, n-a fost prima dată şi nici ultima dată. Eu mă gândesc mereu la cuvintele lui Warren Buffet când văd imaginea din stânga;  Buffet a spus că atunci când traderii pe bursă sunt până peste genunchi în sânge, atunci poţi începe să cumperi, iar când frizerul vorbeşte despre investiţii pe bursă a sosit timpul să vinzi. Poate de aia mi se par atat de incompetenţi politicienii români. Criza nu e vina lor, evident, însă efectele crizei puteau să fie mult mai mici dacă aveau ceva în cap şi nu se certau toată ziua despre al căruia-i mai mare...

Dacă vreţi să citiţi mai mult despre fenomenul Tulipmania (speculaţia lalelelor), aici găsiţi pagina wikipedia. Imaginele sunt tot de-acolo, înafară de ultima imagine. Trebuie neapărat să vizitez Amsterdam. Cred că este un oraş foarte, foarte frumos. Voi ce credeţi?

imagine preluată de pe aberg.at

Nebuloasa Lagoon

Această imagine face parte din seria GigaGalaxy Zoom; este a treia şi ultima imagine care arată părţi din centrul Calii Lactee. Îmaginea din dreapta arată nebuloasa Lagoon care este la 4000-5000 de ani lumina distanţă de noi în direcţia Săgetătorului. Vă recomand cu plăcere articolul despre aceasta imagine. Ca deobicei, îl puteţi găsi pe sciencedaily.com.

imagine: ESO  /sciencedaily.com

Glossă

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

Mihai Eminescu

Departe

Vezi luna-n cingătoarea
Aprinsei bolţi albastre,
Argintul ei tiveşte
Şi pragul casei noastre.

Şi uite,-n clipa asta
Eu nu ştiu ce mă-ndeamnă
Să simt întreg amarul
Acestei nopţi de toamnă.

Dar parcă plâng copacii
Din frunzele lor moarte,
Şi parc-aud un cântec
Cum tremură departe.

Aievea simt în suflet
Cum jalea lui m-apasă -
Aş vrea să fiu acuma
În sat la noi, acasă.

S-ascult cântarea blândă
Cum picură domoală,
Şi capul greu de gânduri
Să-l culc la mama-n poală.

Ea, biata, să-mi sărute
Şuviţele pe frunte,
Norocul să mi-l vadă
În firele cărunte.

Încetişor la sânu-i
Obrajii să-mi îngroape,
Şi lacrima nădejdii
Să-i tremure-n pleoape.

Şi lacrima nădejdii
Pe fruntea mea să cadă:
Un picur de văpaie
Pe-un bulgăr de zăpadă.

Octavian Goga

Sfârşitul unei stele

Imaginea arată nebuloasa NGC 2440. În centrul norului albastu-maroniu este o stea care a devenit o pitică albă. NGC 2440 este una dintre cele mai calde pitice albe cu o temperatură de aproximativ 200 000 de grade Celsius. Norul este de fapt atmosfera stelei proiectată în spaţiu şi culorile indică ce fel de materie conţine şi distanţa de la pitica albă. Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre această nebuloasă, puteţi găsi mai multe detalii pe sciencedaily.com. Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre stele, puteţi găsi mai multe detalii pe wikipedia.


imagine: NASA/ESA/Hubble Space Telescope/sciencedaily.com

Phobos

Satelitul martian Phobos plutind peste Marte. Imaginea a fost preluată de pe site-ul astronomic.ro care, de când l-am descoperit acum câteva zile, s-a dovedit să fie foarte bine făcut şi vi-l recomand cu cea mai mare plăcere.

imagine: ESA/ DLR/ FU Berlin (G. Neukum)/astronomic.ro

Boemă

Se aşeza să ningă -
Ningea.
Doream,
Sunt ani de-atunci,
Să te-ntâlnesc
La sfârşit de stradă
Ce dă în câmp.
Îmi părea
Că tu eşti mai frumoasă
Iarna.

Doar corbii spuneau
Că stai acasă
Cu vreun prieten.
Reintram în târg.
Zăpada licărea
Electric
Pe fereastra ta.
Se ducea o noapte.
Citeam
Ca în nopţi de iarnă.

George Bacovia

Locuinţa zeiilor

Imaginea arată ceea ce majoritatea dintre noi nu putem vedea din cauza poluării de lumină. Aşa arată cerul nostru dintr-o perspectivă de 360 de grade. Imaginea are o compunere destul de complexă şi vă recomand articolul dacă sunteţi interesaţi cum au compus-o cei de la ESO. Banda alba care taie imaginea-n două este Calea Lactee. Nu este de mirat că mai de mult, când omul se uita spre cer, era sigur că se uită în locuinţa zeiilor.

imagine: ESO/sciencedaily.com

Roquetas de mar

"Roquetas de mar"

Acest tablou a fost pictat de o doamna, i-aş spune domnişoară dacă nu era căsătorită, care locuieşte în Spania. Dânsa a luat legătura cu mine pe net fiindcă avea întrebări despre Suedia. Am inceput să vorbim şi mi-a spus că pictează. Spre bucuria mea a fost de acord să-mi trimită o poză cu munca sa. Poza arată unul dintre tablourile sale - Roquetas de mar.

Tabloul îmi dă un sentiment călduros şi mă face să visez cu ochii deschişi; era vară şi tocmai se aşeza liniştea la ţară. Venise seara şi toate maşinile şi căruţele erau acasă, greierii cântau undeva departe, dincolo de deal, şi naşul lui mama mai turna ţuică-n pahar. Cerul era plin de stele şi ştiam că toate sclipesc pentru mine.

B.

Diverse

Eu nu sunt fan al mişcării verzi. Nu ştiu de ce nu-s, fiindcă au dreptate verzii, este nevoie să facem ceva pentru îmbunătăţirea mediului, dar unii dintre ei mi se par prea dezlipiţi de realitate. Părerea mea este că cea mai mare problemă este modul în care facem rost de energie. Trebuie găsit alte soluţii. Într-un articol pe sciencedaily.com scrie despre panouri solare de a treia generaţie, care este, din câte am înţeles, o variantă hibrid între panourile organice şi cele sintetice.

sursă imagine: sciencedaily.com


Deceniul pierdut al muzicii; aşa scrie într-un articol pe cnn.com. Hipocrizia este enormă în acel domeniu. Muzica n-a pierdut un deceniu. Cei care câştigă bani pe talentul altora câştigă din ce în ce mai puţin. Ceea ce s-a întâmplat este un exemplu cum o piaţă relativ de liberă se autoreglează dacă preţurile sunt puse aiurea. Teoretic ar trebui să scadă preţurile, însă ni se spune că nu se poate. Şi cei care ne spun asta sunt de pildă cei care n-au nici o treabă cu muzică. Această industrie trece momentan printr-o schimbare de paradigm şi jucătorii trebuie să se adapteze şi nu să facă pe SRI sau CIA şi se ceară demontarea integrităţii personale al cetăţeanului. Aici puteţi găsi articolul.

sursă imagine: cnn.com

Imaginea arată nebuloasa Barnard 68 şi se află la 400 de ani lumină de noi. În general se crede că o stelele se nasc în nebuloase şi predicţia astrofizicieniilor João Alves, director Calar Alto Observatory şi colegul dânsului de la universitatea din Munich, Andreas Bürkert, este că în această nebuloasă se va naşte o stea peste aprocximativ 200 000 de ani. Acea pată neagră este doi nori de gaz al cărora densitate este atât de mare încât încep să devină din ce în ce mai instabili. Foarte tare! Articolul il puteţi găsi pe sciencedaily.com.

imagine: FECYT/sciencedaily.com

Fotoni micinoşi

Eu sunt un idealist care crede în diverse noţiuni nobile şi nespecificate; un fraier cum se mai spune prin Bucureşti. Când eram mic, că acuma-s mare, chiar dacă în unele aspecte încerc să ramân mic, eram fascinat de stele, de univers şi de posibilitatea de a merge acolo departe. Când am auzit "to boldly go where no man has ever gone before" am devenit fan Star Trek.

Dar nu credeam că v-a fi cum e în acel serial, am devenit fan pentru că personajele erau ca mine, uitându-se mereu spre cer şi întrebându-se oare ce-i dincolo de steaua aceea sclipitoare. Apoi m-am lovit de relativitate, de Albert Einstein, care mereu vroia să-mi omoare visul aflări secretelor dincolo de sistemul nostru solar, de galaxia noastră sau de universul nostru. Acea idee absurdă cum că ar putea exista mai multe universe, ceea ce unii care se ocupă de teoria corziilor susţin că este o posibilitate, dacă calculele lor sunt într-adevăr corecte, erau fantezi în capul meu când aveam vreo 10 sau 11 ani şi mie nici acuma nu mi se pare chiar aşa de absurdă noţiunea universelor multiple...

Sunt unii, visători ca mine, care nu pot accepta teoriile lui Einstein. Ba chiar le refuză. Şi eu ştiu de ce. Einstein a avut dreptate. Dânsul este însă un erou pentru mulţi. Teoriile lui sunt valabile şi acum cu o 100 de ani mai târziu şi el este cel mai celebru fizician din lume. Dacă cauţi cuvântul "geniu" într-un dicţionar vei găsi o poză cu austriacul sau neamţul, sau ce-a fost, cu o mustaţă şi-o freză care-i sfidează propriile teorii. Şi-atunci de ce mai există oameni care nu acceptă ceea ce ne-a dovedit el?

Răspunsul este simplu; pentru că Einstein ne-a micşorat universul. Cei cărora li-e greu să accepte rezultatele lui Einstein sunt visători care nu vor să accepte că pentru noi, la nivelul la care suntem, universul devine foarte repede foarte abstract şi de neatins. Eu nu mă-ncadrez în categoria celor care nu acceptă relativitatea. Deşi sunt şi eu visător, încerc să-mi folosesc şi celulele gri din când în când. Aşa că mă aflu-n categoria celor care admiră complexitatea muncii lui Einstein, dar care cred că vom putea merge cu curaj unde alţii n-au fost niciodată, trebuie însă să descoperim ceea ce l-a depăşit până şi pe Albert Einstein întâi.

Acum câteva zile am găsit un articol al căruia titlu anunţaseră că au fost observaţi fotoni trecând prin materie complexă cu o viteză mai mare decât viteza luminii. Vă daţi seama că un articol din ăla e pentru unul ca mine ceea ce e o femeie pentru un matematician cu-n salar amarât de la o universitate oarecare; un vis prea bun pentru a fi adevărat. Şi-ntr-adevăr aşa a fost.

A fost vorba de o iluzie optică pâna la urmă. Nici-un bit de informaţie n-a călătorit mai repede decât acea barieră de viteză (C), ceea ce este necesar pentru a putea merge acolo departe; iar eu, precum matematicianul, mi-am înghiţit dezamâgirea, am închis calculatorul şi m-am bagat la somn cu gândul că dacă nu acumă atunci cu siguranţă altcândva. Nevoia de a nu renunţa la un vis, precum nevoia primală de a avea un partener de sex opus, face parte din omenire.

Articolul, dacă vă mai înteresează, şi chiar vi-l recomand deoarece a fost destul de interesant lăsând la o parte titlul înşelător, îl puteţi găsi pe aici: sciencedaily.com

B.

Centrul Căii Lactee

imagine: ESO/sciencedaily.com

Imaginea arată porţiunea de cer între constelaţiile Sagittarius şi Scorpius - dacă cineva tihneşte să mă anunţe cum se numesc în română le dau o steluţă în margine - şi este compusă din aproximtiv 1200 de imagini care, împreună, au un timp de expunere de 200 de ore. Imaginea este compusă de cunoscutul astrofotograf Stéphane Guisard.

Stéphane Guisard
imagine: eso.org

Prima imagine din această postare face parte din seria "Zooming to The Center of The Milky Way" şi este a doua imagine din această serie. În a doua imagine-l puteţi vedea pe dl Guisard facând ceea ce visam eu că voi face. Culoriile pe care le vedeţi sunt autentice şi este rezultatul muncii domnului Guisard. Pentru mai multe detalii privind metodele folosite pentru a captura imaginea vă recomand să citiţi articolul pe...wait for it...sciencedaily.com!

B.

Apă

imagine: sciencedaily/Stockphopo/Magdalena Duczkowska

Apa este absolut necesară pentru noi. Acest fluid are unele proprietăţi unice care alte fluide nu le au. Fiindcă acest articol se încadrează în categoria "mama are mere", nu vă mai pierd vremea şi vă dau două link-uri despre proprietăţiile fizice acestui lichid.

Articol 1
Articol 2

B.