Obama, impreună cu partidul Democrat, vrea să creeze o lege, sau un pachet de legi, care să oblige sectorul financiar să-şi asume responsabilitatea investiţilor pe care le fac. Gândul în spatele legii este să nu se mai ajungă în situaţia în care bănci sunt salvate cu bani publici.
Escrocheria care a pornit în 2007-2008 şi al căreia efect încă îl mai simţim nu este nouă. Fenomenul a existat şi în trecut, de fapt, fenomenul este la fel de vechi ca băncile, însă de data asta, datorită globarizării, mult mai mulţi au fost afectaţi sau chiar ruinaţi. Piaţa financiară seamănă un pic cu omul deştept care are o ideie de investiţie şi se duce la un investitor şi-i cere un miliard de dolari. Dacă totul merge bine, omul deştept rămâne cu tot profitul, dacă nu merge bine, învestitorul rămâne cu toată pierderea. Oricine cu o gândire cât de cât obiectivă îşi dă seama că nu se poate aşa însă, totuşi, chiar aşa a fost în sistemul financiar în era Bush (şi nu numai). Bănci de investiţii, nefiind sub umbrela regulilor de joc stabilite de guvern, au putut să investească cum au vrut ei, ştiind foarte bine că sunt prea mari pentru a fii lăsaţi să se prăbuşească. Pagubaşii suntem noi, proştii care credeam că politicieni chiar au vreun habar despre societate. În fine, ce să te aştepţi de la oameni care de mult nu mai trăiesc în aceeaşi realitate ca cei pe care-i reprezintă?
Evident că republicanii nu sunt de acord cu o asemenea lege. Ei spun însă că nu sunt de acord cu această lege aşa cum este acuma, dar sunt dornici să colaboreze şi să participe la discuţi care să ducă la îmbunătăţirea legii. Dar ce să zică şi ei? Toată lumea ştie că au fost furaţi de Wall Street şi ar fii dezastru pentru carielele politicieniilor republicani dacă şi-ar spune adevărata părere: nu vrem nici o lege şi nici o implicare de către nici-un corp guvernamental pe piaţa financiară, insă vrem să fim salvaţi de bani publici atunci când si împute treaba.
Adevărul este că vina acestei crize aparţine în întregime politicieniilor şi economiştiilor care ţin in absurdum la teoriile lui Adam Smith, la mitul că implicare minimă de către guvern este cea mai bună soluţie: republicanii. Criza s-a întâmplat pentru că nu au fost legii care să-i ţină cu picioarele pe pământ pe unii de pe Wall Street şi nu pentru că au fost prea multe legi! Mi-am dat seama că atunci când citesc despre republicani, văd politicienii români în faţa mea. Furtul este furt oriunde în lume, nu?
Filosofii, fie ele despre religie sau economie, Koranul sau Adam Smith, sunt la fel de dăunătoare duse prea departe. Implicare minimă sau maximă, kommunism sau liberalism la literă, sunt idei la fel de tâmpite. Echilibru şi reguli care să protejeze societatea de jucători şi pe jucători de ei înşişi sunt absolut necesare. Omul este avar şi asta trebuie contralat dacă tindem la o societate civilizată. Cum ar fii un meci de fotbal fără arbitrii sau regulament de joc?
surse: reuters.com cnnmoney.com ap.org dn.se di.se
B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu