Vă amintiţi criza financiară şi baia de zânge de pe Wall Street din toamna 2008? Sigur că da; e vorba de acea criză care conform Cotroceni şi Casa Poporului, trăiască "expertiza lor", nu avea să afecteze România. Aşa.
În februarie 2009 s-au întâlnit ţările G20 şi au anunţat că se va face totul necesar pentru a salva sistemul financiar. Cam tot atunci, doar câteva zile mai târziu, şeful băncii naţionale Marei Britanie a spus că metodele convenţionale pentru combaterea deflaţiei n-au efectul dorit şi că Marea Britania intenţionează să treacă la metode neconvenţionale pentru a evita deflaţia. Eram în maşină undeva în Bucureşti şi ascultam BBC. Omul a spus, într-un limbaj mai oficial bineînţeles, "fraţi, s-a îngroşat gluma - dăm drumul la aparatul magic care scoate bani!". Pâna aici nu este nimic ciudat. Deflaţia este devastatoare şi trebuie evitată. Dacă trebuie să scoţi mai multe lire sterline sau dolari, acest articol este de fapt despre dolarul american, la imprimantă asta este!
Aşadar, cum era de aşteptat, în martie 2009 au început să crească bursele. Era destul de uşor de prevăzut că vor creşte odată ce bani de la stat, incă calzi de la imprimantă, vor ajunge la bănci. Toată lumea a prevăzut sfârşitul dolarului, printre alţii şi eu. Cel puţin pană-n vara 2009 am fost convins că dolarul se va prăbuşi. Dar valoarea dolarului a crescut, de fapt, crescuse pe tot parcursul crizei, iar vara 2009 am inceput să mă întreb de ce nu se prăbuşeşte. Mi s-a părut foarte ciudat. Am inceput să mă gândesc că administraţia lui Obama probabil are un plan pentru evitarea prăbuşirea dolarului.
Eu am fost convins că vor porni un război. Nu-i nimic ciudat deoarece s-a mai întâmplat. Dacă am trecut peste marea depresie a aniilor 1930 cu ajutorul al doilea război mondial, iar această criză cică este şi mai severă, atunci este la îndemână concluzia că în curând v-a urma un război. Eu am zis că vom intra în Coreea de Nord sau Iran. Spun "vom intra" întru-cât aş fi foarte de acord cu-n război împotriva Coreea de Nord, sau, ceea ce vara trecută mi s-a părut mai puţin probabil, Iran. Am avut dreptate în privinţa cu războiul dar m-am înşelat în privinţă cu locaţia.
Cum eviţi inflaţia? Faci una din două lucruri, sau amândouă simultan: poţi reduce din cantitatea monetară prin a mării dobânziile, sau, ceea ce se pare că s-a şi întâmplat, iei măsuri pentru a creşte cerinţa pentru valuta ta. SUA este construită cu ideea că trebuie să existe o cerinţă de dolari mai mare decât cea de pe plan intern. De ce credeţi că-şi permit să iasă din crize cu ajutorul imprimantei? Nu ştiu dacă toată chestia cu sub-prime-urile a fost premeditată pentru a încărca zona euro cu risc, cert este că situaţia este foarte convenabilă pentru SUA. S-ar putea să scape de o valută care a ameninţat foarte tare dolarul: euro-ul. Iată articolul de pe finance.yahoo.com care m-a făcut să scriu acest articol.
În loc de a mării dobânzile, care şi aşa n-au cum să le mărească fiindcă economia reală încă nu şi-a revenit iar şomajul este la nivelul unora ţări din Africa, se pare că SUA protejează dolarul prin a scăpa de concurenţă. Vă recomand acest articol de pe blogul lui Paul Krugman. Situaţia nu-i tocmai roz pentru proiectul euro. Nu-s foarte conspiratoric de felul meu, însă nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva acest a fost planul tot timpul. Poate ceea ce vedem este moştenirea familiei Bush. Dacă e aşa cum am scris înseamna că UE şi SUA se află într-un război care a început o dată naşterea euro-ului. Asta am înţeles eu la o masă festivă în ziua de paşte 2008. La acea masă cineva, care se pare că şi-a dat seama de ce se întâmpla înainte să se întâmple, a spus că se va întâmpla. Şi într-adevăr - se întâmpla chiar acum.
B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu