Oul sau găina - de ce mă plictisește discuția

Cea mai mare minciună este că nu există puncturi de vedere universale. Cei care tot spun asta, o spun mai mult pentru că nu le place posibilitatea că ar putea să nu aibă dreptate. Dacă totul este corect pentru că este punctul lor personal de vedere...pfuai, it's the 1960:s all over again...Orice cred este corect fiindcă eu o cred! Genial!

Iată cum văd eu o discuție între doi oameni incapabili să gândească rațional, care sunt 99% dintre avocații teoriei ”depinde de perspectivă”:

- Ce-a existat întâi? Oul sau găina? întreabă moderatorul dezbaterii. Să presupunem că cei doi care dezbat acest subiect sunt academicieni importanți în ștințele care nu duc la vreun rezultat...

Începe dezbaterea:

- Oul!
- Găina!
- Oul!
- Găina!
- Oul!
- Găina!
- Oul!
- Găina!
- Oul!
- Găina!
- Oul!
- Găina!
- Oul!
- Găina!
- Oul!
- Găina!
- Oul!
- Găina!
- Oul!
- Găina!

Mintenași au trecut 45 de ani și cei doi ies la pensie după nenumărate articole și lucrări în care au scris fie ”Oul!” sau ”Găina!”.

Uitându-se înapoi la viața lor ce vor vedea? Analizați contribuțiile lor pentru omenire și comparați acele contribuții cu cele lui Einstein, Euler, Dirac, Feynman și așa mai departe. Da, haideți să discutăm până la nesfârșit despre perspectivele tuturor și să ne ferim să ajungem la vreun rezultat... mai ales dacă rezultatul ne arată că noi am fost cei care nu am gândit cum trebuie și că alții au avut dreptate. Nu! Doamne ferește! Mai bine să discutăm plecând de la ideia că nu există nici-o concluzie...așa nimeni nu greșește niciodată și ca atare suntem toți la fel de deștepți! Genial!!

O discuție care nu duce la o concluzie este risipă de aier și ca atare ar trebui interzisă în tratatul Kyoto.

O discuție care nu duce la o concluzie îi ține pe participanți în loc, în timp ce lumea înaintează.

Discuții care într-adevăr n-au o concluzie, căci aceasta ar ține de gustul sau convingerea individuală, sunt discuții triviale deoarece au răspunsul: depinde de ce preferă individul.

Pe mine mă plictisesc asemenea discuți. La fel cum mă plictisesc asemenea ecuații:

(x+a)^n=1, unde x, a>0, reale și tind spre infinit, iar n=0

Haideți să analizăm fiecare x și a.... oh c'mon! Rezultatul e același! Unu! Mai bine merg și dau cu bila, sau dorm, sau nu știu... Dacă asta nu-i pierdere de vreme, atunci nu știu ce ar fi. 

Și cam așa văd toate ștințele în care perspectiva individului este mai importantă decât concluzia și planul pentru a îmbunătăți situația.

Iată consecința perspectivelor diferite: a fost sau n-a fost turnător senatorul dl Voiculescu? ”Jurnaliștii” de la Intact invocă tot felul de perspective - ”păi știți, domnu', nu-i așa de simplu dacă ținem cont de x, y sau z” în timp ce privirea lor spune "nu mai întrebați că și așa nu mai am piele pe fund după ședința cu șefu' de azi dimineață” - pentru a evita răspunsul la o întrebare simplă; a fost sau n-a fost turnător cel care te plătește? Poate ”jurnalistul” evită răspunsul fiindcă-și dă seama că dacă zice da, atunci următoarea întrebare ar fi: ”Și asta ce vă face pe dumneavoastră?” Așa că bagă perspective la greu...[1]

Iar după câteva luni de brambureală securistă pe Antenele turnătorului senator, dl Voiculescu, acest cavalier al adevărului, acest înger păzitor al neamului, va continua să facă ceea ce știe el cel mai bine: bani pe spatele românilor.

Dacă nu există adevăruri universale, atunci înseamnă că din anumite perspective, pedofilia este ceva frumos și o activitate care merită respectată? Pe bune? Really?

How's that for a perspective?

B.

[1] Ghilimele în jurul cuvântului jurnalist le-am pus fiindca dupa 5 ani, in care m-am uitat la Antena 3 aproape zilnic, incă nu am văzut un jurnalist. Am văzut slugoi, pupincuriști și oameni care scriu sau citesc referate. Jurnaliști, însă, nu am văzut de loc...