Alte perspective

Locuiesc într-un oraș destul de ciudat. Unele zile, vremea este atât de urâtă încât nu-ți mai amintești de zile însorite, de căldură sau de înghețată. Alte zile, precum cea de azi, sunt atât de frumoase încât uiți cum arată un nor. Dar nu asta vroiam să scriu.

Ieri, la facultate, am realizat că am abordat matematica într-un mod destul de nepotrivit, sau, mai bine zis, un mod destul de îngust, care mi-a ascuns unele ”secrete”. Un coleg din grupa mea are un talent incredibil de a găsi modele în serii de numere. Eu niciodată nu m-am gândit la matematică așa cum gândește el, ceea ce m-a făcut să realizez că multe subtilități vor continua să treacă pe lângă mine dacă nu-mi schimb modul de abordare a subiectului. Ieri, ascultându-l și discutând cu el, mi-am dat seama că gândind așa cum gândește el, mi se aprind tot felul de beculețe care iluminează chestii de care nu eram și probabil înca nu sunt conștient.

Poate sună ciudat; dar și matematica poate fi privită din perspective diferite. Și încă-o chestie; toți din clasa suntem oarecum de acord. Dacă am avea acces la suficient de multă informație, atunci până și comportamentul omenesc poate fi cuantificat matematic, ceea ce implicit ar însemna că am putea prezice ce urmează să facă o persoană.

Condițiile sunt, în primul rând, că principul incertitudinii a lui Heisenberg nu afectează modelul, ceea ce mulți fizicieni spun că-ntr-adevăr nu este cazul, iar cea de-a doua condiție este că este nevoie de foarte multă informație pentru ca un asemenea model să aibă succes.

Sau invers; dacă modelul nu funcționează, atunci informația nu este suficientă. Cred că vă dați seama că pauzele la mine la facultate sunt cel puțin la fel de interesante ca și cursurile...

B.

Acuarelă

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă...

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână...

Ion Minulescu

Asymptotics of Number Fields (Part 1)

Cool!

Norul Magellanic

Imagina arată o adunare de stele în Norul Magellanic. Imagina este luată de ESA cu ajutorul noului instrument EMMI la observatorul din Chile, la Silla.

Vreodată

... Şi voi lua din cer
Ceea ce nu mai găsesc
Prin stele,
De când rătăcesc.

Această gândire mai vreau
Din câte-am dorit -
Sau cerul e rece
La infinit...

George Bacovia

Televizor 3D fără să porți ochelarii

Toshiba a prezentat ultimul râcnet în domeniul aparatelor TV: un model care poate difuza în 3D fără că spectatorii să fie nevoiți să poarte ochelari. O cameră sub ecran urmărește fața spectatorilor, al cărora limită este 9, și adaptează imagina după poziția capului.

Dacă știe să facă și popcorn...

Citiți mai multe aici pe physorg.com.

B.

Motor foarte, foarte mic

O echipă de chimiști de la universitatea Taft au reușit să creeze un motor care cuprinde mărimea unei molecule. Mărimea diametrală, dacă așa se spune în română, este de doar 200 de nanometri, ceea ce devine și mai uluitor dacă ținem cont de faptul că grosimea unui fir de păr este aproximativ 60 000 de nanometri.

Această performanță este interesantă și dintr-o perspectivă diferită; faptul că se poate aplica curent electric unei molecule pentru ca să facă ceva altceva decât o mișcare browniană, adică imprevizibilă. Foarte tare!

Știrea o puteți găsi aici pe physorg.com.

B.

Ram Jam - ”Black Betty”

Nu poate fi vina României!

Germania, Franța și Olanda se opune la aderarea României și a Bulgariei la spațiul Schengen conform un articol pe mediafax.ro.

Unde să încep să comentez; hai să încep cu titlul articolului de pe mediafax.ro, care este așa de milog cum ni se cuvine în relația cu restul europei, și care, într-un fel, arată exact de ce România nu trebuie lăsată să între în spațiul Schengen: cică Germania nu ne sprijină.

Adică, nu e vina noastră, a tuturor românilor, a politicieniilor care și-au bătut joc de țara timp de n ani, nu! Avem ghinionul că nu ne sprijină Germania!

Problema nu este că în România, reformele în justiție, economie și așa mai departe au fost dor mimate de către clasa politică, nu! Avem ghinionul că nu ne sprijină Franța!

Nu este vina noastră că nu știm să facem suficient de multe proiecte încăt să putem pune la folos toate fondurile europene, nu! Olanda nu ne sprijină și de aia nu suntem bineveniți în Schengen.

Iar cvasi-jurnalistul de la mediafax, cel care a pus acel titlu, nu s-a oprit să se gândească că poate vina este lipsa de seriositate care curge ca un izvor, adică de sus până jos. Nu poate să fie vina româniilor, n-are cum!

Lucruri cică nu prea stau așa de bine în România... oare de ce? Dacă, cu mâna stângă, o iei pe cea dreaptă și-ți dai singur un pumn (a se citi turism electoral, voturi pentru un mic și o bere, etc etc) atunci trebuie să fii mare idiot să spui că te doare fiindcă alții nu te ajută...

B.

Colegii mei

Ok, bun, e vineri. Cum fu săptămâna asta? Fu bine, am invațat foarte multe și am cunoscut câteva persoane excepționale. Nu știu dacă cunoașteți serialul Big Bang Theory dar în acel serial există un personaj cu numele Sheldon Cooper, un savant cu o personalitate aparte care are răspunsul la toate. Ei, la mine la facultate am cunoscut doi frați care sunt ca și Sheldon, bineînțeles păstrând unele proporții.

Ieri i-am pus la încercare, doar așa ca să mă conving și eu că ei sunt așa cum credeam. I-am întrebat dacă au auzit de numerele prim Marsene (nu știu dacă așa li se spun în română), iar ei nu doar că mi-au răspuns instantaneu, au citat și formula. Bine, nu că este foarte complicată, însă trebuie să fii foarte ”hardcore” ca să știi chestii de genul ăsta pe de rost și să răspunzi la o asemenea întrebare atâta pasiune ca și ei.

Am observat însă că acești frați, împreună cu alții de la mine la facultate, sunt foarte temuți în situații sociale. Când am deschis subiectul, câțiva dintre ei mi-au spus că în lumea de afară, adică printre oameni care mai degrabă idolizează participanții din casa Big Brother decât muncă unora precum norvegianul Niels Henrik Abel (link wikipedia pentru cei curioși), mereu au fost văzuți ca ciudații cercului de prieteni și că încă nu s-au obijnuit că sunt undeva unde este acceptat să fii cine ești. Vedeam pe fața lor cât de ușurați erau că au scăpat de liceu, de calvarul de a încerca să coexiști între persoane care nu te ințeleg sau poate chiar te evită pentru că pasiunea ta este matematica.

Mă consider norocos că i-am cunoscut. Niciodată nu am cunoscut persoane atât de inteligente. Dar și atât de vulnerabile.