Singuritate

De cand ma stiu, am crezut ca cunosc singuritate, ce inseamna si cate ravagii poate provoca in viata unei persoane. Dar m-am inselat. Adevarata singuritate am cunoscut-o abia in ultimele douazeci-si-ceva de luni. Am fost invatat de doi profesori ce-nseamna sa fii cu adevarat singur. Recunosc ca mesajul lor n-ar fi avut acelasi impact fara tendintele mele masochiste si usurinta cu care am renuntat la propriul orgoliu si propria demnitate.

Cei doi profesori sau completat perfect atunci cand si-au unit puterile pentru a-mi arata chipul si infernul unei singuratati a carei existenta o refuzam. Cu ajutorul si rabdarea celor doi profesori m-am izolat, am ignorat orice nevoie de contact cu alte fiinte umane, m-am indepartat de cei care ma iubesc, de familia mea, de rudele mele si de persoanele care vroiau sa-mi fie prieteni. Am ajuns sa cunosc solitudinea plimbandu-ma pe strazile orasului cu mainile in buzunar si privirea intoarsa spre-nauntru, spre haosul gandurilor mele. La un moment dat, in mijlocul tristetii si neputintei mele, am gasit raspunsul la eterna mea intrebare: Cine sunt eu?

Sunt un om si un copil al lui Dumnezeu. Sunt acasa in strainatate si strain acasa. Sunt un altruist cu prea multe tendinte egoiste. Sunt un om bun care a facut multe rele sau poate sunt un om rau care vrea sa faca multe lucruri bune. Am cunoscut ura dar n-am lasat-o sa creasca in mine. Am ales sa iubesc atunci cand puteam sa urasc. Am esuat atunci cand toti credeau ca aveam succes si am avut succes cand toti credeam ca esuam. Sunt incapatanat si bleg in acelas timp. Am constientizat lipsele mele si mi-am amintit de atuurile mele. Am realizat ca mai am mult de oferit, multe de facut si multe tepe de luat.

Refuz sa-mi traiesc viata evitand durere sau tepe. Dorinta mea de-a castiga este mult superioara fricii de a pierde. Traiesc pentru a ma misca spre ceva si nu invers. Vreau sa castig si nu sa evit sa pierd. Iar acum stiu ca pot suporta consecintele.

N-as vrea sa fi trecut prin viata fara sa-i fi cunoscut pe cei doi profesori. Ei doi, Bucurestiul si celalalt care va ramane anonim, au ajuns sa-mi fie foarte dragi. M-am invatat sa-i apreciez pentru ceea ce sunt si nu ce-mi imi doresc eu sa fie, si daca nu i-as fi cunoscut pe cei doi profesori de-ai mei, as fi murit fara sa ma cunosc. Din pacate profesorul anonim a plecat din viata mea, dar Bucurestiul va ramane in viata mea, chiar daca voi locui in el sau nu.

Vorba lui Mike "The mouth" Matusow...si sunt cat de cat sigur ca scrie si prin Biblie: Sunt un om bun si unui om bun doar lucrurile bune i se cuvin!


B.