duminică, 20 septembrie 2009

George Bacovia

Nervi de toamnă

E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

4 comentarii:

Rasfatata spunea...

Frumos, Bacovia este unul din preferatii mei:)

Ronna spunea...

Greu ca plumbul si frumos ca lacrima...inca imi place poezia lui Bacovia-:)

Bogdan Dobondi spunea...

@Rasfatata Multumesc! Am intrat pe blogul tau si mi-a placut. :)

@Ronna Och när man tror att ingen vet hur det känns slår man upp Bacovia och vips så hittar man en dikt som berättar exakt det man känner. :)

Rasfatata spunea...

@Bogdan Multumesc! esti binevenit :)