Am destul de multă libertate în ceea ce fac şi multeori pot alege unde să-mi fac treaba; nu-s mereu legat de calculator sau de internet. Acum, chiar în clipa asta, trebuie să termin ceva şi nu prea am treabă cu internetul sau calculatorul, aşa că am decis să ies şi să merg undeva unde-i soare, sau cel puţin lumină naturală, ca să nu zică lumea că am devenit asocial. Sper că aveţi o duminică plăcută şi un sfârşit de săptămână minunat! Imaginea arată cum lumea arată din puntcul meu de vedere...B.
6 comentarii:
Pentru cineva care incearca sa invete sa scrie in limba romana, "rasfoind" blogul, constat ca scrii foarte bine ..ca la carte, cu mici greselute este adevarat, insa exprimarea este inmiit mai buna ca a romanilor autentici. Observ din descrierea pe care ti-ai facut-o, totusi, ca esti roman. Intrebarile mele ar fi: mai este cineva interesat de limba romana in contextul mondial actual?! ..si, mai ales, de ce ar fi?! Tu?! De ce esti interesat?! Ai familie aici?!
Am trăit de mic în Suedia şi mi s-au bătut multe apropouri de genul: "spune-mi un lucru bun despre România". Iar eu nu ştiam ce să spun. Uite aşa am crescut eu, mereu crezând că-s un pic mai puţin decât ceea ce sunt doar pentru că-s român.
Acum cinci ani am inceput să vizit România şi acum trei ani am decis să mă mut în România pentru a învăţa despre mine şi despre ţara unde m-am născut.
Acuma sunt în Suedia din nou dar poate că mă voi muta în România din nou, deoarece îmi place, e o parte din mine, la fel cum e Suedia, de care nu vreau să lipsesc. Sunt român şi, totodată, şi suedez.
Am încercat să învăţ limba şi cultura şi consider că, cel puţin din anumite puncte de vedere, am eşuat mizerabil. Sunt însă de părere că cele mai bune lecţii de viaţă provin din eşecurile spectaculoase. Prin a trăii într-o societate, nefiind capabil să comunici aşa cum eşti obijnuit, înveţi despre tine şi despre alţii.
Culmea este că am mai multă empatie faţă de imigranţii din Suedia acuma. Locuind în România mi-am dat seama cât de greu este să nu poţi să comunici, să nu poţi să spui exact ceea ce gândesti sau ce simţi. Neputinţa se lipeşte de om şi devine o parte din identitatea ei.
Acuma, azi, scriu şi înţeleg Româna fără să fiu nevoit să bâlbâi tot a doua vorbă în engleza şi sunt mândru de cine sunt(român-ardelean-suedez, în măsuri egale). Deci, sunt conştient că sunt la nivelul unui copil de clasa 3, dar nu mă opresc aici... :)
Ai întrebat de ce; pentru că eram la Cluj, oraşul meu natal, în 2005 şi stăteam la o cafenea aşteptându-mi vărul. La moment dat aud cum cineva în spatele meu strigă: "Bogdan"! M-am întors doar ca să-mi dau seama că nu la mine s-a referit acea persoană. Astă nu mi se întâmplase niciodată în Suedia, unde sunt un Bogdan între Anders, Kalle şi aşa mai departe. Când mă prezint parcă numele spune totul despre mine şi mi-a plăcut că nu este aşa atunci când sunt în România.
Însă atunci am ştiut că trebuie să văd unde mă duce acel drum, deoarece în Suedia eram acel tip cu păr lung, idei un pic diferite şi cu-n nume ciudat.
Azi am părul la fel de lung, ideile sunt cam la fel, numele a rămas Bogdan, dar pot muşca înapoi când se îmbată suedezii cu apa rece discutând societatea lor. Sunt născut într-un oraş mai vechi decât ţara Suedia, Cluj-Napoca, şi într-o cultură care, cel puţin în anumite situaţii, este mult superioară cea suedeză. Limba este doar un exemplu...
Mulţumesc pentru cuvintele frumoase despre scrisul meu, însă sunt încă destul de nemulţumit. Ceea ce vezi este ce am învăţat singur. Cândva am să investesc timp, şi bani, ca să mă învăţ să scriu aşa cum scriu în suedeză. Cum e acuma, când scriu în română simt că parcă am o mână şi un picior legate la spate; seamăn şi mă simt că viţelul prins de cowboy la un rodeo.
Dar totuşi încerc. Mai greşesc şi cei care citesc îmi fac observaţi, foarte apreciate de altfel, şi aşa mai învăţ.
Mulţumesc încă odată pentru cuvintele frumoase.
B.
Scuză-mi unele greşeli - m-am grăbit un pic... E identitatea lui si eu ei, de exemplu... :))
B.
Ti-am descoperit blogul absolut intamplator.. si nu sustin neaparat acum ca toate marile descoperiri s-au realizat intamplator, pentru a nu te flata, insa, ma bucur ca te pot citi. Nu folosesc diacriticele, dar ma vei scuza tu si sper ca ma vei si intelege intru totul.
Sa iti raspund punctat: lucruri bune despre Romania poti spune in egala masura ca si lucruri rele. Pe de alta parte, consider ca cineva ar putea afirma lucruri rele despre Romania (si in general despre o tara anume) numai si numai daca ar locui in interiorul acestei tari, pentru ca, asa cum stim toti, este foarte simplu sa acuzi, dar este al naibii de greu sa pui lucrurile in miscare, sa realizezi ceva constructiv. Deci lucruri bune despre Romania ai putea spune, mai ales ca nu ii esti tocmai strain.. si lasa-ma sa cred ca ai fi gasit cateva :P ..si ma bucur ca ai continuat in postul tau cu referiri la calitatea limbii.
Desi ma observ si eu aici (si ma amuz putin) scriindu-ti cu patriotism despre Romania, personal nu ma consider chiar atat de nationalista, asta pentru ca traiesc intre granitele Romaniei, insa ori de cate ori ma aflu in strainatate si deci in legatura directa cu strainii, sunt imediat in defensiva.
Apoi.. te felicit ca ai avut curiozitatea si bunul simt de a invata despre "radacinile" tale, iar cel putin in privinta limbii, pot afirma ca te descurci realmente bine.
Esecurile spectaculoase, pe langa calitatea lor de moment apoteotic al existentei individului, pot lasa sechele considerabile in psihismul uman. Asadar, te arati a fi un caracter puternic intrucat esti capabil sa primesti diferite lectii de viata din care sa ai ceva de invatat. Foarte frumos.
Vorbesti despre neputinta de a comunica (intr-o limba dintr-o tara straina). Rezonez perfect cu ideea, insa cum nimeni nu s-a nascut invatat, prin munca si determinare poti avea rezultatele mult dorite. Inteleg si mai bine la ce te referi pentru ca si eu am fost si voi mai fi in continuare nevoita sa invat o alta limba, in care va trebui sa traiesc o perioada (eu am ales asta, nu trebuie sa fiu compatimita, ci, eventual, incurajata :D). Dar, pe de alta parte, gandeste-te ca de cele mai multe ori cei care au acces la propria limba si cultura nu realizeaza nimic pentru sine si pentru ceilalti.. si parca tot impresionanti sunt cei din exterior care se lupta pentru ei.
Eu te felicit pentru interesul manifestat si bunul simt cu care esti inzestrat. Si este foarte posibil sa iti simti o mana si un picior legate la spate cand scrii in limba romana, dar mintea iti este libera si va ramane astfel atat timp cat vei fi un spirit liber (pentru ca numai cu spiritul poti atinge prea utopica libertate), chiar daca si capul iti este legat. ;-)
Cu placere :)
Mă bucur că-ti place blog-ul. L-am pornit într-o clipă în care neputinţa menţionată în cometarul precedent a atins nivele maxime. A fost un mod de a ieşi dintr-o mizerie intelectuală în care mă aflam; o mizerie intelectuală care le-a făcut viaţă amară unora dintre prieteni mei şi i-au îndepartat pe alţii. Sunt vreo două, maxim trei, persoane care, dacă-mi citesc blog-ul de la cap la coadă, îl înţeleg altfel, deoarece multe chestii pe care le-am scris pentru că a trebuit să iasă şi dacă nu mă cunoaşte cititorul, n-are cum să ştie de anumite chestii.
Aş vrea să pot să scriu la fel de cursiv în română cum scriu în sudeză. Mă uit la alţii, la savanţii limbei române, şi îmi dau seama cât de frumoasă este. Pot spune că ceea ce face de exemplu Cărtărescu, cum scrie, cum îl ţine pe cititor în priză şi cum, la final, provoacă o piele de găină şi o stare de euforie nu am găsit în literatura suedeză. Limbă asta, suedeza, este cioplită cu toporul dacă e s-o comparăm cu româna.
Eu, de ceva vreme încoace, scriu mai mult despre astronomie şi economie pe blog. Nu ştiu cât de interesant este de citit, însă sunt două domenii care mă pasionează şi scriind în română îmi dezvolt limbajul.
Capacitatea de comunicare este printre cele mai importante lucruri în societatea moderna. În Suedia n-am avut niciodată problema asta şi, neavând-o, n-am putut să ştiu cât de importantă este comunicarea. Culmea este că am fost nevoit să mă mut în ţara în care m-am născut pentru a realiza asta.
Sper că o să-ti meargă bine şi că planurile tale vor deveni realitate. Dacă înveţi suedeză, adaugă-mă pe mess în cazul în care ai întrebări.
B.
Din pacate astronomia si economia nu fac parte neaparat din domeniul meu de activitate (nu spun de interes, pentru ca le gasesc interesante si imi place sa citesc despre ele.. cultura o reprezinta domenii vaste, nu doar o anumita sectiune a stiintei), insa, "rasfoind" blogul tau, am intalnit si poezii.. nenumarate poezii. Ele fac parte din domeniul meu de activitate (si ele).. si nu pot trece cu vederea peste o latura sensibila a personalitatii tale, ce se releva din afinitatea catre aceste poezii romanesti.
Citindu-ti blogul, putem invata si despre tine, chiar daca nu te cunoastem, noi, cititorii.
Sper asemenea ca iti va merge bine si tie acum.. iar in ceea ce priveste studiul limbii suedeze, nu spun nu categoric, pentru ca nu stiu ce imi voi rezerva pentru viitor, insa nu stiu daca voi incepe curand sa studiez o alta limba "excentrica" (comparativ cu lb. romana).. dar te voi "deranja" din cand in cand aici :D
Trimiteți un comentariu