Am stat azi cateva ore la biblioteca si am citit despre diferite filosofii de viata, precum existentialismul, socialdarwinismul si altele.
Recunosc ca sunt minti exceptionale precum Sartre, Nietzche, Kirkegaard si altii care au gandit aceste filosofii, dar nu inteleg o chestie; de ce trebuie plecat de la notiunea ca omul este in fond rau sau bun, animal sau o fiinta morala, suprema restul naturii?
Eu am gandit mereu ca omul este totul, nu doar una, din ce tocmai am mentionat si ca reactia lui depinde foarte mult de situatia in care se afla. Sartre vorbeste de alegeri si daca alegi sau nu alegi devi o persoana de duzina, dar eu uneori aleg sa nu aleg fiindca nu am chef, nu-mi pasa sau chiar nu stiu ce sa aleg. Si tot nu ma vad ca o persoana de duzina. Am opinii, pe care le spun asa cum sunt ele. Risc sa fiu ridiculat de unii, adimirat de altii si atunci, conform Sartre, n-as fi un om de duzina.
Traim o revolutie care este oarecum neasteptata - revolutia informatiei. Niciodata in istorie n-a existat atat de multa informatie accesibila la atat de multi oameni ca in zilele noastre. Si nici o filosofie, nici unul dintre marii ganditori n-au prevazut acest lucru. Marea majoritatea oamenilor din tarile dezvoltate lipsesc echilibru in viata; un echilibru care deobicei se gasea in filosofie, stiinta sau religie.
Am scris un articol in noiembrie cu numele O viata echilibrata care explica parerea mea. Mi-am reamintit azi de acel articol citind pentru examenul de marti.
B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu