131

Am citit ceva interesant acum câteva zile, ceva ce mi-a dus gândul la Bucureşti, de fapt, nu doar la Bucureşti ci la România în general, şi care a pus degetul pe ceea ce nu mi-a placut la mulţi oameni din România.

Scriitorul suedez August Strindberg a debutat cu cartea "Röda rummet" (Salonul roşu) şi care a devenit un mare succes aproape peste noapte. Cartea descrie într-un mod foarte satiric societatea ca fiind una în care orice relaţie sau conversaţie între oameni are ca unicul scop câştigarea banului sau a puterii. Strindberg descrie o societate paralizată de birocraţie şi plină de oameni al cărora egoism nu-i lasă să vadă mai departe decât proprile interese, limitându-le aşadar posibilitatea de o creştere a calităţii de viaţă dincolo de cât este fiecare capabil s-o crească singur.

Exact asta am observat în România - oameni care nu sunt capabili să coopereze pentru binele tuturor dându-le aşadar spaţiu şarlataniilor, hoţiilor şi pseudo-politicieniilor. Am cunoscut foarte, foarte puţine persoane în România care nu aveau un scop ascuns pentru a vorbi cu mine. Majoritatea dintre cei cu care socializam în Bucureşti, atenţie, nu neapărat Bucureşteni, n-aveau vreun interes autentic despre mine, despre cine sunt şi ce ştiu. Nu vorbeau cu mine fiindcă erau interesaţi de mine. Nu zic că este ceva specific pentru Bucureşti sau Bucureşteni deoarece am păţit la fel şi-n Cluj cu ardeleni.

Ei, pâna la urmă fraieri sunt ei. Am fost tot timpul conştient de acel egoism. Ştiam că sunt aproape singur între şerpi cu limbi ascuţite şi agende ascunse. Ceea ce cred ei că au reuşit să "ciupească" este de fapt doar ceea ce am vrut eu să dau. Nimic mai mult. Acum văd că se ceartă în continuare în mociârla aia pe care am parăsit-o. Aş vrea să spun că este o tragedie cu-n ton comic; un fel de Seinfeld sau, mai degrabă, George Constanza.

Dar ca să nu deviez de la subiect; este interesant cât de mult mai mult apreciezi sinceritate şi generozitate atunci când eşti înconjurat de şerpi. Acum, 10 kilograme mai târziu realizez că acei ani m-au facut bărbat şi că am găsit prietenie care va dura toată viaţa. După mai multe luni în Suedia îmi dau seama cât de mare este diferenţa dintre modul civilizat de a gândi şi modul român de a gândi.

Cartea "Salonul roşu" a fost publicată 1879. Strindberg a pornit, prin publicarea cărţii, o mişcare culturală în Suedia care a criticat egoismul din societate. Societatea suedeză a început aşadar să evolueze şi în societatea suedeză anului 2010 sunt anumite standarde, o anumită moralitate şi un fel de corectitudine care este foarte rară în România.

Să câştigi cu orice preţ, la masa verde sau chiar şi furând, este considerat foarte urât în Suedia, iar în România există Gigi Becali - europarlamentar, miliardar şi om public care influenţează într-un fel sau altul milioane de oameni. Întreţinera relaţilor cu persoane doar pentru că poate vei avea nevoie de ei mai încolo se numeşte parşivism în Suedia (a se citii ţăriile mai evoluate). În România mulţi numesc acest lucru prietenie.

Concluzie? Cartea lui Strindberg a fost publicată acum 131 de ani. O sutătreizeci şi unu.

B.