Eu sunt o persoană foarte optimistă care crede că optimismul este esenţial pentru a putea creşte ca persoană şi pentru a putea fi util comunităţii în care trăieşti. Fără oameni optimişti nu s-ar învârti roata şi am trăi cu toţii în peşteri, temându-ne de fulgere şi de foc.
Persoanele negative, însă, îmi fură toată energia. Recunosc cu obrajii roşii de ruşine că pentru unii dintre prietenii mei eu eram acel hoţ de energie. Sper să le pot răsplătii răbdarea şi sprijunul cândva. În fine, ziceam de negativişti; nu-mi plac deoarece nu sunt constructivi şi mă enervează negativismul lor, care este o profeţie care se auto-ndeplineşte. Ei îţi spun că nu se poate. Apoi nu fac nimica şi adeseaori nici măcar nu încearcă şi, normal, nimic nu se-ntâmplă. Aşadar, stând la cafea cu ei, asculţi cum ei declară triumfant; vezi că nu se poate?
Dorinţa negativiştiilor de a avea mereu dreptate este ca setea după o plimbare prin deşert - dacă nu te opreşte cineva bei până mori. Da, un negativist poate într-adevăr să moară din cauza consumului excesiv al apei. Chiar până şi al apei...
Eu nu-s aşa. Chiar deloc. Încerc mereu să rămân optimist. Atunci când mă trezesc dimineaţa, sau mai bine zis, când nu mai am nevoie să dorm, îmi propun să evit să gândesc că nu se poate mai rău. Ştiu că se poate mai rău. Se poate şi mai rău.
Ştiind însă că se poate mai rău îmi şopteşte în urechea dreaptă că am trecut de ce a fost mai rău şi, fiindcă azi mi-e mai bine de cât ieri, ştiu totodată că trendul este ascendent. Presupunând aşadar că am de a face cu o functie de gradul doi în sus, faptul că am aceste variabile îmi permite aşadar să deduc, sec, că am trecut de punctul critic şi că sunt pe calea cea buna; adică pe panta ascendentă. De aia îmi amintesc în fiecare dimineaţă să mă apuc de treabă fiindcă, deşi nu este foarte bine, ar putea fi şi mai rău. Aşadar v-am dovedin că "se poate şi mai rău" este o expresie optimistă!
Aplicaţii matematice banale în viaţa de zi cu zi...
B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu