Comedie tragedie

Haideți să continuăm seria generalizărilor: premierul Emil Boc le-a atras atenția prefecților din mai multe județe să nu mai dea vina pe instanțele judecătorești pentru întârzierea contractelor UE deoarece aceste sunt, în majoritatea cazurilor, prost întocmite. Articol pe mediafax.ro...

Orice ziceți despre premierul Boc, și probabil o ziceți cu bună dreptate, în acest caz tind să cred că are dreptate. Acum câțiva ani am cunoscut o persoană care lucra cu gestionarea fondurilor guvernamentale pentru dezvoltarea firmelor mici și mijlocii, și ni s-a spus că ”sunt bani pentru proiecte dar cei care vreau să acceseze acele fonduri nu vreau să facă proiecte”. Dânsul s-a referit la scrisul ideii pe o hârtie...

Nu mă mir că este așa la noi. Există acea mentalitate ”lasă că ne înțelegem noi, doar suntem între prieteni”, care domină întreaga societate română. Ș-atunci când sunt reguli, sau mai bine spus, atunci când sunt reguli clare care spun exact cum trebuie procedat, noi ne transformăm în niște copii teribiliști, niște adolscenți care trebuie să facă totul pe contra.

La un an și ceva distanță de șederea mea în România încă tot mă întreb, acum mai mult retoric deoarece-mi dau seama de ce, cum de aproape în toate domeniile, atunci când românul trebuie să se organizeze, își fac legi și regulamente care până și eu, cu româna mea de grădiniță, pot să interpret după cum îmi convine.

Fenomenul are însă o explicație destul de logică; dacă ”ne-nțelegem noi că doar suntem printre prienteni”, atunci nu prea este nevoie de legi și regulamente clare, formulate într-un fel încât înterpretarea nu-și mai are rostul. Dacă stăm să ne gândim, devine un pic hilar că-n țara cu cei mai mulți egoiști pe metru pătrat din UE, țara în care eu-ismul este religia națională  - și nu contează că este moștenit de pe vremea comunismului - toată lumea vor să se bazeaze pe ”gentlemen agreement”.

Tot fac comparații cu Suedia și le fac din două motive: primul fiind pentru că în Suedia m-am format ca persoană și al doilea pentru că marea majoritatea româniilor văd Suedia ca o țară foarte civilizată, chiar mai civilizată decât este de fapt. Din acest motiv îmi permit să continui și să mai fac comparații.

Acum vreo două luni s-a ținut adunarea generală la clubul sportiv din Suedia la care și eu aparțin. Nu sunt prea activ deoarece nu mai prea am timp să mă ocup de acel sport. Clubul nu este foarte mare așa că la adunarea generală am fost doar 9 persoane. Noi nouă ne cunoaștem de 15 ani și suntem cei mai buni amici. La adunarea generală însă, am procedat într-un mod foarte oficial, am lăsat glumele și dacă cineva ne-ar fi văzut, sunt convins că n-ar fi putut ghici că suntem prieteni foarte buni.

Regulile clubului și statutul clubului este mai mare decât oricare dintre noi și, deși cunoaștem acel statut pe de rost și am putea face adunarea generală înțelegându-ne prin priviri, am stat aproape două ore și am ținut acea ședința exact la fel cum s-a ținut și acum 60 de ani. Nu ne permitem să punem regulamentele la o parte fiindcă știm că acele regulamente au făcut ca clubul să atingă vechimea aceea. Și acel statut asigură că clubul va continua să existe mult după ce noi nu mai facem parte din club.

Revenind la subiect; în România rar vezi așa ceva. Am fost sportiv activ în acel sport și în România și știu că an de an, regulamentele se făceau de la zero. Am văzut pe plan micro cât de ineficientă este mentalitatea ”lasă că ne-nțelegem noi între noi, doar suntem între prieteni”.

Suntem un popor foarte orgolios. Am uneori impresia că orgoliul cetățeanului a fost singurul lucru pe care comunismul nu l-a putut lua. Nu-mi prea permit să fac analize despre acea eră fiindcă cunosc prea puțin, însă mă gândesc că pe vremea aceea fiecare trebuia să tragă doar pentru el din cauza lipsei generală.

Iar acum gândirea care, cel puțin în opinia mea, ar fi cea mai benefică pentru toți este colaborarea și gânditul pentru binele colectivului; însă habar n-avem cum! Așa că toți fac ceea ce cred ei în mintea lor că este bine. Și ceea ce cred ei, în mintea lor, că este bine este, în același timp, singurul mod corect de a proceda; sau cu alte cuvinte, ”eu am dreptate, eu știu cel mai bine și restul habar n-au”. Lipsa de legi și reguli bine stabilite face ca toți trag în direcții diferite, iar rezultatul este că țara nu se mișcă.

Suntem totodată o țară foarte frumoasă și un popor cu foarte multe atuuri. Suntem pasionați și foarte eficienți atunci când vrem. Dar momentan aceaste atuuri există degeaba deoarece habar n-avem cum să procedăm în așa fel încât să ne fie bine ca și colectiv. Ca drept dovadă este că nici măcar nu putem cheltui banii care ni s-au dat cu singura condiție să avem un plan bine stabilit asupra modului de a-i cheltui.

Cum se numesc acele piese de teatru care sunt și o comedie și, în acelaș timp, și o tragedie? În suedeză se numesc ceva de genul ”tragi-comedii”. În română habar n-am...

B.