Pe mediafax.ro putem citi câteva articole cu sau despre guvernatorul BNR, dl Isărescu. Eu personal îl simpatizez fiindcă vorbește despre lucruri concrete, despre ceea ce el crede că trebuie făcut. Din păcate pare să fie unul dintre puțini din politcă română care face asta. Astă nu înseamnă că sunt de acord cu opiniile dânsului. Într-un articol, dl Isărescu spune că ”contribuțiile enorme descurajează munca, exact cea ce poate asigura pensii mari” (link). Acumă am să-l contrazic pe guvernatorl BNR și-mi cer scuze dacă par arogant, că până la urmă, cine sunt eu? Dar nu-mi stă în fire să-mi mușc limba.
Nu este un fapt dovedit empiric că taxe mici este factorul determinator pe piața de muncă. Nu este chiar atât de simplu. Este un factor important, într-adevăr, dar mai sunt și alți factori care au un cuvânt greu de spus pe piața muncii, care este prea complexa pentru soluții simplistice precum schimbarea taxelor.
În Suedia, țara care înainte de 2006 avea cele mai mari impozite din lume, micșorarea împozitelelor pentru angajati atât cât și pentru angajatori a produs, într-adevăr, efecte pozitive pentru economie. Dar micșorarea șomajului nu se află printre acele efecte.
Ceea ce s-a schimbat în Suedia este că cei care deja au un loc de muncă beneficiază de scăderea impozitelelor, dar asta n-a rezolvat problema pentru cei care n-au un loc de muncă. Schimbarea numărului de șomeri din Suedia, pe care o puteți găsi în statistică, ține, cred eu, mai mult de conjuctură decât de politica fiscală. Probabil că scăderea va creea locuri de muncă pe termen lung sau foarte lung, dar nu face nimic acuma sau peste cinci ani.
Suedia nu poate fii folosită ca și argument că atunci când taxele și impozitele sunt scăzute, cota de șomaj se va micșora. Impozitele din Suedia au scăzut de la nivele drept astronomice dacă este să le comparăm cu impozitele din România după măririle recente. Un angajat plătea aproximativ 50% - unii chiar și mai mult - din salar statului și normal că o scădere de la acele nivele are efecte pozitive în primul rând pentru consumația țării.
Ah, păi stai nițel Bogdane, acuma te contrazici; dacă consumația crește înseamnă că crește și numărul locurilor de muncă, probabil vă gândiți acuma. Eu zic da și nu. Da în sensul că hypermarket-urile mai angajază câțiva care să ocupe casele de marcat și nu în sensul ”Made in China”.
În România taxele sunt mici. Credeți-mă, ceea ce descurajază firme suedeze, de exemplu, să investească în România este altceva decât taxele. Haosul, lipsa de organizare, lipsa spiritului de cooperare al populației generală și indisciplina din România sunt toate fapte care inhibă creșterea numărul locurilor de muncă.
Da, și salarile sunt mici, dar eu vorbesc de procentaje aici. Chiar credeți că 18, 20 sau ce-ar fi la suta ar face diferența pentru investitori? Eu sunt convins că lipsa de seriozitate, de legislație clară, de transparență guvernamentală și de spirit de entrepenor sunt mai decisive pentru numărul locurilor de muncă decât câteva procente ici-colo la taxe și impozite.
Până la urmă; chiar credeți că cei care cică nu muncesc pentru că nu vor să plătească impozite atât de mari vor dori să muncească dacă n-ar trebui să plătească impozite? Opinia mea este că problema lor nu este cu impozitele ci cu munca. Dar poate mă înșel...
Ca să sumez ceea ce vreau să zic: da, taxe prea mari pot fi dăunătoare pentru piața de muncă și economia unei țări, dar atunci taxele și impozitele trebuie să fie la nivelul țărilor precum Suedia sau Danemarca. România nu este nici măcar în apropiere, așa că din punctul meu de vedere, vorbele domnului Isărescu sunt mai mult ideologice. Dânsul propune o soluție bazată pe convingerea lui ideologică și asta trebuie respectat și apreciat. Alții de pe scena politică din România aruncă doar cu noroi în stânga și în dreapta.
B.
13 comentarii:
In Romania, spre deosebire de Suedia (presupun eu) se practica munca la negru. Adica oamenii care muncesc nu au forme legale, deci nu beneficiaza nici de protectia sociala, dar nici nu platesc impozite. Nici ei si nici patronii nu platesc impozite, in cazul muncii la negru. La noi patronul plateste si el impozit pentru angajati (destul de mare), deci impozitele din Romania sunt, oarecum, mascate. La asta cred ca se refera dl. Isarescu. Daca ar scadea taxele, poate e mai convenabil sa platesti decat sa risti sa fii prins.
In guvernarea trecuta, liberalii au stimulat plata benevola a impozitelor prin micsorarea acestora si prin stimulente financiare, de aceea incasarile la bugetul statului au fost mai mari.
Acum au crescut taxele (nu mult), dar combinat cu scaderea veniturilor si cu cresterea TVA si cu o anume teama si neincredere, probabil ca a determinat o parte mai mare a populatiei sa munceasca fara sa plateasca impozite (adica la negru). Iar incasarile din impozite au scazut atat de mult incat nu au fost bani pentru plata salariilor bugetarilor si au fost nevoiti sa imprumute bani de la FMI.
Opinia mea legat de ce spui tu, și asta este strict opinia mea personală fiindcă nu am date cu care să-mi susțin argumentele, este că în România, unde impozitele sunt mai mici, un procent mai mare din economie este ”neagra” decât în Suedia unde impozitele sunt mai mari. Deci, dacă România, care deja are impozite mai mici, are un sector negru mai mare; atunci nu procentul este problema.
Cred că diferența între 24% sau 18% (sau cât erau cotele inainte și după mărire) nu contează dacă omul se simte furat atunci când plătește impozit. Opinia mea este că mărimea sectorului negru ține mai mult de mentalitate, moral dar și de serviciile orferite de stat decât de procentaje.
Dacă omul pune semn de egalitate între impozite și furt, atunci ce mai conteaza câteva procente în sus și-n jos? Dacă omul plătește rovinieta pentru autostrăzi care nu se construiesc, atunci normal ca pune semn de egalitate intre rovinieta și furt...
Sigur ca este si mentalitatea de vina, de aceea am specificat "spre deosebire de Suedia". Cu toate astea, la un salar mic (140 euro), 5 procente pot insemna mult, daca tii cont ca preturile produselor sunt asemanatoare cu cele din occident. Iar preturile nu cresc numai din cauza TVA si nici veniturile nu au scazut doar cu 25%. In invatamant au scazut cu aprox. 40%, ceea ce mi se pare foarte mult. Si eu gandesc asa: daca statul ma jupoaie pe mine, care abia traiesc, iar pe "moguli" ii protejeaza (mogulii sunt tot "ei"), atunci de ce sa platesc eu impozit? Nu inseamna ca sunt mai fraier? Sa subventionez eu prosperitatea lor? Normal ca ma simt nedreptatit.
Asta inseamna neincrederea.
Tu nu cunosti taxele care se platesc in Romania pentru angajati. Da, impozitul pe venit este relativ mic in Romania si TVA e la nivel mediu european. Dar taxele pe salarii sunt mari, pentru ca nu este doar impozitul, mai sunt asigurarile de sanatate, pensii, somaj etc.
Ca sa dai unui om in mana 1000 lei, trebuie sa platesti la stat inca vreo 600. E enorm dupa parerea mea. Daca aceste taxe ar fi mai mici ar scadea automat si somajul, chiar daca nu s-ar crea noi locuri de munca, pentru ca o parte din cei care lucreaza fara acte ar trece in legalitate. Se estimeaza ca aprox. 30% din romani lucreaza la negru - ma indoiesc ca exista acest procent in Suedia sau vreo alta tara occidentala.
Bun Adi. Folosint exemplul tău, în Suedia angajatorul trebuie să plateasca aproximativ 1000 de lei.
Și sectorul negru nu este 30% in Suedia. Deci, impozite mai mari inseamnă sector negru mai mic? Saun ce?
Ăia 30 % lucrau la negru și înainte de mărirea impozitelelor; nu văd de ce procentajul ar scădea daca s-ar reduce cotele înapoi la ce au fost.
Nu, problema este moralul cred eu. Este un ciclu vicios pe care Mircea îl descrie foarte bine. Normal că omul încearcă să fugă de plata impozitelelor că vede că nu primește nimic înapoi. Și nu primește nimic înapoi pentru că statul n-are bani din cauza furturilor si risipelor idioate.
But things can change...
Și incă o chestie, Adi, nu există nici o dovadă că daca acei 600 lei scad, firmele o sa angajeze. Singura chestie care o putem spune cu siguranta este ca profitul firmelor crește. Asta nu este neapărat un lucru rău, dar nu este același lucru ca și a spune că șomajul scade.
Sunt destule cazuri în care impozite scăzute nu au redus șomajul ci doar mărit diferența între cei bogați și cei săraci.
In 2004 cand a fost introdusa cota unica s-a redus economia la negru, iar incasarile la buget au crescut.
Eu zic ca trebuie reformat statul inainte de a creste taxele. Altfel sunt doar mai multi bani de furat...
Da. Sunt de acord.
Si eu sunt de acord! Insa cuvantul "reforma" si-a stricat intelesul pentru mine si cred ca pentru multi romani. La noi se fac "reforme" de 20 ani. Trebuie facut ceva cu societatea noastra, nu sa facem reforme doar ca sa facem reforme si sa primim laude din occident. Trebuie pornit de la realitate.
Pai concedieriile intre bugetari sunt un inceput bun...
Eu cred ca reducerea numarului bugetarilor este doar un fel de frectie la un picior de lemn. Teoretic suna frumos, toata lumea zice ca se face reforma ... dar nu e asa. Trebuie inceputa oprirea scurgerilor de bani acolo unde este vorba de sume substantiale, cheltuieli nejustificate, afacerile cu statul (care chiar tripleaza preturile) etc. Anul trecut s-au redus partial salariile bugetarilor, dar cheltuielile au crescut! In alta parte e buba cea mare. Reducerea numarului bugetarilor e facuta nu cu scipul reformei, ci cu scopul de a arata lumii ca se face reforma. Si pentru FMI, sa indeplinim conditiile. Si pentru a nu fi criticati din exterior. Asta e una din realitatile de la care trebuie pornit, altfel nu se va rezolva absolut nimic. Chiar se va adanci criza economica (care inseamna nu numai incasari mai mici la buget, ci si scaderea productiei si a profiturilor firmelor. Parerea mea.
Trimiteți un comentariu