Într-un articol în Gândul putem citi despre un sondaj în care românul a fost întrebat diferite lucruri începând de la increderea sa pentru instituțile statului sau dacă ar vota retragerea cetățeniei rromiilor care au comis infracțiuni în alte țări sau dacă ar treubui reintrodusă pedeapsă cu moartea.
Cum era de așteptat, președinția, parlamentul și guvernul sunt instituțile în care românii au cea mai mică încredere. Sunt ferm convins că lumea crede că motivul neîncrederii este vina celor are se află azi la guvernare, dar eu nu cred asta. Sunt la fel de ferm convins că lipsa de încredere există pentru că românii în general vor să aibă pe cineva sau ceva în care poate să dea vina. Dacă mereu ai un vinovat, atunci ai o scuză să nu faci nimica, poți să nu te implici și să rămâi nepăsător. Și atunci ai mai mult timp de table, de șprițuri și de semințe.
Nu cred că politicienii din opoziție își dau seama cât de norocoși sunt că nu sunt la putere; zic nu cred fiindcă văd cât de dornici sunt să intre la putere. Eu n-aș fi la fel de dornic să întru la putere știind că 85% dintre români nu au incredere în guvernul ca instituție; dar pe de altă parte mie mi-ar păsa despre ce-ar zice lumea în timp ei, Ponta și cavalierii lui, sunt, cu siguranță, complet neînteresați dacă sunt populari sau nu odată ce au puterea. Știți la ce mă refer fiindcă am mai scris; bani de furat, funcții de distribuit și dosare de mușamalizat.
Pe de altă parte mă întreb dacă ceea ce primește românul nu este exact ceea ce merită. Trei din patru (75%) au spus că nu au încredere în justiție și, totodată, cinci din zece (50%) vor reintroducerea pedepsei cu moartea. Asta însemnă că 75% din acei aproximativ 8-10 milioane de români care ar vrea reîntroducerea pedepsei cu moartea n-au încredere în justiție.
Cu alte cuvinte; în țara mea natală locuiesc aproximativ 7 milioane de boi medievali, niște brute lipsite de empatie, atât de dornice după sânge încât ar întroduce pedeapsa cu moartea chiar dacă nu au încredere că absolut toți cei condamnați și executați sunt într-adevăr vinovați. 7 milioane de români n-ar fi deranjați dacă statul execută oameni nevinovați. Și cică eu sunt cel lipsit de empatie... România sau Pakistan...tomato tomato...
Acum o săptămână am fost sunat de către o jurnalistă de la Adevărul care a vrut să mă întrebe dacă Suedia a devenit o societate mai xenofobă odată cu intrarea partidului Sverigedemokraterna în parlament. Eu am răspuns că nu. Acel partid, de altfel considerat de 95% din populația suedeză ca un partid drept rasist, cere revocarea cetățeniei imigranților care au comis ilegalități în Suedia. Sverigedemokraterna au fost votați de 5,6% la suta dintre suedezi.
Sondajul din Gândul arată că 45% din români vor retragerea cetățeniei rromilor care au comis infracțiuni în țările occidentale. Întrebați-vă și voi; care dintre cele două societăți este mai xenofobă? Cea suedeză sau cea română? În ce țară există mai multă xenofobie? Suedia sau România?
Îmi pare rău de țara mea natală? Chiar de loc. Așa cum îți faci patul, așa trebuie să dormi în el. Îmi pare însă rău că cei din România care sunt de treabă, care ar putea să facă ceva bine, ceva constructiv, nu sunt lăsați s-o facă.
B.
18 comentarii:
Calculele tale matematice nu pot fi combatute in ceea ce priveste relatia dintre procentul celor care nu au incredere in justitia romana si procentul celor care doresc pedeapsa cu moartea. E corect ce spui, cu toate ca orice popor ar fi la fel daca ar fi trait aici, asa cum au trait romanii.
Insa, in ceea ce priveste extremismul suedez comparat cu cel roman, nu sunt de acord. Nu numai romanii doresc retragerea cetateniei romane pentru tiganii care comit infractiuni, dar si italienii, francezii (deocamdata) ar face la fel. De altfel, tiganii se aseaza acolo unde le este mai bine, iar de acum cateva sute de ani si pana in prezent au preferat Romania doar pentru ca le-a fost mai bine ca in alta parte (romanii au fost mai toleranti decat altii). Acum le convine mai mult intr-o tara mai bogata ...
Sunt convins ca nici suedezii nu i-ar tolera, daca ar face la fel in Suedia. Dar, cum spunea un finlandez - nu prea sunt sanse, deoarece la voi, in tarile nordice este prea frig pentru tigani.
Eu inteleg critica ta la adresa romanilor ca pe o durere si nu ca pe o rautate.
Micea, toate popoarele au trăit ce au trăit poporul român. Diferența este că în unele țări situația a fost acum 100 de ani.
Ce rezolvă retragerea cetățeniei rromiilor? Și cine decide cine este rrom sau nu? Care sunt criteriile? Sunt rromi în Suedia și Finlanda care nu au nici o rădăcină cu țările balcanice; nimeni nu și-a dorit retragerea drepturilor cetățenești fiindcă este o cale foarte foarte periculoasă care acum 80-90 de ani a produs două războie mondiale.
Am trăit în România și am destulă experiență cu ”ei”. Personal nu cred că este o soluție să retragi cetățenia; faptul că și francezii sau italienii vor același lucru spune mai mult despre francezi și italieni decât despre ideia în sine.
Conducătorii unei țări au responsabilități față de toți cetățeni. Să retragi cetățenia înseamnă să încerci să aplici o soluție rapidă la o problemă cu rădăcini foarte vechi.
Și după țigani, cine crezi că vor urma în Franța sau Italia? În Germania cică trebuia să fii blond; poate inversul se va aplica odată ce s-a găsit o ”soluție finală” la problema rromiilor.
Omenirea uită repede...
Nu sustin retragerea cetateniei tiganilor, asa ceva mi se pare imposibil. De altfel, eu cred ca fiecare om are calitatile lui, depinde doar cum le scoti la suprafata. Odata ce te-ai nascut intr-o tara, esti cetatean al ei. Eu doar explicam ca romanii nu sunt chiar maimute abia coborate din copac. Chiar in timp ce in statele din vestul Europei evreii si alte nationalitati erau discriminate, in tarile romane au gasit adapost si intelegere din partea populatiei, altfel nu ar fi prosperat asa bine.
Acum se intampla altceva, ceva ce nu poate fi explicat prin teoriile clasice, caci asa ceva nu sta in firea romanilor. Chiar daca ai fost in Romania, nu poti intelege cum e sa fii tinut in lant 50 ani, sa fii indoctrinat dimineata, la pranz si seara (chiar daca nu crezi in ceea ce ti se spune). In mod normal ai tendinta de a face exact invers, adica sa-ti pui toate sperantele in cei din vest, care insa au alta propaganda. Iar propaganda vesticilor a dat si ea eroare la noi. Ajungi sa nu mai crezi in nimic.
Poate ca suedezii si altii din tarile dezvoltate, civilizate, cu bun simt sau cum vrei sa le spui tu, si-au facut damblaua cu multe secole in urma, jefuind alte popoare si sugand bogatiile din alte tari, poate ca de aceea au un avans fata de romani.
Daca te uiti la haosul din Romania, iti dai seama ca e normal ca oricine sa-si doreasca ordine. Haos in principii, in credinte, in discursuri, in politica, in economie, in administratie, in idealuri etc.
Iar ordinea se poate impune cel mai bine printr-o disciplina de fier. Asta crede populatia dezamagita de rezultatele "democratiei" de la noi.
Repet, nu sunt opiniile mele, eu doar incerc sa explic si nimic mai mult.
Nu zic ca nu sunt de acord cu tine; te tot contrazic fiindcă sunt curios să aflu care ar fi măsurile tale pentru a îmbunătăți situația.
Nu mă înțelege greșit, este nevoie să analizezi și să explici, însă trebuie discutat și ce se poate face. Și asta încerc să fac.
Am impresia ca românul nu știe cum vrea să fie societatea ci doar cum să nu fie. Se discută doar de ce e cum e și cum nu vrem să fie. De ce nu discutăm cum vrem să fie și cum să ajungem acolo?
Daca privesti Romania ca un occidental, nu poti intelege ce se intampla aici si de aceea toti occidentalii au tendinta sa critice, uitandu-se doar la rezultate.
Principiile democratice au fost introduse la noi la presiuni externe, de aceea lucrurile s-au facut de mantuiala si "de ochii lumii". Masurile nu au fost facute sa functioneze, au fost facute doar ca sa se laude ca au facut ceva, ca sa scape de criticile din occident.
Eu nu stiu ce solutii exista, caci nu e ca la matematica. Romanii nu mai au incredere in nimeni, nici dinauntru si nici dinafara, caci toti ne-au pacalit. Nu stiu cum se poate recastiga increderea unei populatii mintite de 70 ani (gandeste-te cate generatii sunt in acesti 70 ani!). Cei care se nasc acum se nasc deja plini de neincredere. Iar eu le dau dreptate. Toti occidentalii au vorbit frumos, dar toti au profitat de pe urma noastra. Iar asta, in Romania, se intampla de secole. Cand ma gandesc la asta, imi vine sa spun: "duceti-va toti in tara voastra si lasati-ne in pace, nu ne mai invatati voi cum se mananca in mod civilizat fructele de mare, caci noi nici nu mancam fructe de mare!"
Daca exista o solutie, aceea nu va veni din alta tara.
Nici eu nu cred că soluția va veni din străinătate. Niciodată n-am înțeles de ce trebuie copiat un sistem și de ce nu poți crea unul singur, ca să fie așa cum vrei tu...
Dar țin totuși să zic că nu este nici o scuză că ai fost mințit 70 de ani. O să mai fie mințit poporul încă 700 de ani dacă nu-și face rost de o opinie și-și asumă responsabilitatea cetățenească.
La un curs de brokeraj ni s-a spus că câștiguri istorice nu garantează câștiguri pe viitor. Adică, dacă ți-ai dublat banii pe bursă ultimii doi ani nu înseamnă automat că o vei face din nou următorii doi ani.
Eu cred că asta este valabil și invers; subînțelesul fiind că nu contează ce a fost, contează ce faci de acum încolo.
Nu te supara că-ți spun, și-ți spun fiiindcă ai lăsat impresia că ești o persoană capabilă, dar îți dai seama că de unde văd eu treburile mi se pare firește că nimeni, nici tu, nu știe care este soluția. Și știi de ce? Fiindcă de fiecare dată când am discuția asta cu cineva ca tine, o persoană inteligentă, de treabă, educată și capabilă, aud doar explicații, adică de ce este așa cum este.
Așa că repet; și ce dacă poporul a fost mințit 70 de ani? Ce scuză-i asta pentru nepăsare, pentru lipsa de solidaritate? E ca și cum eu aș zice să investești în fondul pe care-l gestionez eu fiindcă a mers bine în trecut și asta înseamnă că va merge bine și pe viitor. Viitorul nu trebuie să fie ca și trecutul. Dar dacă discutăm trecutul până la nesfârșit atunci trecutul implicit devine viitorul. Și atunci chiar n-am făcut nimic.
Ceea ce încerc să zic; Mircea, ești o persoană educată, inteligentă, ai opinii dar mi se pare că ai rămas în faza explicațiilor, când ai putea la fel de bine să faci alegerea conștientă să încerci să propui chestii concrete.
Sunt sigur că dacă tu și alții care sunt ca și tine vă concentați la găsitul soluțiilor mai mult decât la motivul problemelor, o să găsiți soluții pe care unul ca mine, care a trăit mai mult în străinătate, nu le-ar fi găsit veci tocmai pentru că am trăit prea mult timp în străinătate.
Mi-am permis să zic ceea ce tocmai am spus cu speranța că înțelegi că nu te atac în nici un fel, ci încerc să te provoc în sensul bun al cuvântului.
Ma bucur sa vad ca nu sunt singura care gandeste asa. Mircea a spus-o mult mai bine decat as fi facut-o eu (care ma aprind foarte repede si pun prea multa pasiune) si cu siguranta, mult mai elegant.
Bogdan, despre ce vorbesti tu? Bineinteles ca romanii stiu in primul rand cum NU vor sa fie societatea in care traiesc. Despre cum vrem sa fie... avem cateva idei, dar, revin la Mircea, nu avem incredere. In nimeni si nimic. Increderea ne-a fost macinata ani la rand, si din afara si dinauntru.
Eu vreau sa fiu judecatorul din anecdota cu "amandoi aveti dreptate" :)).
Normal ca nu e suficient sa se dea explicatii pentru ceea ce s-a intamplat, dar solutiile apar abia atunci cand intelegi care este problema. Fireste, nu exista nici un consens in privinta asta, pentru ca oamenii vor sa dea vina pe cineva, nu sa inteleaga ce n-a mers bine, intr-adevar, pentru a putea actiona in consecinta. Asa ca explicatiile sunt o etapa care, din pacate, inca nu s-a incheiat. Probabil vor veni si solutiile, ulterior.
Bun. N-aveți încredere...
Asta v-a adus lucruri foarte bune, nu? Dana, știi și tu că știu și eu că să ai încredere este o alegere conștientă.
DAr bine, cum vreți voi; hai să continuăm să vorbim doar despre trecut; hain să ne afundăm în detalii, să analizăm cât mai adând cui, de fapt, îi aparține vina și de ce nu se poate face nimica. Este o rețeta ideală pentru un viitor frumos, nu?
Încredere este o alegere conștientă. Firește, poate să fie una destul de grea; dar de ce insistați să lăsați trecutul să definiească viitorul?
Doar pentru că trecutul a fost prost, viitorul trebuie neapărat să la fel?
Dana, românii nu vorbesc despre altceva decât despre cum NU vor să fie țara, niciodată cum vor să fie. Atunci nu este de mirat că se alege praful...
Da știu...bla bla, n-ai trăit aici..bla bla...ce știi tu...bla bla.
De ce țineți neapărăt să vă definiți ca niște victime? De ce vă enervați când cineva ca mine vă întreabă cum vreți să fie societatea? Că de fapt asta mi-ar place să discutăm: ce s-ar putea face și nu de ce este cum este...
Eu am spus că nu sunteți așa de neputincioși cum încercați să mă convingeți că sunteți; asta vă deranjază? De ce? Țineți neapărat să fiți neputincioși?
Poate un individ nu poate să facă mare diferență; dar totuși, dacă tot discutăm, n-ar fi mai fain să discutăm despre cum ar trebui să fie și cum s-ar putea proceda pentru a ajunge acolo decât să discutăm doar trecutul și de ce nu se poate?
Dana, îmi cunoști situația. Știi că nu am nici un motiv să fiu pozitiv. Din contra, aș putea să mă văd ca cel mai mare eșec care a călcat vreodată pe acest pământ. ALEG însă măcar să încerc să fiu pozitiv și chiar dacă nu-mi iese tot timpul, am observat că viața mea este mai bună fiindcă încerc și ocazional și eșuez să fiu pozitiv. Nu este ușor să încerci să vezi posibilități, știu, dar dacă nici măcar nu încerci cum crezi că poți imbunătăți situația.
În viață sunt unele lururi pe care le putem controla și altele pe care nu le putem controla; oricât de mult îmi spuneți că nu este așa, refuz să cred că nu poți alege cum să gândești.
Nouă comentarii la această postare; propun cu modestie că următoarele nouă comentarii să fie despre cum autorul comentarului ar vrea sa fie societatea românească în 2020. Nu mă înteresează dacă se poate sau nu, cum ați vrea să fie?
Sincer, cu cât mai mult mă gândesc cu atât mai mult îmi dau seamă că habar nu am cum românul vrea să fie România în 2020...
Multumesc, Dana.
Bogdan, increderea NU este o alegere constienta decat pentru oameni reci, rationali. Noi suntem emotivi, deci - irationali. Pentru noi neincrederea este ca un reflex conditionat, care actioneaza in afara ratiunii.
Romanii pot face adevarate minuni, daca emnotiile lor sunt canalizate corespunzator. Dar asta NU se intampla acum. Nu cunosc cauza, pot doar s-o banuiesc.
Iar daca toata lumea din exterior (in general prin gura politicienilor romani!) ne spune cum trebuie sa fie tara noastra, noi ne pierdem toata energia doar ca sa intelegem ca nu asta dorim si ca sa refuzam asta. Nu mai avem timp sa ne gandim cum am vrea sa fie.
Tu, daca ai musafiri in casa care nu mai pleaca, chiar daca vrei sa construiesti ceva, ce faci? Nu tii cont de ei si te apuci de treaba, chiar daca ei te bat la cap in permanenta de CUM trebuie tu sa faci in casa ta? Chiar daca musafirii astia sunt sefii tai sau cei de care depinde supravietuirea ta?
Nu, primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa-i dai pur si simplu afara. Iar daca vrei sa fii politicos, atunci vei combate rational tot ce NU vrei sa faci din ce spun ei. Iar ei (pentru ca le e bine la tine in casa, unde e caldura platita de tine si mancare cumparata de tine si esti si politicos si bine crescut), te vor bate o vesnicie la cap despre cum trebuie sa-ti faci tu casa. Si vei ramane in starea asta, de discutii sterile care nu se mai termina. Deci nu te poti apuca de treaba pana nu pleaca musafirii binevoitori.
Iar de ales cum gandesti - nu e adevarat. Adica influenta alegerii este nesemnificativa. Daca mie-mi place o femeie, atunci indiferent ce-mi impun sa gandesc despre ea, tot voi tresari cand o vad iar gandurile imi vor fi influentate de prezenta ei. Instinctiv voi cauta sa fiu in preajma ei (sau sa fug de ea!).
Altfel spus: daca am fost impins in prapastie de atatea ori pana acum, atunci cine poate sa ma convinga ca doar de data asta nu ma va impinge din nou? Cum sa am incredere?
Iar nu am venit cu o solutie. Tot roman sunt... Imi pare rau, dar nu sunt atat de capabil precum am creat impresia.
Incep prin a te ruga sa nu te superi pentru ceea ce voi scrie in continuare. Nu o fac cu rautate...
De ce nu spui tu cam care ar fi solutiile? Traiesti departe de Romania si ai o viziune mai obiectiva. Noi suntem destul de ocupati cu supravietuirea, iar guvernarea are grija sa ne mentina asa...
Ai trait o perioada in tara si ai avut de suferit. Dar suferinta ta a fost din cauza anumitor persoane, nu a sistemului. Sistem in care noi traim zi de zi. Sistem care a fost viciat inca din prima zi de "libertate" si care continua sa fie viciat. Sigur, am putea face cate ceva... Iesim in strada. Si ce? Ii impuscam pe toti de la guvernare. Si ce? Cine vine in schimb?
Solidaritate? Imi e o notiune cunoscuta de pe vremea ceausimului, o notiune de care imi e intradevar dor...
Stiu ca toate astea suna ca si cum mi-as plange de mila, dar ce pot face? Intr-o tara in care sistemul de valori este complet dat peste cap, intr-o tara in care guverneaza legea pumnului, a spagii, a cailor putere si a pseudo-vedetelor, ce poti face? Intr-o tara in care o fapta buna sau chiar eroica, o lansare de carte, o invitatie la teatru, sau la opera, sunt trecute la rubrica "Diverse", ce poti face?
Si uite asa, eu, dintr-o mare patrioata, am ajuns sa capitulez...
Si ma gandesc cu groaza la viitorul copiilor nostri...
Doua observatii destul de interesante.
1. Insistați amândoi să credeți că mă aștept la o soluție de la voi.
2. Faptul că v-ați revoltat pentru că am întrebat cum ați vrea să fie țara peste, să zicem, 10 ani.
Ceea ce aud de la voi, singurul lucru pe care-l aud de la voi de fapt, este că fiindcă ultimii 70 de ani au fost aiurea înseamnă că următorii 70 de ani trebuie neapărat să fie la fel.
Eu spun că poate nu puteți gândi așa cum gândiți, voi îmi explicați de ce nu puteți gândi altfel; bun...
Deci, nu puteți schimba nimica, nici măcar propria atitudine, singura care ține de voi. Sunteți prizonerii trecutul vostru și viața s-a cam terminat. Eu chiar nu mai știu ce să zic. Ați câștigat, sunteți neputincioși și cei mai ghinioniști oameni din lume, ok?
Mă iertați dacă eu pe de altă parte ALEG măcar SĂ ÎNCERC să gândesc altfel, chiar dacă de multe ori nu-mi iese...
Și lăsați-mă cu ”ce știi tu că tu nu trăiești aici”... Cum adică, credeți că eu niciodată nu m-am simțit fără șanse împotriva sistemului? Să vă fie rușine! Mă cheamă Bogdan și am trăit toata viața într-o țară în care 4 din 5 persoane nu știu cum să-mi scrie numele. Am trăit toată viața printre oameni care mereu mi-au amintit că nu sunt ca ei, nu sunt normal și ca atare nu pot fi luat serios.
Voi habar nu aveți cum este să vorbești 30 de minute cu un om, să te înțelegi bine cu el și când îți spui numele, să observi cum el se retrage de parcă ai lepră. Dar nu mă vedeți pe mine descalificându-vă de la opinii, da?
Ba chiar din contra, am vrut să văd cum ați vrea voi să fie România peste 10 ani. Puteați să-mi spuneți că nu știți, că nu v-ați gândit la asta în loc să mă luați peste picior și să-mi marginalizați problemele.
Cum puteți să fiți atât de aroganți să credeți că nimeni altcineva decât voi treceți prin greutăți? Probabil nici tu Mircea, sau tu Dana, n-ați pierdut un job pentru simplu fapt că te cheama Mircea sau Dana. Asta înseamnă că voi nu știți nimica despre rasism? Sau că eu pot să vă iau peste picior într-o dezbatere despre xenofobie doar pentru că n-ați simțit xenofobia pe pielea voastra LA FEL ca și mine?
Dar dacă vă simțiți mai bine, ok, vă las în pace și nu vă mai provoc să gândiți mai pozitiv. Dacă țineți neapărat la identitatea de victimă, atunci nu am ce face.
Eu refuz să mă văd ca o victimă deși multe ori mi-e greu. Dar oricât de greu este măcar ÎNCERC. Fiindcă a încerca este totul ce pot eu să fac; dacă-mi iese sau nu ține și de alte chestii...
Am pus o întrebare simplă: Cum ați vrea voi să fie România? Voi ați răspuns că nu se poate... Bine.. dacă voi spuneți că nu se poate, vă cred.
Tu nu ai pus doar o intrebare. Tu ai spus ca nu e bine, ca romanii sunt rasisti, ca vor pedeapsa cu moartea, chiar daca nu au intredere ca sentinta e corecta ... comparativ cu suedezii, care doar in proportie de 5.6% sunt extremisti etc. De aceea am simtit nevoia sa explic.
Eu nu am o solutie si nici nu cred ca solutia e una intelectuala. Atat ma duce pe mine capul. Si nici nu stiu cum as vrea sa fie Romania. Stiu doar ca Romania nu e Suedia, Germania sau SUA.
Solutia cred ca este in interiorul fiecaruia. Fiecare trebuie sa aiba solutia proprie, pentru el insusi. Insa vindecarea incepe cu domolirea durerii celor 70 ani (care nu a trecut), caci boala e una emotionala si nu intelectuala. Deci nu am spus ca urmatorii 70 ani vor fi aiurea, dar, daca ne tavalim pe jos de durere nu ne gandim decat la durere. Pana nu-mi trece durerea nu ma mai intereseaza nimic, nu?
Ciudat este ca sunt optimist, cu toate problemele noastre.
Scuze, n-am vrut sa supar sau sa insinuez ceva anume.
Ok, bun, now we are getting somewhere.
Sunt de acord cu ce zici tu despre durere. Eu cred, la fel ca și tine, că soluția este în fiecăruia. De asta am și întrebat cum ați vrea voi să fie România în 2020. Nu cum credeți că va fi...ci cum ați vrea să fie.
Primul pas pentru a scăpa de durere, cel puțin din câte am observat eu la mine, este să începi să gândești cum vrei să fie viitorul. Întâi mai utopic, bineînțeles, dar apoi din ce în ce mai practic.
Sunt foarte conștient că încredere ține și de sentimente. Dar orice idee, orice schimbare are obstacolele sale. Ceea ce putem alege rațional este să acordăm obstacolele mai puțină importanță decât calea în jurul lor.
Si te-am rugat sa nu te superi...off...
1. Chiar ai cerut o solutie, sau, ma rog, "masuri care ar imbunatati situatia".
2. Nu m-am revoltat, am trecut de faza asta... din pacate. As vrea sa cred ca mai exista o speranta, doar ca eu, deocamdata, nu o vad.
Nu este nimeni prizonierul trecutului, in afara de "habotnicii" sistemului comunist. Nu, noi suntem prizonierii viitorului, si atata vreme cat nu va aparea cineva nou, cineva care sa zdruncine din temelii toata societatea noastra, asa vom ramane.
Imi pare rau ca ai avut de suferit din cauza numelui. Din nou, fara rautate, ai incercat sa fii femeie in Romania?
Din motive obiective, trebuie sa inchei acum, dar voi continua...
Dana, ai dreptate la punctul unul. Mi-am dat seama că înainte să găsești soluții treubuie să știi cum vrei tu personal să fie și de aia am adaugat întrebarea ulterior...
Cred că Mircea a spus-o foarte bine; soluția este în interiorul fiecăruia...
Logic că vom continua; doar nu te cunosc pe tine să renunți la o discuție. :))
Cred ca ai dreptate. Am fost atat de zapaciti de multitudinea de solutii propuse de altii, incat am uitat sa ne gandim, fiecare in parte, pentru el insusi, cum am vrea sa fie tara noastra (si cum vrem sa traim noi in ea). Si am ajuns prea tristi, din cauza repetatelor insuccese, pentru a mai spera la ceva. Si am ramas blocati in tristetea noastra, pentru ca toti fiind tristi, nu ne mai dam seama cat de tristi suntem. Tristetea a ajuns ca un ocean in care traim.
Si am ajuns sa ne aparam de orice, pentru ca prea multi ne-au atacat (macar prin critici), iar acum parca suntem o cetate sub asediu. Insa nu e nevoie sa ne mai adapostim de ghiulelele tunurilor, acestea ne pot lovi doar daca noi credem asta.
Poate e timpul sa fim optimisti. Nu sa cautam o solutie rationala, ci doar sa fim optimisti. Sa avem incredere in noi, fiecare in el insusi, nu in intreaga societate si in lume in general.
Asa cum tristetea se transmite, tot asa se va transmite si increderea, adica de la om la om. Incetul cu incetul (dar intr-o crestere mai mult decat parabolica, intr-o crestere de genul x la puterea x - ma dau si eu mare!).
Poate ca asta e inceputul gasirii unei solutii.
Trimiteți un comentariu