Colo, dimineaţa mea,
Viu altar îţi miruia:
Ca Islande caste, norii
În, dorită, harta orii,
Ageri, şerpii ce purtai,
Şerpii roşii, scurşi din rai,
Şi, cules, albastrul benţii
De pe jerbele Juvenţii.
*
Lăncile de iarbă mici
Le păzea căţeaua Bitsh,
Inimi mari dormeau pe ţară.
Munţi, cu sângele afară...
Cunoscut acelor zori
În fântâni, în şerpi, în nori.
Ion Barbu
Un comentariu:
Ti-am zis eu ca se intampla ceva suspect. Uite, de exemplu, poezia asta e tare ciudata. Ma obisnuisem cu Bacovia si Goga. :))
Trimiteți un comentariu