luni, 11 octombrie 2010

Orbite

Colo, dimineaţa mea,
Viu altar îţi miruia:

Ca Islande caste, norii
În, dorită, harta orii,

Ageri, şerpii ce purtai,
Şerpii roşii, scurşi din rai,

Şi, cules, albastrul benţii
De pe jerbele Juvenţii.

*

Lăncile de iarbă mici
Le păzea căţeaua Bitsh,

Inimi mari dormeau pe ţară.
Munţi, cu sângele afară...

Cunoscut acelor zori
În fântâni, în şerpi, în nori.

Ion Barbu

Un comentariu:

Anonim spunea...

Ti-am zis eu ca se intampla ceva suspect. Uite, de exemplu, poezia asta e tare ciudata. Ma obisnuisem cu Bacovia si Goga. :))